Cenușa lumii

23/05/2018
cenusa lumii

Cenușa lumii – Iulian Băzărea

În România pare că se scrie mai mult decât se citește, autorii români sunt priviți cu o oarecare neîncredere de public, tirajele volumelor publicate de ei sunt mici, așa zisele lovituri literare (adică bestselleruri) apar rar și cel mai adesea imprevizibil și inexplicabil. Din această cauză trecem adesea pe lângă ficțiuni memorabile, fără să știm de fapt ce pierdem. În acest context, al vizibilității discutabile a scriitorilor români, am căutat, la Clubul de Lectură de la Librăria Șt.O.Iosif Brașov,  să aducem în atenție și autori români, să îi punem față în față cu publicul cititor mai ales când poveștile lor sunt vii și provocatoare. După Doru Munteanu, Daniel Drăgan, Dan Lungu și Petronela Rotar, la ediția din luna mai a Clubului de Lectură îl avem ca invitat pe un scriitor cu mai puțină notorietate care își face debutul în proză  cu o poveste închegată, memorabilă și imaginative. Colegul nostru, Iulian Băzărea a trecut de la poezie la roman într-o carte cu un design inspirit și o intrigă provocatoare, despre limitele umanității, intitulată sugestiv Cenușa lumii.

Povestea lui Iulian Băzărea este, în esență, o poveste distopică întunecată în care suntem provocați să regândim sistemul de valori și rețetele de supraviețuire, să privim cu optimism sau pesimism șansele speciei umane de a regăsi o formula de supraviețuire postapocaliptică, un prilej de a readuce în discuție întrebarea obsesivă a Iluminismului, fondatoare a filosofiei politice moderne: cum putem trăi împreună?  Generatorul narativ este familiar, mai ales pentru o generație obișnuită cu serialele contemporane (și benzile desenate originare) de tipul Walking Dead sau Mad Max:  lumea a suferit o catastrofă planetară, în cazul de față a fost cauterizată de o furtună de foc care a distrus totul iar cei rămași în viață încearcă să caute o formula socială și biologică de a depăși transformarea profundă a întregului ecosistem. Protagonistul romanului, misteriosul Solo este un veteran al supraviețuirii, un experimentat vânător, membru al unei comunități cu o politică dură, consecventă și violentă de trai. Printr-un concurs de împrejurări Solo e rănit și ajunge în îngrijirea unui alt trib aflat în căutare de vânători. În ciuda intențiilor pașnice și constructive exprimate de Părinte, conducătorul tribului, Solo și confrații săi îi masacrează sau îi transformă în prizonieri, pentru a munci în Horgund, o comunitate  disciplinată, cu rezonanțe spartane, care se bazează pe munca sclavilor capturați din teritoriile pârjolite de foc. În ciuda faptului că lucrurile par să se clarifice, aparent, încă de la mijlocul volumului, prin rezolvarea conflictelor principale, totul începe însă să se complice. Iulian Băzărea își ia în serios universul pe care îl construiește și pune amprenta imprevizibilității și fragilității acestui univers pe țesătura relațiilor sociale. Din momentul în care Solo se întoarce în Horgund triumfător cu prizonierii totul se complică: jocuri de culise ies la iveală, o succesiune de trădări, ambiții de putere și răzbunare sunt descătușate succesiv (așa cum se întâmplă, de altfel, într-o altă serie de success, Game of Thrones), totul spre a-l face pe cititor să se desprindă de clasica interpretare morală bun-rău și de a privi lucrurile prin lentilele legitimității relative a motivațiilor personajelor ajunse în conflict.

Horgund este și el un spațiu, chiar dacă închegat și functional, în care se manifestă rivalități politice, Solo, deși supus acestei autorități, își are dușmanii lui în interior, vânătorii tribului masacrat care au scăpat atacului au propriile dorințe de rzăbunare. Toate aceste fire narative presărate cu lovituri de teatru vor aduce față în față personajele în raporturi mereu redefinite, de la adversari la aliați.

Dincolo de intriga plină de suspans al cărei final nu poate fi anticipat, dincolo de un univers misterios (care ar fi meritat să fie explorat mai în adâncime) și neospitalier, Iulian Băzărea aduce în atenție teme mari, cu greutate asociate cu situațiile extreme care dinamitează ordinea socială așa cum o știm: confruntarea dintre om și natură, tendințele mitologizante și superstițioase menite să compenseze fricile și nesiguranțele într-un univers amenințător, teama și curiozitatea în confruntarea cu necunoscutul, diviziunea inevitabilă și mereu reevaluabilă ei-noi – un motor constant al eforturilor îm reconstrucția unei noi societăți primitive, rețetele antagonice de reorganizare socială: de la cultura bazată pe toleranță și dialog (asumând riscul fragilității și dificultății de supraviețuire) la cultura centrată pe violență a celor care lasă în urmă uitare și moarte dar oferă un mediu previzibil de supraviețuire.  Îmbinând elementele de fantasy-SF cu cele de distopie cu mize filosofice, Iulian Băzărea reușește să ofere o poveste care deschide doar apetitul pentru un univers mult prea complex pentru a fi epuizat într-un singur roman.

Vă așteptăm impresiile voastre VINERI, 25.05.2018, începând cu ora 18, la o nouă ediție a Clubului de Lectură de la Librăria Șt.O.Iosif Brașov.

Cenușa lumii – Iulian Băzărea – Libris Editorial, 2017

Recenzie realizată de Sever Gulea.

No Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *