Mintea supraumană

04/06/2018
Mintea supraumana - Berit Brogaard, Kristian Marlow

Mintea supraumană – Berit Brogaard, Kristian Marlow

Unul dintre cele mai cunoscute filme ale anilor 80, Rain Man, a popularizat ideea sindromului savantului: persoane care, aparent disfuncționale și incapabile să navigheze cu deplină responsabilitate și autonomie dovedeau abilități și talente extraordinare (precum personajul lui Dustin Hoffman, suferind de o tulburare de spectru autist dar care are o capacitate de calcul și memorare ieșite din comun). Volumul cercetătorilor Berit Brogaard și Kristian Marlow ne propun o incursiune tocmai în această lume ciudată și fascinantă a abilităților deosebite ale creierului, o lume în care lucrurile nu stau neapărat cum ne învață simțul comun. Fie că vorbim de persoane capabile să epxerimenteze sinestezia (o experiență care presupune asociații de senzații de natură diferită), fie că vorbim de oameni cu auz absolut, oameni capabili să deseneze extraordinar sau calculatori calendaristici, toate aceste capacități ieșite din comun sunt considerate rezultatul unor înzestrări genetice înnăscute și aleatoare sau rezultatul unor fenomene anormale, de regulă agresive cerebral (fie că vorbim de traumatisme sau alte afecțiuni care modifică structura creierului). Ipoteza celor doi cercetători care semnează volumul tradus în limba română la Editura Humanitas este însă provocatoare și aprofundează chiar ideea din titlu: genialitatea poate deveni o însușire firească a creierului nostru, putem pregăti,  e adevărat, prin efort sistematic, acele legături neuronale prezente la persoanele care ne uimesc prin abilitățile lor aparent supraumane.

Sindromul savantului a depășit de mult pragul teoriilor și speculațiilor. Exemplele pe care le oferă cei doi autori sunt numeroase: oameni obișnuiți, unii dintre ei cu IQ sub medie, chiar și dependenți de substanțe psihotrope care, în urma unor accidente vasculare cerebrale sau în urma unor traumatisme cranio-cerebrale au devenit artiști impresionanți sau chiar astrofizicieni. Ce au în comun toate aceste cazuri uimitoare? Un mecanism despre care vorbesc Brogaard și Marlow:  la cei mai mulți oameni emisfera stângă, responsabilă de limbaj, gândire logică și analitică este emisfera cu activitatea dominantă, ea ajunge pe măsură ce individul se dezvoltă să inhibe și să subordoneze activitatea emisferei drepte, intuitive și artistice. În cazurile amintite de patologie neuro-psihiatrică (fie că vorbim de accidente vasculare, traumatisme sau demențe fronto-temporale) inhibiția exercitată de emsifera stângă se pierde (adesea din cauza distrucției populației neuronale) iar creierul e nevoit să își rearanjeze arhitectura valorificând conexiuni și legături noi, exacerbând uneori și activitatea emisferei cerebrale drepte.  La fel, persoanele suferinde de tulburări de spectru autist (tulburări care presupun o inatenție socială, o dificultate de achiziție a limbajului și un ansamblu de comportamente stereotipe – adică dificultăți legate de activitatea emisferei cerebrale stângi) prezintă adesea o activitate mai intensă, compensatorie, a emsiferei drepte (iar în anumite regiuni ale acesteia există conexiuni mai elaborate cu alte zone ale creierului decât la oamenii obișnuiți) ceea ce explică de ce aproximativ 10% din acești pacienți dezvoltă sindromul savantului.

În mod paradoxal, explicația pentru care nu putem accesa adesea resursele cerebrale pentru a dobândi natural, frecvent și ușor abilitățile și talentele supraumane are totuși o explicație evoluționistă: creierul uman actual normal, cu capacitățile sale de socializare, execuție, planificare și gândire logică privilegiază exact atributele care i-au ajutat pe strămoșii noștri să supraviețuiască, înainte ca o capacitate de interpretare virtuoasă, o capacitate de a vedea numere în culori sau de a reproduce date calendaristice și a executa calcule complexe să fi devenit utile.  Așa cum pot sugera o parte a cazurilor prezentate, genialitatea este mai degrabă legată , în aparență, de o anomalie, urmare a unor agresiuni cerebrale, sau deficite compensate. Mulți dintre cei cu abilități extraordinare au totuși dificultăți în anumite dimensiuni ale vieții lor în societate (fie că vorbim de interacțiuni sociale sau capacitatea de a funcționa complet autonom în sarcinile zilnice). Pe de altă parte, așa cum ne propun cei doi autori, nu e nevoie să așteptăm să suferim un traumatism cranian pentru a accede spre potențialul latent de genialitate care e legat în primul rând de o cablare neuronală proporțională. Dat fiind faptul că neuronii au proprietatea plasticității pe care o păstrează toată viața, adică proprietatea de a forma legături noi (ceea ce ne permite, în fond, să putem învăța lucruri noi și să uităm, inevitabil informațiile neutilizate), dat fiind faptul că creierul folosește apoptoza (moartea programată a neuronilor), pruning (remodelarea legăturilor considerate inutile) și mielinizarea (asamblarea prelungirilor neuronale într-o teacă specială menită să crească viteza de conducere) avem practic baza biologică de a recrea conexiuni care să ne dezvolte talentele. Desigur, e necesar un exercițiu nu foarte îndelungat, dar constant (exercițiul stimulează remodelarea biologică și permite dezvoltarea algoritmilor care se vor automatiza în cele din urmă, chiar și atunci când vorbim de calcule complexe, auz muzical absolut sau ecolocație). Cei doi autori ne oferă tipurile de antrenamente concrete pentru a cultiva acele tipuri de scurtături neuronale pentru a putea avea experiențe sinestezice, pentru a face calcule complicate, pentru a desena foarte bine sau pentru a învăța mai multe limbi cât mai de timpuriu (inclusiv bebelușii pot fi învățați limbajul semnelor, în faza preverbală).

Viitorul apropiat va suna tot mai interesant și provocator, atâta timp cât se va adresa de fapt potențialului nostru latent: tehnicile de stimulare magnetică transcraniană (utilizate în prezent în tratamentul depresiei) vor putea fi folosite pentru o inhibare controlată a emisferei stângi și valorificare mai semnificativă a capacităților emisferei drepte,  tabletele și costumele speciale vor putea completa sau înlocui implantul cohlear (printr-un sistem care transformă vibrația auditivă în vibrație tactilă) etc.

Volumul lui Berit Brogaard și Kristian Marlow deschide un capitol provocator și optimist în același timp în ceea ce privește capacitățile noastre supraumane, proiectand orizontul organizat riguros, pe temeiuri științifice, al autodepășirii limitărilor evolutive.

Mintea noastra supraumana – Berit Borgaard, Kristian MarlowEditura Humanitas, 2018

No Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *