Proiecția lunii iunie – Vacanță la Roma

04/06/2018

Cam de pe la mijlocul anilor ‘ 70 încoace, templul cinematografiei se află la Hollywood. Studiorile de acolo se întind pe o suprafață mai mare decât unele țări ale lumii iar înăuntrul lor poate fi recreat orice: de la marile orașe ale pământului (Paris, Roma, Londra etc) până la fascinantele constelații ale universului. Toți actorii, americani și non-americani, și toți regizorii, americani și non-americani, care vor să fie cineva în această branșă vin în acest orășel select colinar anexat marelui Los Angeles. În anii ‘ 50 însă lucrurile stăteau un pic altfel. Cel mai mare și mai important studio de film era la Roma. Vorbim desigur de celebrul Cinecitta. Pe lângă cineaștii italieni, aici veneau mai toți regizorii importanți ai Europei (de la Hitchcock la Tarkovski). Aici veneau și mulți regizori de peste ocean pentru ca era mai profitabil din aproape toate punctele de vedere (resurse, costuri etc) ca filmele lor să fie turnate aici. Astfel ca multe din marile filme americane ale acelor vremuri au fost filmate în Italia. Este cazul și arhicelebrei pelicule „Vacanță la Roma”. Diferența este că acest film, spre deosebire de aproape toate celelalte pelicule americane turnate la Cinecitta, își desfășoară acțiunea chiar în Roma. În mod bizar, această peliculă se vroia filmată la Hollywood însă regizorul William Wyler a insistat ca ea să fie realizată la Roma pentru autenticitate. Și cum William Wyler era un foarte mare regizor – până în ziua de astăzi rămâne singurul cineast care a câștigat trei premii Oscar pentru regie – voia sa a fost făcută. Tot William Wyler dorea ca rolul principal al acestui film să fie interpretat de o actriță necunoscută pentru ca publicului să nu i se creeze nicio așteptare. După o perioadă de căutare relativ lungă a fost descoperită o actriță britanică puțin sfioasă și foarte nesigură pe ea dar care avea un șarm și o naturalețe dezarmantă. Numele ei era Audrey Kathleen Ruston iar numele ei de scenă era Audrey Hepburn. Și așa s-a născut o stea.

cinemateca st o iosif
Ne aflăm așadar la Roma. Aici facem cunoștință cu Ann (Audrey Hepburn), prințesa unui stat nenumit care se află într-o vizită oficială în capitala Italiei. Ca orice prințesă care se respectă, Ann este puțin cam răsfățată. Într-o zi se decide să evadeze din rigorile vieții de prințesă și să exploreze frumusețile cetății eterne fugind din clădirea ambasadei. Din păcate pentru ea sedativul pe care îl luase mai devreme, înainte de a avea ideea unei aventuri urbane, își face efectul exact în toiul escapadei. Drept urmare, prințesa noastră adoarme pe o bancă într-un parc. Înainte de a fi găsită de către reprezentanții țării sale, este găsită de reporterul american Joe Bradley (Gregory Peck) care o duce acasă crezând că este într-o stare de somnolență indusă de alcool și neavând nici cea mai vagă idee cine este. Din aceste circumstanțe se naște comedia romantică pe care generații întregi de fani au savurat-o din nou și din nou. Bineînțeles că Joe află în cele din urmă cine este femeia misterioasă din parc. Mai întâi se gândește la sine și cum un interviu în exclusivitate cu prințesa i-ar putea ajuta cariera. Dar apoi, inevitabil, se va îndrăgosti de Ann și lucrurile vor lua o cu totul altă turnură pentru amândoi.


Acest film a transformat-o pe Audrey Hepburn într-un star de cinema peste noapte, așa cum au prezis William Wyler și Gregory Peck de când au întâlnit-o prima oară. Pentru ea a urmat o carieră de invidiat cu pelicule precum „Mic-dejun la Tiffany”, „Sabrina” sau „My fair lady”. Gregory Peck era deja un star iar acest film nu a fost altceva decât să cimenteze acest lucru. Inițial, pelicule trebuia filmată color însă temându-se ca frumusețile orașului vor distrage atenția de la poveste, regizorul a decis ca ea să fie filmată în alb-negru. Tot din acest motiv s-a ales ca scenele filmate în jurul marilor obiective ale Romei (Colosseum, Fontana di Trevi, Treptele spaniole etc) să îi aibă mereu în prim-plan pe cei doi actori iar splendoarea orașului să servească drept frescă de fundal. O moștenire neașteptată a acestui film a fost popularizarea scooterelor ca mijloc de transport, în special marca italiană care este și astăzi cel mai popular brand în domeniu și asta în mare parte și datorită filmului. Însă toate acestea sunt detalii. Lucrul cel mai important este că „Vacanță la Roma” rămâne și astăzi un film de referință, un clasic din cele mai bune motive.
Vă așteptăm așadar pe data de 8 iunie 2018, la ora 20:00, la librăria Șt. O. Iosif, la proiecția unui film ne neuitat: „Vacanță la Roma”. Intrarea este liberă.

No Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *