Ciudata și înduioșătoarea viață a lui Priță Barsacu

11/06/2018
Ciudata si induiosatoarea viata a lui Petrita Barsacu - Iulian Bocai

Ciudata și înduioșătoarea viața a lui Priță Barsacu – Iulian Bocai

În timpul facultății am cunoscut un om cum puțin probabil îmi va fi dat în viață să mai cunosc. O sumă de contradicții fascinantă, impresionantă, tonică și provocatoare în același timp. O sinteză a spiritului rural și cărturar, un enciclopedist însetat de cunoaștere, modest și arogant, mizantrop și iubitor de oameni, sufletist și cinic, poet și teoretician, prețios și ironic, blând și acid,  Iulian a rămas omul care m-a făcut să simt intens o perioadă a vieții, omul de care mă simt legat prin experiența comună a temerilor și aspirațiilor unei vârste: teama de a ne risipi inesențial, aspirația de a deveni oameni totali, de a înțelege mistere epistemologice și feminine, de a savura povești memorabile de viață, de a practica jocul sufletelor și al paharelor, de a fi cutremurător de sinceri și a ne consola, uneori, suspect de ipocrit. Nu sunt mulți oameni alături de care poți spune într-o viață că ai trăit experiențe decisive și intense, însă Iulian rămâne pentru mine un astfel de om. După facultate m-am întâlnit de prea puține ori cu Iulian, am mai făcut câteva schimburi de mailuri și am aflat că a ținut ore la Facultatea de Litere, a devenit traducător  și un profesionist al lumii editoriale. Mărturisesc că am așteptat mult timp debutul său literar (inevitabil): îmi imaginam că va fi fie sub forma unui roman extrem de sofisticat și referențial, fie  în forma unei povești strașnice și intense, cu o adresabilitate universală (îmi bazam așteptările tocmai pe dimensiunile sale cumva contradictorii, intelectualiste și populiste pe care cunoșteam). M-am bucurat că a mizat pe varianta a doua, că și-a valorificat inegalabilul spirit de observație și a  adus poate un tribut simbolic lumii oltenești pe care a îndrăgit-o și a detestat-o cu măsuri variabile.

Ciudata și înduioșătoarea viață a lui Priță Barsacu, romanul semnat de Iulian Bocai, publicat la Editura Polirom este un roman cuminte, un roman cum trebuie pentru un debut: o construcție respectabilă, oarecum canonică (de bildungsnovella), dar este un roman în care viața are prioritate, viața autentică pare capturată de ochiul atent al unui scriitor deja matur care reușește să transforme memorabil, în fiecare pagină,  imaginile în cuvinte. Este, așa cum ne amintește chiar titlul, cronica unei existențe scurte și intense, cea a  a lui Priță Barsacu, un băiat născut într-o familie plină de probleme într-o Oltenie contemporană (de fapt eternă). Priță vine pe lume într-o lume ostilă: într-un sat sărac de câmpie, lângă o hidrocentrală și are parte de o mamă știrbă care se îmbolnăvește psihic, un tată alcoolic, mânios și fără tact și doi frați, unul brutar și altul care ajunge la pușcărie. Viața pare să înceapă cu stângul pentru Priță: bătaia este omniprezentă, se aprinde ușor și devreme (și legitimată la nivel de comunitate, o măsură a intensității neînțelegerii și a timpului de împăcare, nici măcar polițistul nu întrerupe bătăile) – în familie, la școală, oriunde, prejudecățile și superstițiile sunt reperele comunității. Orizontul de evoluție al lui Priță pare amputat încă din primele zile de viață, într-un climat în care sărăcia pare fără margini, infracțiunile sunt, într-un fel, rituri de trecere (o artă a curajului), iar oamenii par înrăiți de condițiile care le-au săpat adânc răbdarea și caracterul. Cu toate acestea, parcursul lui Priță este, așa cum ne-o spune și titlul, ciudat și înduioșător. Chiar și supus anilor de violență, Priță păstrează o fire bună, o curiozitate intelectuală și o solidaritate spontană chiar și cu cei marginalizați (se împrietenește cu țiganca săracă cu duhul,  Stanca). Își înfruntă agresorii, supraviețuiește ierarhiei uliței (crudă, fără îndoială) și descoperă și fața luminoasă a copilăriei (marcată de experiențele aventuriere ale capturării de omizi și mormoloci, incursiuni în ruinele fabricii și poștei, alcătuirea primului insectar ingenios care ajunge să atragă chiar și atenția mediatică) și a zorilor adolescenței (cristalizarea identității sexuale a băieților din sat, cu toate poveștile vânătorești și laudele de rigoare este evocată delicios într-unul dintre capitole).

Romanul acoperă, așa cum am amintit, experiențele definitorii pentru evoluția reperelor lui Priță în ceea ce privește educația, munca, morala și sexul, coordonate semnificative în devenirea personalității. Deși toate ocaziile care ar trebui să îi prilejuiască întâlnirea cu aceste repere par să fie marcate fie de improvizație, agresiune, pervetire, ignoranță, Priță pare să supraviețuiască într-un soi de carapace adaptabilă care protejează însă un miez în fața proceslui abrutizant al maturizării precoce. Prin poveștile și imaginația cu care își reprezintă lumea, prin preocupările și alegerile pe care le face, Priță își păstrează o anumită inocență nealterată, ceva care, chiar dacă nu se va dovedi relevant și redutabil în universul romanesc plin de pericole și lovit de absurdități, te va face să îndrăgești iremediabil personajul.

Cronica  copilăriei și a începutului de adolescență, compusă din episoade selectate, focalizate însă pe momentele formatoare pentru protagonist (în fond, vorbim de un roman inițiatic) este și un prilej de a expune neajunsurile unei lumi, o lume așa cum aminteam, ostilă, consumată de găurile negre ale sărăciei și violenței.  E vorba de o lume familiară și tristă pe care am regăsit-o și în reportajele-povești ale Elenei Stancu și Cosmin Bumbuț din Acasă, pe drum, dar în care, prin concursul imaginației,  un protagonist triumfă, în ciudata, scurta și înduioșătoarea sa viață, prin inocență.  Romanul lui Iulian Bocai este o poveste minunată, relatată pe cât de simplu, pe atât de firesc. E o senzație particulară pe care mi-au dat-o mereu fragmentele de povești pe care le-am auzit, acum ani de zile de la  Iulian, de o intensitate pe care doar combinația de cuvinte potrivite și grozăvii evocate putea să o livreze.  Este senzația că nu doar o poveste, ci un întreg univers erupe dintr-o sumă de fraze iscusit construite, din ceea ce se spune dar și din ceea ce nu se spune,  este senzația pe care vă doresc și vouă, cititorilor să o simțiți, parcurgând acest minunat text de debut.

Ciudata și înduioșătoarea viață a lui Priță Barsacu – Iulian BocaiEditura Polirom, 2018

Recenzie realizată de Sever Gulea.

 

No Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *