Viață de vânzare

13/08/2018
Viață de vânzare

Viață de vânzare – Yukio Mishima

Emblematicul scriitor japonez, Yukio Mishima, nominalizat de trei ori la Premiul Nobel pentru literatură și ieșit de pe scena vieții prin controversatul gest al sinuciderii ritualice prin seppuku a publicat un roman în foileton, la finalul anilor 60, un roman adus la lumina tiparului după mai multe decenii, în variantă integrală, inclusiv în limba română la Editura Humanitas. Spre deosebire de alte scrieri ale autorului japonez, cufundate în atmosfera enigmatică orientală, în echivocul simbolistic, pasiunea pentru florile de cireș, haikuri și intensități emoționale extreme, VIAȚĂ DE VÂNZARE livrează o cu totul altă experiență de lectură, în proximitatea absurdului și a ludicului.

Premisa de la care pleacă povestea lui Mishima este provocatoare, chiar și fără prea multe explicații: Hanio, un intelectual harnic și eficient, cu o slujbă bine plătită și un curs stabil de viață se hotărăște, într-o bună zi să se sinucidă după un moment neconvențional de revelator al absurdității vieții de zi cu zi (pur și simplu are impresia, citind un ziar oarecare, că literele se rătăcesc haotic, ca niște gândaci, la fel cum, am putea observa evenimentele se succedă fără motiv și fără ordine într-o viață obișnuită). Tentativa sa de suicid, relativ pregătită, eșuează însă și, cum viața sa nu mai pare să valoreze prea mult în ochii săi, Hanio și-o pune pe piață, ca orice alt produs, pur și simplu dă anunț într-un ziar în care informează că își vinde viața oricui ar fi interesat de asta. În ciuda dificultății  cititorului de a concepe un asemenea anunț (ce obligații presupune, ce sens ar avea o asemenea tranzacție, cine ar avea nevoie de ea?), în povestea lui Mishima ofertele nu întârzie să apară. Un bărbat bogat vrea să își pedepsească amanta, încurcată la rândul ei cu un alt bărbat misterios și are nevoie de Hanio pentru a o seduce și a se sacrifica odată cu ea, în fața anticipatei furii a încornoratului. În ciuda faptului că misiunea pare a anticipa un deznodământ letal, printr-o întorsătură de evenimente, Hanio supraviețuiește (deși nu își propune asta). Anunțul din ziar își păstrează valabilitatea, astfel că urmează alte oferte: o bibliotecară vrea să rezolve misterul unei cărți scumpe pe care vândut-o unor persoane prospere, un mister care aluneca de fapt în problematica lume a drogurilor. Un băiat de liceu îi cere ajutorul lui Hanio pentru a compensa tristețea unei mame vampir (în cel mai propriu sens al cuvântului), o mamă altfel responsabilă și chiar seducătoare dar pe care lipsa de sânge o face depresivă, anhedonică.  Alți bărbați îl urmăresc pe Hanio convinși că acesta ar putea fi implicat într-o intrigă a spionajului și a cifrelor secrete între două entități statale. Parcurgând aceste provocări din care pare să scape, cumva dezamăgit și nevătămat, Hanio decide să se mute și să se îndepărteze de tot acest lanț al slăbiciunilor, dar se pare că, odată ce și-a asumat comercializarea propriei sale existențe, tocmai prin caracterul neobișnuit, sfidător, controversat al unei asemenea decizii, Hanio nu mai poate avea o viață obișnuită, nici măcar atunci când își propune acest lucru. Pe de o parte protagonistul romanului lui Mishima dezvoltă o atitudine paranoică: se simte urmărit și are impresia că i se pregătește ceva. Pe de altă parte suspiciunile sale ar putea fi îndreptățite, dată fiind complexitatea și proporția intrigilor în care a fost implicat. Având parte de un venit substanțial din tranzacția nebună pe care a publicat-o în ziar, fiind înconjurat de semeni care nu îl înțeleg dar care par totuși să aibă nevoie de el, Hanio se trezește captiv într-un cerc vicios al conspirațiilor din care nu poate scăpa decât participând la delirul colectiv ce se țese în jurul său. Cine e mai nebun în acest roman? Vă rămâne să descoperiți.

Poate tocmai pentru că pleacă de la o premisă atât de neobișnuită (o ironie bine țintită la adresa unei societăți obsedate de scopuri și consum), romanul lui Mishima își poartă cititorii într-o cursă imprevizibilă în care ludicul și umorul se împletesc cu o dimensiune de thriller polițist. Seriozitatea și zelul cu care cei din jur îl iau pe Hanio în serios generează efectul comic și sinistru deopotrivă. Hanio ajunge să se simtă obosit din a tot muri sau, mai bine zis, de la a se pregăti constant de moarte în misiuni care pe de o parte îi reușesc, dar pe de altă parte îl lasă mereu supraviețuitor. În subtextul poveștii se ascund însă provocorăi serioase pe care Mishima le lansează cititorului: cât cântărește o viață de om? Ce înseamnă să te împaci cu ideea de a muri? Hanio trăiește o eliberare simbolică de presiunea scopurilor lumești atunci când își pune la dispoziție oricui viața sa – e gata să trăiască și să moară liber, nelegat de ceva anume. În același timp, Hanio abordează, mai târziu și o cheie existențialistă a supraviețuirii, mai ales când alții ar căuta să-l omoare: faptul că recunoaște caracterul futil al vieții și faptul că detestă viață nu constituie un motiv acceptabil pentru a fi ucis (mai ales că, decizia inițială a sinuciderii sale s-a bazat tocmai pe inexistența unor motive certe pentru care ar renunța la viață). Succint, imprevizibil, amuzant și întunecat deopotrivă, VIAȚĂ DE VÂNZARE este un roman care ne dezvăluie fața jucăușă și profundă a unuia dintre cei mai cunoscuți scriitori japonezi.

Viață de vânzare – Yukio Mishima Editura Humanitas, 2018

Recenzie realizată de Sever Gulea.

No Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *