Adevărul (cinstit) despre necinste

05/09/2018

Adevărul (cinstit) despre necinsteProbleme eterne în România, cu explicații variate (de la cele istorice, la cele socio-culturale), corupția și neîncrederea socială ne parazitează încă societatea la toate nivelurile. De ce sunt oamenii necinstiți și care sunt condițiile care amplifică sau limitează necinstea într-un grup social? Purtăm cu toții un potențial de necinste în noi care se poate actualiza în condiții propice? E suficientă o educație principială pentru a combate acest flagel? Fără să răspundă complet la aceste întrebări într-o manieră relevantă și particulară pentru un anumit tip de societate, cunoscutul profesor de psihologie de la MIT, autor al provocatorului volum Irațional în mod previzibil, Dan Ariely încearcă să  schițeze, argumentat și pe baza experimentelor desfășurate, răspunsuri la toate aceste întrebări cu greutate.

Volumul lui Dan Ariely pornește de la critica modelului clasic al necinstei, denumit simplul model al infracționalității raționale dezvoltat cu zeci de ani în urmă, conform căruia comportamentul necinstit este o chestiune de calcul: decizia de a fi cinstit sau nu se bazează pe o analiză cost-beneficiu iar oamenii aleg să fie necinstiți și să-și asume chiar și o serie de riscuri atunci când avantajele depășesc consecințele dezavantajoase pentru o anumită alegere. În prelungirea studiilor pe care le-a întreprins în celelalte volume ale sale, Dan Ariely scoate în evidență însă și forțele iraționale din spatele comportamentelor necinstite, explorând și forțele psiho-ambientale care le favorizează sau le defavorizează.

Pornind de la situații banale (precum încercarea unui nevăzător de a ajunge cu taxiul la aeroport sau de a cumpăra fructe din piață), Dan Ariely sesizează, încă din aceste experimente cotidiene că modelul infracționalității raționale nu se aplică mereu: în situații în care, pentru un șofer de taxi sau un vânzător ar părea să fie mai rațional să își înșele clientul (dat fiind faptul că probabilitatea de a fi prins e mică) aceștia nu o fac neapărat. Tocmai de aceea, Ariely încearcă să identifice alte coordonate ale unui model care să explice condițiile de posibilitate ale comportamentelor necinstite.

Premisa de bază de la care pleacă profesorul american este că părem să fim dominați de două motivații contradictorii atunci când suntem puși în fața unui posibil act necinstit: dorim să fim mulțumiți de noi înșine și, în același timp dorim să obținem beneficiile dintr-o înșelătorie. Cele două motivații pot fi însă reconcilitate, ceea ce ne dă o flexibilitate etică: putem să beneficiem de avantaje și să ne păstrăm imaginea de sine prin ceea ce Ariely numește factorul vrăjeală (capacitatea noastră de a da o rată, variabilă, de acceptabilitate a minciunii într-un anumit context). Experimentele simple și ingenioase prezentate de Ariely ne sugerează că suntem cu atât mai indulgenți cu noi înșine cu cât avantajul obținut din minciună nu se exprimă direct în bani (cu cât există un lanț de avantaje mai îndepărtat de bani, de pildă câștigul unor jetoane ce pot fi transformate ulterior în bani, cu atât vom îndrăzni să trișăm mai mult și mai ușor). Pe de altă parte, tindem să trișăm mai puțin dacă, înainte de a ne expune unei situații în care am putea minți, semnăm (chiar și simbolic) sau repetăm un cod de onoare (focusarea pe sistemele de reguli, într-un moment de vulnerabilitate ne poate descuraja comportamentul necinstit).

În capitolele care urmează, Ariely face un inventar al forțelor care potențează, respectiv care temperează necinstea. Dintre potențatorii de necinste amintim: capacitatea de raționalizare și creativitatea (există așadar un revers întunecat al creativității: cu cât avem o abilitate mai bună, înnăscută sau cultivată,  de a găsi asocieri utile, de a construi povești să ne justifice în fața noastră comportamentul, pentru a ne conserva imaginea de sine, cu atât suntem mai vulnerabili moral), conflictul de interese (finanțiștii, universitarii, medicii toți sunt expuși situațiilor în care ajung, uneori inconștient să își valorifice produsele sau serviciile într-o manieră necinstită, profitând de poziția de specialist în care se află), starea de epuizare (când suntem stresați alegem altfel, epuizarea cognitivă ne face mai vulnerabili în fața tentațiilor), faptul că alții ar putea beneficia de pe urma necinstei noastre (ajutorul dat cuiva, chiar și prin minciună, pare să ne motiveze la fel de mult), a-i vedea pe alții purtându-se necinstit, cultura care dă exemple de necinste (în acești ultimi doi  factori cred că regăsim  pârghiile importante care explică măcar parțial de ce România este încă stăpânită de corupție: a fi martor la un act necinstit, cu atât mai mult cu cât autorul este un membru al unui grup proxim pentru noi ne poate face adesea chiar și pe noi să ne schimbăm busola morală). În mod surprinzător, suma de bani care se poate câștiga prin necinste sau probabilitatea de a fi prins nu par să afecteze aproape deloc comportamentul cinstit sau necinstit (deși acestea sunt cele mai la îndemână explicații, conform modelului infracționalității raționale). În celălalt taler al balanței, al factorilor care ne limitează necinstea stau mult mai puține elemnte din păcate: supravegherea, mementourile morale și angajamentele luate par să limiteze comportamentele necinstite.

Concluziile acestui volum plin de surprize, confruntate în experimente uneori elegant de simple, alteori destul de sofisticate ne amintesc punctele noastre vulnerabile universale. În primul rând, necinstea ne privește pe toți, toți suntem capabili și tentați să trișăm în circumstanțele potrivite, în al doilea rând avem această vulnerabilitate pentru că suntem experți în a ne spune povești care să ne salveze imaginea de sine. De asemenea, virusul înșelăciunii e contagios. Cu toate acestea, nu suntem complet descoperiți în fața minciunii și necinstei, tocmai cunoscând condițiile care cresc probabilitatea să cădem pradă tentației (epuizarea, conflictele de interese) dar și elementele care ar putea contrabalansa această latură avem posibilitatea să evităm sau măcar să ne luăm minime măsuri de siguranță atunci când forțele iraționale sunt gata să preia controlul.

Adevărul (cinstit) despre necinsteDan Ariely, Editura Publica, 2012

Recenzie realizată de Sever Gulea.

No Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *