Fata cu cercel de perlă

18/09/2018

Fata cu cercel de perlaUn  fenomen editorial  de la finalul anilor 90,  una dintre cele mai bine vândute cărți din SUA , care îi va aduce notorietate mondială lui Tracy Chevalier și va inspira deopotrivă o ecranizare și o piesă de teatru, FATA CU CERCEL DE PERLĂ este un roman care ar părea, la prima vedere, prea ambițios sau, dimpotrivă, prea plictisitor: să spui povestea genezei ficționale, speculative a unui singur tablou, într-o perioadă cultural-istorică relativ necunoscută de publicul larg, antrenând și un artist celebru, precm Johannes Vermeer și o mulțime de tehnici de pictură ar părea fie o misiune demnă de Irving Stone (cu sute de pagini, se înțelege), fie o construcție cu șanse mari să se deșire sau să împrăștie prea mult atenția cititorului. Popularitatea de care s-a bucurat, încă de la apariție, cartea lui Tracy Chevalier dovedește faptul că prozatoarea de origine americană a reușit să depășească orice rezervă și dificultate în  gestionarea unei asemenea provocări narative cu un secol opac nespecialiștilor, o pictură frumoasă și misterioasă, personaje reale transpuse fictiv. Fata cu cercel de perlă este de fapt o poveste greu de încadrat și complexă în sine:  o imersiune istorică (chiar dacă nu foarte elaborată), o poveste aparte de dragoste, un roman psihologic, un roman inițiatic, e greu să te pronunți definitiv.

Povestea este proiectată în Olanda secolului XVII și este relatată din perspectiva lui  Griet, o adolescentă dintr-o familie destul de săracă care ajunge slujnică în casa pictorului Vermeer. Alături de Griet și cititorul intră, încet-încet în intimitatea acestei familii numeroase, descoperindu-i vulnerabilitățile, rivalitățile și ierarhiile. Griet are, desigur o viață aparent grea: sarcinile casnice sunt numeroase și obositoare, munca dificilă își lasă repede urmele chiar și pe mâinile și fețele tinere (cealaltă servitoare, Tanneke, cu 10 ani mai în vârstă decât Griet arată, de fapt, cu 20 de ani mai bătrână). Însă Griet este totuși mulțumită că reușește să își dobândească o minimă autonomie și că poate aduce o contribuție modestă la susținerea propriei familii. Atmosfera din casă începe să se schimbe subtile pe măsură ce frumusețea sau cel puțin prospețimea neutralizată și camuflată de slujnică ajung totuși să atragă atenția clienților pictorului olandez și ulterior pictorului însuși. Inițial Griet ajunge în atelierul lui Vermeer pentru a face curățenie dar nu trece mult timp până când pictorul o va antrena, clandestin, în tehnicile de pregătire a picturilor și preparare a vopselelor pe care Griet le va îmbrățișa cu entuziasm mascat. Urmează apoi momentul culminant în care pictorul olandez, pretențios și capricios va descoperi acel instantaneu al slujnicei în fața unei ferestre, privind peste umăr și se va simți inspirat să o picteze. Pictarea tabloului fetei cu cercel de perlă va cunoaște însă un ritual elaborat și va consuma timp. Pictura nu se naște instantaneu, într-un simplu moment de revelație iar Griet ajunge să înțeleagă asta, după ce remarcă felul în care Vermeer își execută lucrările: nu doar reproducând sec forme și culori, ci aprofundând mereu un exercițiu al privirii pentru a ajunge la nuanța potrivită la iluminarea adecvată (lucrările lui Vermeer sunt cunoscute pentru caracterul lor fotorealist care pare să se instaleze însă la capătul unui proces laborios). Provocarea supremă pentru Griet, dincolo de a camufla față de ceilalți membri ai familiei activitatea în care o antrenează stăpânul rămâne purtarea cerceilor de perlă ai soției lui Vermeer, la invitația pictorului. Gest sinucigaș pe de o parte (pentru că Griet ar urma să încalce o regulă a stratificării sociale de neacceptat), dar gest necesar pentru finalizarea picturii, montarea cerceilor va fi momentul simbolic al desăvârșirii feminității, maturității și chiar a conservării unei specii unice de intimitate între slujnică și artist. Acesta este de asemenea momentul care va schimba viața lui Griet ajunsă oricum la o răscruce și care va cataliza alegerile mature care îi vor configura viața peste ani și ani, așa cum vor dezvălui ultimele capitole ale romanului.

Povestea lui Chevalier este interesantă pentru că autoarea reușește, pe de o parte, să te introducă rapid și fără pretenții în atmosfera olandeză a secolului al XVII-lea, o atmosferă stratificată și marcată de o bipolaritate fragmentară: protestanți și catolici, săraci și bogați, educați și analfabeți,  stăpâni și slujitori, bărbați și femei (cu roluri și tabuuri aferente desigur). Griet ajunge să fie prinsă exact la locul de întâlnire al tuturor acestor lumi: este o fată săracă dar care intră în grațiile unui artist respectat, este o fată tânără pe cale să fie transformată în femeie, este o ignorantă a cărei curiozitate și apetit visător sunt stimulate constant. Fiind surprinsă la finalul adolescenței, evenimentele care o surprind pe Griet sunt de fapt cele care îi vor cataliza maturizarea, care îi vor așeza direcția într-o lume care nu acceptă amestecuri și transgresiuni. Griet va trăi potențialul amoros, visător, va încălca simbolic tabuuri, dar va trezi în cele din urmă femeia matură care își va asuma realist locul într-o societate care nu admite excepții. Dincolo de această călătorie biografică în momentele ei culminante, romanul lui Chevalier surprinde și caracterul ambivalent, misterios al interacțiunii dintre Griet și Vermeer, între îndrăgostire și fascinație estetică, plăcerea inițierii și plăcerea descoperirii care se va consuma în gesturi ambigue și discrete și mai ales în pictura care va deveni ulterior celebră.

La aproape 20 de ani de la apariție, FATA CU CERCEL DE PERLĂ cunoaște o nouă reeditare, la Editura Polirom și rămâne și astăzi o poveste fascinantă, cu multiple etaje de lectură, pe care merită să o (re)descoperiți.

Fata cu cercel de perlă – Tracy ChevalierEditura Polirom, 2018

Recenzie realizată de Sever Gulea.

No Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *