Proiecția lunii septembrie – Macbeth

26/09/2018

Proiecția lunii septembrie – Macbeth

Fie că ne place sau nu, William Shakespeare este cel mai cunoscut dramaturg al lumii; numele său ne vine în minte mai repede ca nume precum Moliere, Goldoni sau Cehov atunci când ne gândim la teatru. Nu încape nicio îndoială că universalitatea limbii engleze a contribuit la această notorietate. Datorită popularității acestei limbi – care în ziua de astăzi pare că este vorbită de tot mapamondul – piesele lui William Shakespeare au avut parte de foarte multe puneri în scenă în teatrele din toată lumea dar și de foarte multe ecranizări. Oprindu-ne puțin la capitolul ecranizări, nu putem să nu observăm faptul că mulți și-au dedicat, dacă nu toată cariera, o bună parte din ea în slăvirea marelui bard. Îi amintim doar pe Orson Welles, Laurence Olivier, Franco Zeffirelli sau Kenneth Branagh care au scris, regizat și jucat diverse adaptări ale unor piese cunoscute sau mai puțin cunoscute ale lui Shakespeare. Un alt împătimit al dramaturgului este Al Pacino care a jucat foarte mult Shakespeare pe scenele de teatru ale Americii, a interpretat magistral personajul Shylock în ecranizarea din 2004 a „Neguțătorului din Veneția” dar a realizat și un semi-documentar intitulat „În căutarea lui Richard” în care încerca să dărâme mitul conform căruia americanii nu îl pot juca pe Shakespeare pentru că nu îl înțeleg. Datorită sau din cauza popularității sale imense este poate de la sine înțeles că nu toate adaptările cinematografice respectă dogma clasică a pieselor ci unele proiectează poveștile sale în societăți moderne, contemporane sau chiar futuristice. Însă adaptările shakespeariene nu se limitează la limba engleză. Cel mai bun exemplu în acest este Akira Kurosawa care era fascinat de poveștile bardului din Stratford-upon-Avon: deși aparent filme cu samurai capodoperele „Ran” și ”Tronul însângerat” sunt bazate pe „Regeler Lear” respectiv „Macbeth”.
„Macbeth” este o piesă mai specială în repertoriul lui Shakespeare în sensul în care, deși este una din capodopere, ea este evitată deseori când vine vorba de puneri în scenă. Acest lucru este făcut din superstiție și asta pentru că de la prima montare a ei în 1606 și până în zilele noastre, piesa a fost urmărită de ghinioane (decoruri au luat foc, actori s-au îmbolnăvit ba chiar au murit și oameni). Din acest motiv oamenii teatrului nu îi rostesc niciodată numele ci referindu-se la ea vorbesc despre „piesa scoțiană”. Pentru că piesa este inspirată din viața regelui scoțian Macbeth, care a condus despotic această țară la mijlocul secolului al XI-lea.

De-a-lungul istoriei filmului piesa „Macbeth” a avut trei mari adaptări pentru marele ecran: în 1948 (regizat și jucat de Orson Welles), în 1971 (regizat de Roman Polanski cu Jon Finch în rolul principal) și în 2015. Varianta din 2015 este cea pe care noi am ales-o pentru proiecția lunii octombrie. Personal, mi se pare cea mai reușită ecranizare. Regizorul acestui film este relativ anonimul Justin Kurzel iar în rolurile principale îi regăsim pe Michael Fassbender și Marion Cotillard. Această versiune de „Macbeth” este una pe cât de viscerală pe cât de seducătoare. Moartea și violența tronează atmosfera filmului care, în mod curios, nu este apăsătoare și inconfortabilă ci mai degrabă una de visare și meditație. Este fascinant cum filmul se schimbă de la cadru la cadru în funcție de stările sufletești ale personajelor. Cele mai evidente schimbări sunt cele de culoare (de la un roșu aprins în timpul bătăilor la un albastru deschis în scenele de iubire) și de muzică. Despre poveste nu are sens să vorbim foarte multe întrucât mai toată lumea o cunoaște. Macbeth s-a distins ca fiind un general curajos și loial în armata regelui Duncan. Laudele par să curgă în continuu la adresa sa iar acest lucru, combinat cu o profeție relatată de soția sa cum că este predestinat să ajungă regele Scoției, i se urcă la cap. Prin urmare, ajutat de Lady Macbeth, acest îl ucide pe Duncan și se instaurează noul rege al Scoției. De aici începe declinul bravului general ajuns rege. Orbit de putere dar și cuprins de teribile remușcări pentru faptele sale, Macbeth răspândește frică și moarte în jurul său. Neliniștea îi fură mințile și îl transformă într-un conducător tiranic care ar fi în stare să ucida sute de oameni la doar cea mai mică suspiciune. Văzând starea în care a ajuns soțul ei și temându-se totodată pentru propria viață, Lady Macbeth realizează că a creat un monstru iar propria-i remușcare o împinge într-o disperare abisală. Povestea lui Shakespeare este universală și vorbește franc despre ascensiune și declin, moralitate și onoare. Regele lui Michael Fassbender este unul barbar, visceral dar totuși sensibil. Regina lui Marion Cotillard (considerată pe nedrept drept veriga slabă a filmului pentru că nu este vorbitoare nativă de limbă engleză) este puternică, seducătoare și suavă.
Vă așteptăm așadar pe data de 5 octombrie 2018, la ora 20:00, la librăria Șt. O. Iosif, pentru proiecția filmului „Macbeth”, varianta din 2015. Intrarea este liberă.

Articol realizat de Horia Nilescu.

No Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *