21 de lecții pentru secolul XXI

03/12/2018

21 de lectii pentru secolul XXI - Yuval Noah HarariUn nume exotic și cvasinecunoscut publicului din toată lumea, Yuval Noah Harari, un profesor de istorie  cu studii la Oxford a devenit unul dintre cei mai titrați autori ai ultimului deceniu prin volumele traduse și în limba română: Sapiens și Homo Deus, explorări fascinante, deopotrivă documentate și speculative despre trecutul și viitorul omenirii. Notorietatea pe care a atins-o acest autor este binemeritată, ținând cont de efortul implicat în a livra sinteze accesibile, aproape sub forma unor povești palpitante,  în întâmpinarea unor întrebări inepuizabile, filosofice la origine: de unde venim? respectiv încotro ne îndreptăm? După o privire asupra trecutului și viitorului mai îndepărtat, încurajat pe undeva și de numeroasele întrebări pe care le-a primit de la cititori, Yuval Noah Harari a pregătit un volum dedicat prezentului și viitorului mai apropiat intitulat sugestiv 21 de lecții pentru secolul XXI. Triumful liberalismului, crizele economice, progresul medical și tehnologic, terorismul, inflația informațională, iată doar câteva teme provocatoare pe care le atinge Harari, într-o abordare panoramică și coerentă (în fond, gândirea de ansamblu e cel mai greu de reconstruit în zilele noastre, un lux rar, când sunt atâtea griji și preocupări care ne solicită într-o eră economică centrată pe atenție).

Temele alese în cele 21 de lecții asamblate de Harari sunt relevante pentru preocupările contemporane, aparent generale și vagi, însă sunt subsumate în cinci părți care dau unitate capitolelor și  asigură firul roșu al coerenței (aceste părți abreviază de fapt forțele modelatoare ale societății de astăzi și de mâine). În prima parte a volumului, Harari abordează provocarea tehnologică  și discută despre felul în care noua ordine mondială este încă problematică, chiar și după optimiștii ani 90 care anunțau triumful liberalismului, sfârșitul istoriei și pacea globală. Promisiunea pacifistă și prosperă a liberamismului se confruntă și astăzi cu crize economice, cu probleme ecologice și cu o presantă și greu de gestionat globalizare informațională. Într-un asemenea cadru care și-a depășit promisiunile inițiale, cum vom munci, cum ne vom conserva libertatea și cum vom avea cu toții parte de prosperitate? Speculațiile întemeiate, în scenarii fascinante și provocatoare ale lui Harari nu sunt neapărat optimiste: într-o lume care își va continua procesul de automatizare se va petrece probabil o nouă revoluție: o revoluție care va aduce o mulțime de slujbe noi (care vor solicita înaltă competență și pregătire superioară în interacțiunea cu roboții) dar care va desființa, ca niciodată în istorie, o mare parte a muncii necalificate sau slab calificate (va apărea așadar o clasă inutilă, care nu va mai avea șanse de inserție, mai ales în țările mai sărace și mai puțin potente educațional care, astăzi, de bine de rău sunt conectate la economia globală prin forța de lucru ieftină care nu va mai putea rivaliza cu roboții în viitor).

Nici libertatea nu are șanse să rămână un concept nealterat, pe viitor (chiar dacă el a reprezentat placa turnantă a societății liberale de-a-lungul unui secol), atâta timp cât Big Data (toate informațiile personale pe care le conectăm în virtual și în tehnologiile folosite) se vor dezvolta până într-acolo unde biosenzorii și algoritmii de calcul vor ajunge să cunoască poate chiar mai multe lucruri despre noi decât știu propriile noastre minți (vom ajunge să întrebăm google sau aplicații similare ce decizii de carieră să facem, ce partener să alegem, ce produse să folosim – folosind algoritmi care vor putea integra chiar și o dimensiune etică modelată tot informatic). Ideea de libertate de alegere, de opțiune s-ar putea să devină inoperabilă (sau cel puțin irațională pentru standardele de mâine), atunci când algoritmii vor putea să ne descifreze, prin capacitatea de a procesa mult mai multe date, inclusiv trăirile interioare și comportamentele. Vom fi la câțiva pași de o posibilă dictatură digitală, la o raportare plină de posibilități în ceea ce privește inteligența artificială (care nu e obligatoriu să dezvolte și o conștiință, ci doar să ne manipuleze vulnerabilitățile umane). Cel mai de preț bun al viitorului vor deveni datele personale (care vor scoate din joc publicitatea, odată cu dezvoltarea Big Data pe baza căreia companiile ne vor oferi conținut complet personalizat) și reglementarea proprietății lor va deveni o sarcină dificilă și fără precedent. Din cauza acestor posibile schimbări profunde va fi nevoie de o abordare a unui nou model social-politic, care să depășească standarul liberalismului ce nu poate gestiona provocările viitorului.

Civilizațiile viitorului vor trebui să îmbunătățească o colaborare care să gestioneze cel puțin două dimensiuni ce nu pot fi abordate eficient decât global: ecologia și tehnologia. Diferențele și așa zisele ciocniri intercivilizaționale vor trebui depășite, chiar dacă asta va însemna să ne schimbăm raportarea la forțele care ne divizează încă astăzi: valul naționalist (vom ajunge să realizăm că statul națiune este, într-un fel o construcție depășită), religia (care nu oferă soluții tehnice și politice, așa cum poate a făcut-o în trecut, dar oferă încă repere de identitate și, din păcate, temeiuri pentru divizări de grup de tip noi-ei dar și temeiuri pentru coeziune), respectiv migrațiile globale (dezbaterea pe care o propune Harari în acest subcapitol urmărește dificultatea reconciliereii pozițiilor aparent legitime, care acceptă și care resping imigranții). Va trebui să ne schimbăm și raportarea la conflict: războaiele nu se mai dau astăzi doar pentru resurse ci pentru monopulul asupra tehnologiei și informației, teroriștii sunt factori destabilizanți pentru state (pentru că pot aprinde fitile de conflict oriunde în lume, mai ales țintind statele care promit să-și ferească cetățenii de violență și care sunt nevoite uneori să acționeze cu o violență disproporționată, cel puțin sub aspect material, în raport cu provocarea teroristă). În penultima parte a volumului Harari explorează problema adevărului, într-un secol de inflație informațională. Trăim și vom trăi într-o lume abundentă informațional dar tot mai dificil de înțeles și cuprins, în care nu vom conteni să apelăm la scurtături mentale și la simplificări filtrate de grupurile la care aderăm, o lume în care tocmai aparenta disoluție a adevărului accesibil va ridica și probleme în ceea ce privește sentimentul dreptății. Harari este însă mai indulgent și mai optimist în ceea ce privește ideea de postadevăr mult vehiculată, mai ales în zona politică. Așa cum ne amintește istoricul evreu, am fost o specie care a acceptat dintotdeauna ficțiunile, care a avut o disponibilitate de a trăi și într-o dimensiune ficțională de dragul cooperării (cele mai simple exemple milenale în acest sens sunt dictaturile politice și religiile). Ultima parte a volumului  se concentrează pe cea mai de preț trăsătură pe care va trebui să o exersăm în minunata lume nouă, anume flexibilitatea. Educația viitorului va trebui să fie centrată pe pregătirea la schimbare (să le cultivăm tinerilor capacitatea de adaptare și schimbare) iar practicile noastre, într-o lume care se transformă rapid să se orienteze pe identificarea unui sens accesibil și chiar pe meditație (un exercițiu menit să ne ancoreze în prezent, într-o stare de pură observație, mai ales când riscul de a ne simți alienați, manipulați, neînțeleși va fi tot mai mare). Pornind de la panorama globală, de la concepte abstracte și scenarii imaginare, Harari ajunge, la finalul volumului său la individ și la practicile accesibile care vor deveni vitale pentru adaptare și echilibrare în societatea viitorului.

Îmbinând experiențe personale, doze potrivite de explicație și speculație, Yuval Noah Harari se ferește însă să își asume un statut de Nostradamus contemporan. Departe de a prvedea evenimente punctuale (ar fi oricum dificil, dată fiind complexitatea lumii de mâine), scenariile imaginare și versiunile de viitor propuse de Harari sunt însă cât se poate de provocatoare și, poate cel mai important, pot fi antrenate ca repere-avertisment care să intensifice problematizările și discuțiile de astăzi. În fond, în joc este, așa cum amintește istoricul  chiar accesul nostru la realitate și la lumea pe care am construit-o în atâtea mii de ani si care, pentru prima oară, ridică posibilitatea să devină autonomă și să ne excludă.

21 de lecții pentru secolul XXI  – Yuval Noah Harari, Editura Polirom, 2018

Recenzie realizată de Sever Gulea.

No Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *