Doamna Fletcher -Tom Perrotta

09/01/2019

Doamna Fletcher -Tom PerrottaAcum câțiva ani am citit romanul lui Tom Perrotta, Profesoara de abstinență, apărut la Editura Trei, în colecția Fiction Connection – o comedie neagră, cu un aer satiric la adresa conservatorismului american ipocrit într-o comunitate supratensionată între polul corectitudinii politice și polul intoleranței. Mai târziu, am văzut filmul foarte bine primit, cu un scenariu semnat tot Tom Perrotta,  Little Children, o poveste care surprinde realități amare din viața de cuplu construită pe aceleași coordonate melodramatice, în care personajele interpretate de Patrick Wilson și Kate Winslet eșuează într-un parcurs bovaric în a se reconstrui dincolo de plictiseala vârstei de mijloc. Tocmai pentru că mi-a plăcut stilul autorului american, de a ataca subiecte dramatice într-o cheie nelipsită de ludic și ironie, am ales să citesc romanul Doamna Fletcher, recent tradus și publicat la Editura Polirom, o poveste care antrenează pe deplin realitățile problematice ale secolului al XXI-lea

Povestea e centrată în jurul a două personaje, o mamă și un fiu. Mama, Eve Fletcher, este o femeie divorțată ,  trecută de 40 de ani, cu  o slujbă de succes care îi dă anumite satisfacții nu doar financiare,  la un Centru de Seniori, pusă în situația de a se despărți de fiul ei, Brendan, pregătit de tradiționalul moment american al plecării la facultate, un prim pas inițiatic pe calea maturizării. Romanul debutează chiar cu plecarea lui Brendan și asamblează cele două nuclee narative: povestea adaptării lui Brendan la viața de campus, respectiv povestea provocării unei noi vieți, pentru Eve.

Eve e nevoită să-și compenseze singurătatea, să își umple timpul cu activități constructive, dincolo de partea profesională. Ea nu ezită să se înscrie la un curs despre gen și identitate și să ia contact cu aspecte latente și provocatoare pentru lumea în care trăiește. Insuficient de îndrăzneață și de doritoare să treacă prin parcursul unei noi relații, cu bărbați de la care nu se așteaptă la prea mult, Eve găsește un refugiu lejer în siteuri porno și, pe măsură ce înțelege realitatea transgresării de gen (de la profesoara de curs care, în trecut, a fost bărbat), devine mai laxă și mai curioasă în legătură cu propria ei sexualitate latentă. Lucrurile sunt complicate de faptul că băieții chiar și cu 20 de ani mai tineri decât ea o găsesc încă atractivă și îi trimit mesaje anonime pe telefon, iar între ea și asistenta de la Centrul de Seniori plutește în aer o tensiune sexuală ciudată, mai ales când cele două femei ajung să petreacă mai mult timp împreună, inclusiv după slujbă. Nici Brendan nu pare să aibă o viață mai ușoară, deși se află într-un mediu mai ofertant din punct de vedere social și intelectual. Un jucător de lacrosse chipeș, destul de sigur pe el, nu prea ager, fără convingeri politice și cu un apetit insațiabil pentru distracții ieftine, Brendan ia în piept viața de facultate destul de promițător, încă din primele zile, cu petreceri, beții și glume infantile alături de colegul său de cameră Zack. În următoarele săptămâni însă lucrurile se vor complica, mai ales după ce Brendan o va întâlni pe Amber, o feministă dedicată organizațiilor caritabile și de promovare a conștientizării unor probleme sensibile precum: copiii cu dizabilități, minoritățile sexuale. În ciuda faptului că este o adeptă a corectitudinii politice, că vrea să evite să se folosească de privilegiile moștenite, că vrea să lupte împotriva patriarhatului, violului, capitalismului și a microagresiunilor de tot felul, Amber nu își poate inhiba atracția pentru băieții albi, sportivi, bețivi, lipsiți de convingeri intelectuale care nu ezită să o folosească pe post de obiect sexual. Brendan și Amber încep să trăiască o poveste cu potențial erotic și evoluția, chiar dacă fragilă, nu pare chiar catastrofală. Nu se petrec transformări profunde, Brendan pur și simplu iese temporar din bucla glumelor de șantier, pe măsură ce și Zack, colegul său de cameră, își face o prietenă și ia contact cu preocupările lui Amber care nu îl sensibilizează prea mult, dar nici nu îl plictisesc epuizant, în vreme ce Amber încearcă să amâne cât mai mult consumarea sexuală a relației, până când tensiunea erotică dintre ei atinge cote înalte, iar atitudinea lejeră și obiectualizantă a lui Brendan în ceea ce privește sexul, compensatorie pentru propria sa nesiguranță și pentru necesitatea de a-și reevalua sensul și aspirațiile sale din facultate iese la suprafață spre un deznodământ, nu atât de tragic, dar marcant pe termen lung pentru ambii protagoniști. Așadar, întâlnim o mamă care se îndreaptă spre 50 de ani dar se trezește prinsă între presiuni sexuale tabuizante exercitate de tineri și de persoane de același sex (care o îngrijorează dar îi dau și o satisfacție narcisică, a validării atractivității aflate la apus), un tânăr prins într-o lume pe care o înțelege prea puțin și în care calcă naiv și plin de prejudecăți, doar pentru a simți pe propria piele faptul că nu are suficiente resurse de adaptare. Separați de generații întregi, la fel ca și în celelalte lucrări ale lui Perotta, personajele vor eșua și vor câștiga ceva în același timp, în parcursul lor biografic (tocmai de aceea și acest roman nu are un aer exagerat de dramatic, cumva protagoniștii găsesc un orizont de rezolvare pentru problemele lor, chiar dacă nu cel așteptat și chiar dacă trec prin câteva situații seismice).

Așa cum aminteam, romanul lui Tom Perotta e puternic ancorat în sursele tensionale ale secolului pe care îl traversăm:  de la provocările virtuale (interacțiunile prin noile media, telefoane, rețele de socializare și de dating – care destramă inhibiții și stimulează curajul explorativ la orice vârstă, felul în care virtualul se amestecă cu realul și ne face să trecem peste o serie de tabuuri morale), la provocările de gen (ce mai înseamnă să fii bărbat sau femeie? Ce înseamnă să fii cisgender/transgender și cum modifică aceste mutații complexitatea interacțiunilor interumane și sexuale?), la provocări social-politice (relația albi, heterosexuali în raport cu ceilalți, raportul bărbați –femei în epoca corectitudinii politice și a nonviolenței, în care chiar și câteva cuvinte murdare în timpul unui act sexual pot fi interpretate politic agresiv), la problemele mentale (copiii autiști, bătrânii dezinhibați cu demență, victimile bullyingului de la școală) – iată doar câteva realități pregnante care își fac simțită prezența și lasă urme în configurarea relațiilor din romanul lui Perrotta. Elementul comun care traversează destinele protagoniștilor și pe care Perrotta îl evocă plin de talent, cu umor negru dar și cu precizie rămâne presiunea reinventării identitare, la orice vârstă,  privilegiată de o depășire a tuturor limitelor și rolurilor predeterminate social, prin tehnologie și prin emancipare ideologică. Presiunea de schimbare rămâne enormă, astfel încât, un familiar și obișnuit moment al plecării la facultate sau al reajustării existențiale după plecare copiilor de acasă ajung sa călăzueasca protagoniștii în zone nebănuite pentru ei, în care imaginea de sine, depășirea tabuurilor sunt mereu corelate cu diversitatea opțiunilor și cu posibilitatea de îndeplinire a fanteziilor, nu întotdeauna însă aducătoare de expandări dezirabile de orizonturi. Pe cât de multe alegeri, pe cât de multe arene ascunse în care ne putem explora și îndeplini aspirațiile bovarice (iată și aici un ecou recurent) avem, prin tehnologiile pe care le avem la dispoziție, tot atâtea nesiguranțe de sine și atâtea provocări identitare vom avea de gestionat. Povestea lui Tom Perotta este povestea (melo)dramei fragmentării identitare a secolului nostru.

DOAMNA FLETCHERTom PerottaEditura Polirom, 2018

Recenzie realizată de Sever Gulea.

No Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *