Sfârșitul Alzheimerului

11/02/2019

Ultimii 100 de ani au adus un progres tehnologic fără precedent, concretizat în confort, prosperitate și creșterea calității vieții, aspecte care au condus, de asemenea, la prelungirea speranței de viață spre decade înaintate. Reversul acestei longevități umane, mai ales în societățile dezvoltate se obiectivează în forma unor maladii încă dificil de abordat și tratat, asociate de asemenea și stilului de viață stresant și artificial al vieții contemporane. Dintre acestea, cele mai redutabile (prin răspândirea lor, prin invalidarea pe care o produc și prin limitele terapeutice încă existente) sunt reprezentate de cancere și de patologiile neurodegenerative. Dacă lupta cu cancerul se bucură deja de atenție publică de mai bine de jumătate de secol și de intervenții inovative în fiecare an (care, e adevărat, nu au adus încă medicamentul miraculos), lupta cu Boala Alzheimer pare să fie mai descurajantă. Dincolo de cel mai comun element clinic asociat în imaginarul public, acela al pierderii memoriei,  Boala Alzheimer este o afecțiune degenerativă caracterizată prin acumularea unor produși organici în sistemul nervos central care duc la distrugerea sinapselor și a neuronilor (ceea ce produce, un fel de micșorare a creierului în cele din urmă), proces reflectat clinic într-un declin al funcționării persoanei: pe lângă pierderea amintirilor, apar dificultăți de planificare și execuție, dificultăți de utilizare a limbajului, de interacțiune socială, tulburări de comportament și, în cele din urmă, incapacitate de autoîngrijire, imobilizare la pat și moarte. Este o patologie care e în plină creștere (nemaivorbind de celelate patologii degenerative sau, mai simplu spus, demențe, asociate altor mecanisme dar cu același rezultat clinic), o patologie care echivalează încă cu un fel de sentință la moarte, ceea ce nu e atât de înspăimântătoare (la fel ca în cazul cancerului), cât este drumul lent, degradant și mai ales depersonalizant până la destinația finală. Chiar și depistată în stadiile timpurii, când apar doar câteva tulburări de memorie, prin  terapiile medicamentoase puține existente (doar 3 clase) adresate Bolii Alzheimer,  miza este departe de a fi optimistă: cel mult a încetini declinul cognitiv, nicidecum a-l opri sau a-l reversa în vreun fel. Există oarecare progrese în cercetare, fără îndoială, însă studiile pe medicamente par să fi eșuat în a oferi un potențial terapeutic mai bun. Aspect neîntâmplător, în opinia lui Dale Bredesen, specialist american în medicină internă și neurologie, dat fiind faptul că această patologie tot mai intim legată de secolul pe care îl traversăm necesită un alt tip de abordare decât în cazul altor boli.

Sfarsitul alzheimerului

Photo: pixabay.com

Având activitate în domeniul medical psihiatric (în care întâlnirea cu Boala Alzheimer este destul de frecventă și neputința medicilor în a oferi uneori altceva decât îngrijiri paliative este frustrantă), am început să citesc volumul lui Bredesen intitulat ambițios, Sfârșitul Alzheimerului, cu suficient scepticism, dat fiind că, atunci când vine vorba de maladii incurabile, tentația de a livra verdicte ambițioase curative și revoluționare este pe cât de mare, pe atât de iluziorie. Scepticismul meu s-a transformat însă în optimism, atunci când am realizat caracterul documentat și experiența autorului în abordarea Bolii Alzheimer, demersul său sistematizat, bazat pe fundamente științifice pentru un program (poate primul de succes) în oprirea evoluției bolii și chiar a inversării cursului ei.

Prima parte a volumului explică perspectiva lui Bredesen asupra acestei boli (asamblată în ani de zile de cercetare în universitățile din SUA) și recunoaște cauzele eșecurilor terapeutice de până acum: studiile clinice s-au concentrat pe testarea unui singur medicament care să reducă produșii acumulați la nivel cerebral (o proteină numită beta amiloid) și să compenseze distrugerea neuronilor și reducerea semnalizării interneuronale. Din păcate, prea puțin s-a înțeles, până acum, cauza apariției acestor produși și deci medicamentele nu au putut ataca cauza, ci au căutat să reducă efectele. Tocmai de aceea Bredesen propune, în construcția modelului său de înțelegere și, mai departe, în programul său de recuperare, niște ipoteze operaționale. Boala Alzheimer ar fi rezultatul a trei mecanisme (care generează trei subtipuri de boală): inflamația în sistemul nervos central (stimulată de alimentație și agenți infecțioși), reducerea cantității de substanțe nutritive și hormonale necesare menținerii neuronilor, respectiv implicarea unor substanțe biotoxice. La baza apariției bolii stă de fapt o răspântie la nivel molecular: o proteină neuronală se poate secționa în două feluri – unul distructiv (care, prin produsii rezultati,  întreține distrugerea neuronală) și altul constructiv (care stimulează supraviețuirea neuronilor și sinapselor). Oricare dintre variante este fiziologică, atâta timp cât creierul apelează în diverse situații, atât la distrugere cât și la construcție (ceea ce este util în procesul de recablare și de apărare în sistemul nervos). Problema în Boala Alzheimer este că apare un dezechilibru între distrucție și conservare – sunt mulți factori care întrețin distrucția (iar odată începută la scară largă, prin produșii proteici apăruți, distrucția se va autoreplica) – factori inflamatori și toxici, respectiv prea puțini care stimulează conservarea (prea puțini factori trofici). Studiile lui Bredesen l-au condus pe specialistul american la identificarea a cel puțin 36 de asemenea factori, 36 de factori asupra cărora putem lucra pentru a modifica evoluția bolii. Explicația eșecului medicamentos de până acum rezidă , în opinia cercetătorului american, în faptul că eforturile s-au concentrat pe eliminarea unui număr prea mic din acești factori (ne putem imagina că avem un acoperiș cu 36 de găuri și încercăm să astupăm doar 3, rezultatul nu va fi îmbucurător).Programul său intitulat reCODE funcționează deopotrivă ca un detector timpuriu al riscului de boală (ceea ce Bredesen numește cognoscopie – o baterie de investigații pe care toți ar trebui să o parcurgem după 45 de ani, la fel cum s-a propus colonoscopia pentru depistarea cancerului de colon), dar și ca un complementar al diagnosticului și al monitorizării terapeutice. Bateria de teste propusă de Bredesen include: analiză genetică (mai ales detecția genei ApoE4 asociată cu un risc crescut de Boala Alzheimer cu debut timpuriu), markeri inflamatori, dozare de vitamine (B, D, E), dozare de hormoni (tiroidieni, estrogen, progesteron, testosteron, pregnenolon), investigarea rezistenței la insulină, a stării barierei intestinale, barierei hematoenecefalice, concentrația de metale precum cuprul, zincul, seleniul (util în regenerarea antioxidanților), de metale grele (mercur, plumb, cadmiu, arsenic), evaluarea somnului, evaluarea micotoxinelor, a statusului ponderal, a nivelului de colesterol , precum și o bateria de teste neuropsihologice, neuroimagistice, precum și teste noi (detecția exozomilor neuronali, amiloidul retinian și testele de tip Neurotrack de evaluare a mișcărilor oculare). De asemenea, se mai impune și o evaluare a stilului de viață, utilizare de droguri, alte boli, mușcături toxice, utilizare de medicamente, traumatisme etc. Pare amețitor, costisitor și complex, însă Bredesen a reușit deja să dezvolte un asemenea program la Institutul Buck din SUA cu câteva sute de pacienți cu rezultate aproape de necrezut. După bateria de teste, Bredesen a dezvoltat variante de optimizare a analizelor problematice: de la reglarea somnului (minim 8 ore pe zi), la scăderea în greutate, la vindecarea digestivă, reechilibrare hormonală, metabolică, eliminarea metalelor grele, promovarea reducerii stresului, a activității fizice și, mai ales, modificarea alimentației (poate cel mai dificil pas dar și cel mai crucial în asigurarea optimului de factori nutritivi și eliminarea potențialului toxic- se propune dieta Ketoflex 12/3 – o dietă bazată cu foarte puțini carbohidrați, bazată pe grăsimi și vitamine). Ceea ce mi se pare cel mai credibil în programul lui Bredesen este faptul că nu livrează un leac minune, ci un program complex cu mulți factori cunoscuți, dar abordați într-o manieră unitară, pe lângă medicamentele deja utilizate. Rezultatul, cel puțin după inventarul pe care îl face Bredesen este uimitor: pacienți în diferite stadii ale bolii (cei mai mulți însă în stadii ușoare și moderate) își îmbunătățesc calitatea vieții și deficitul cognitiv după mai multe luni de consecvență în program.  Dacă prima parte a cărții descrie modelul fiziopatologic al bolii înțeles de Bredesen, a doua parte descrie pe larg, justifică și apoi sistematizează bateria de analize cerute și modalitățile prin care putem să le optimizăm.

Sfarsitul alzheimerului - Dale E. Bredesen

De ce totuși cercetarea lui Bredesen nu a ajuns încă să revoluționeze abordarea Bolii Alzheimer? Din mai multe motive: programul său este încă incompatibil cu metodologia științifică a studiilor de medicamente (care presupun studiul unui singur medicament nu a unui program), rezultatele sunt relativ recente (după 2010) și, desigur, există o opacitate a comunității științifice la o abordare unitară. O asemenea abordare, așa cum sugerează autorul american s-ar putea să definească însă medicina viitorului, pe măsură ce patologiile cu care ne confruntăm vor fi rezultatul unor interacțiuni tot mai complexe între genetică și mediu, implicit remediile și întâmpinarea bolilor în stadiul precoce vor trebui adresate mai multor mecanisme potențiale simultane. Până atunci însă, sper ca programul reCODE să prindă rădăcini măcar experimentale și la noi în țară și abordarea lui Bredesen (care, repet nu propune leacuri miraculoase, din afara sferei medicale ) să ofere, cu toate eforturile implicate de partea medicului dar și a pacientului și aparținătorilor (consecvența în susținerea unui stil de viață precum cel propus nu este deloc comodă), prima rază autentică de speranță în câștigarea primei runde în ringul cu Boala Alzheimer.

Sfârșitul Alzheimerului – Dale Bredesen – Editura Lifestyle, 2018

Recenzie realizată de Sever Gulea.

No Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *