Medicina lentă – Victoria Sweet

26/02/2019

Medicina lenta - Victoria SweetMedicina în secolul al XXI-lea înseamnă viteză, tehnologie, protocoale, precizie, detaliu, este o medicină a supraspecializărilor. a intervențiilor diagnostice și terapeutice complexe. Este o medicină fundamentată științific (evidence-based), în care studiile riguroase și aparatura au depășit de cele mai multe ori experiența clinică a vreunui personaj cunoscut cu simțurile clinice ascuțite. Cu toate acestea, așa cum remarcă și Victoria Sweet, autoarea unui volum interesant apărut în românește la Editura Publica, medicina contemporană pare să fie o medicină fără suflet, o medicină cufundată în birocrație și mediată informatic, de fapt mai puțin o Medicină cât mai degrabă un ansamblu de servicii medicale. Intervenția dimensiunii științifice și a uneltelor complexe de diagnostic și tratament (care au crescut, în același timp și costurile sectorului de sănătate), a protocoalelor de practică actualizate anual pe baza studiilor interanționale au redus, măcar parțial din rolul implicării clinice a medicului și a cultivării relației cu pacientul. În loc să fie preocupați să construiască o poveste cu sens a pacientului, medicii de astăzi care livrează mai degrabă servicii medicale sunt preocupați să  descompună și să finiseze o singură piesă, pierzând uneori imaginea de ansamblu. Povestea Victoriei Sweet, un medic american care a experimentat mai multe etape ale evoluției medicale în ultimele decenii propune însă o cale de mijloc între medicina tehnologizată și parțial deconectată uman de pacient și medicina făcută exclusiv prin contact clinic: o medicină lentă, oarecum în prelungirea unei mișcări mai generale la nivel social care pledează pe o viață mai sănătoasă, mai centrată pe prezent și pe valorificarea lucrurilor mici (și totuși importante), trecute cu vederea în goana după succes și progres.

Ideea de medicină lentă poate fi reprezentată ca un puzzle pe care Victoria Sweet l-a construit din tinerețe și până în anii longevivi de carieră medicală, un puzzle care se dezvoltă odată cu amintirile autoarei.  Fiecare piesă empirică care s-a adăugat cu timpul a clarificat și îmbogățit semnificația conceptului. Medicina lentă e legată de surprinderea detaliilor clinice – uneori un examen fizic amănunțit ( ca cel de 4 ore practicat la disciplina Semiologie medicală, de către autoare) poate aduce informații nebănuite (chiar și palparea craniului, trecută adesea cu vederea de orice medic, poate aduce indicii importante de diagnostic). Medicina lentă e legată, de asemenea, de o analiză riguroasă a documentelor medicale (o singură frază într-un calup de 5 volume de documentație medicală e capabilă să reorienteze demersul investigațiilor, așa cum dezvăluie cazul unui pacient depistat în cele din urmă cu mielom multiplu). Medicina lentă înseamnă asumarea unei doze de scepticism, să fii capabil să observi conștient de limitările tehnice și epistemice pe care le ai – una dintre lecțiile interesante livrate de unul dintre mentorii lui Sweet este împărțirea grosieră a pacienților pe care o face acesta, în funcție de evoluția stării lor de sănătate: 1/3 merg bine, 1/3 merg rău, 1/3 rămân staționari iar medicii nu fac altceva decât să mute pacienții dintr-o categorie în alta. În această lecție se regăsește și ideea contribuției naturale la procesul de vindecare (medicii nu sunt doar ei autori ai ameliorării ci se folosesc din plin și de mecanismele naturale ale organismului rafinate în milioane de ani) dar și deschiderea spre situații în care ești depășit, în înțelegere, de evoluția surprinzătoare a pacienților. Medicina presupune, așa cum află Sweet, în anii de practică de tinerețe, purtarea mantiei lui Hipocrat – un simbol textil al doctorilor (în forma ritualică la absolvire sau în forma halatului, ulterior) – o mantie care îi face pe pacienți să își descheie cămașile dar și sufletele în fața doctorilor (aspectul acesta, în secolul XXI începe să pălească, într-o epocă în care medicul devine un specialist printre alții, un specialist la care mergem cu exigențe, uneori cu suspciozitate și cu pregătire de contestatar).

Deși își dorește inițial să devină psihiatru (dar renunță după ce își dă seama că aceasta specialitate deși adresează întrebări corecte nu e capabilă să obțină răspunsurile cu certitudinea pe care o pot obține celelalte specialități), înainte de a urma o carieră în Medicina Internă, Victoria Sweet explorează în California importanța descoperirii paciențillor în contextul lor de viață (cauza infecțiilor de ureche repetate ale unui băiețel e aflată doar în cadrul unei vizite la domiciliu, când Sweet găsește o piscină cu apă murdară în fața casei, în care băiatul obișnuia să intre), a provocărilor ridicate de consimțământul informat. Sweet înțelege apoi limitele care ar trebui măcar chestionate, ale medicinei rapide, capabilă, mai ales pe secțiile de terapie intensivă să te țină în viață pe termen nedefinit, să se facă totul pentru tine (dar, așa cum sugerează autoarea, totul rezonabil de azi nu este același cu totul rezonabil de mâine). O vizită în Nepal îi aminteșe autoarei și importanța progresului medical aplicat în cantitatea corectă, esențială, atunci când cu o trusă rudimentară medicală (dar care cuprindea un instrumentar important) a reușit să salveze piciorul unui pacient. Într-o gardă în care transportă un pacient cu elicopterul, Sweet realizează responsabilitatea pe care o poartă, atunci când e nevoită să administreze un medicament ce putea fi salvator dar și periculos (astfel că, uneori, în medicină nu poți aplica doar protocolul și algoritmul) iar în cei mai grei ani, când lucrează într-o clinică în plină epidemie de SIDA, cu cazuri complicate și tot mai dificile, Sweet devine la rândul ei pacientă și redescoperă importanța profesiei sale, în momentele în care serviciile medicale devenau tot mai scumpe iar asistența medicală oferită mai ales celor infectați cu HIV era tot mai neputincioasă: pe urmele lui Jung (un autor de care Sweet s-a simțit suficient de cucerită încât să dea la medicină), Sweet descoperă arhetipul medic-pacient – indiferent de cât de capabil sau de accesibil ar fi un spital, acesta rămâne un loc arhetipal care răspunde la o întrebare care ne privește pe toți, indiferent de cultură: unde mă duc atunci când sunt bolnav? Doar descoperind nesiguranța și nevoile particulare pe care le dezvoltă în calitate de pacient, Sweet își revalorifică profesia, importanța omului care nu doar îți salvează viața sau îți ameliorează starea de rău fizic, dar vine în întâmpinarea unei aspirații profunde universale.

La finalul unei experiențe impresionante, întinsă pe mai multe decenii, care a traversat și o schimbare a pradigmei medicale (de la rigurozitatea clinică și importanța contactului constant cu pacientul la evaluările tehnice sofisticate, precise, dar scumpe și lipsite de empatie), Sweet condensează în ultimul capitol reperele tipului de medicină personalizată pentru care pledează: medicina lentă înseamnă o cale de a vedea, a face și a fi în același timp – o medicină care combină filosofia grădinarului (care facilitează creșterea plantelor sale, se preocupă de binele lor, asigurându-le suportul de dezvoltare) cu cea  a mecanicului (care repară efectiv o piesă afectată), o medicină combinată care îmbină în doze potrivite, nu exclusive, viteza cu lentoarea (înțelese nu doar în sens temporal), știința cu empatia.

Medicina lentă – Victoria Sweet – Editura Publica, 2018

No Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *