Creierul din burtă – Fabrice Papillon, Heloise Rambert

05/03/2019

Creierul din burta - Fabrice Papillon, Heloise RambertDeși nu ocupă prim planul fascinației imaginarului colectiv (așa cum o fac, de pildă creierul sau inima) aparatul digestiv rerprezintă un ansamblu de organe încărcate deopotrivă cu semnificații pozitive dar și cu tabuuri: un complex de elemente, foarte fin reglat,  prin care ne hrănim (și, implicit supraviețuim), prin care ne satisfacem foamea (una dintre cele mai elementare plăceri cu care ne obișnuim de mici) dar și un complex de elemente asociat cu scabrosul, cu umorile și mirosurile cele mai respingătoare. Atunci când funcționează corect, aparatul digestiv , în ciuda faptului că ocupă cea mai mare parte a cavității abdominale, trece neobservat. Când ceva nu e în ordine, dar și când trăim emoții intense, începe să devină agasant, exprimând poate mai convingător decât alte organe un disconfort de intensități uneori nebănuite.  Cercetările contemporane, rezumate sumar în volumul a doi autori francezi tradus și publicat la Editura Philobia  oferă premisele care ar putea transforma, în secolul al XXI-lea, tubul digestiv într-o adevărată vedetă a științei, plină de enigme ce urmează să fie explorate și elucidate cu impact practic. Acest lucru se întâmplă, atâta timp cât  două elemente esențiale devin tot mai interesante și relevante pentru viața din societatea contemporană și problemele ei asociate: sistemul nervos digestiv și microbiomul intestinal.

Pe lângă faptul că include un tub lung cu rol în nutriție și protecție, o serie de glande anexe ale căror produși de secreție urmează o ordine precisă și necesară transformării și sterilizării alimentelor, aparatul digestiv include, așa cum amintesc autorii francezi un sistem nervos ce ar putea fi considerat un al doilea creier. De ce avem de a face cu această particularitate în cazul aparatului digestiv (în fond, fiecare organ care participă la funcțiile vitale este suficient de bine inervat)? Sistemul nervos al aparatului digestiv, organizat sub forma unor ansambluri ganglionare-plexuri are, pe de o parte un număr mult mai mare de neuroni și celule gliale (cu rol de susținere și trofic) și, pe de altă parte, respectă o organizare funcțională similară cu cea a creierului intracranian, cu neuroni motori, senzitivi și intermediari. Această structurare complexă este pe măsura complexității proceselor digestiei: odată cu evoluția umană și cu descoperirea capacității de a prepara alimentele, digestia a devenit un proces mai ușor și totuși suficient de complicat ca să necesite o comandă nervoasă fină. Creierul intracranian a avut posibilitatea să evolueze spre funcțiile sale superioare doar atunci când s-a putut degreva, măcar parțial, de sarcinile reglării digestive, un rol vital pe care l-a preluat ansamblul nervos din aparatul digestiv. Dar creierul digestiv rămâne într-un contact stârns cu creierul intracranian, comunică atât prin fibre nervoase cât mai ales prin mijloace umorale (prin substanțe care circulă în sânge). Când ele ajung la un dezacord, apar o serie de probleme, printre cele mai comune fiind o patologie răspândită și încă puțin înțeleasă: sindromul intestitunului iritabil. Emoțiile puternice, stresul, dimensiunea inconștientă toate se pot exprima uneori intens și pe termen lung într-o paletă de disconforturi abdominale. Cercetările din acest punct de vedere sunt încă la început, astfel că autorii francezi recomandă, pentru o mai bună armonizare a celor două creiere strategii de tip hipnoză sau desprinse din medicina orientală (precum shiatsu, masajul organelor abdominale, qi gong). Celălalt element cu potențial care stârnește interesul cercetătorilor contemporani e reprezentat de flora intestinală, adică, în terminologie contemporană microbiomul. Avem peste 100 000 miliarde de bacterii, de 10 ori mai multe decât celulele organismului care trăiesc într-o simbioză cu noi, participă la digestie, produc vitamine, au un rol în imunitate. Acest microbiom se formează imediat după naștere și, odată cu dezvoltarea unor proiecte de analiză genetică, vom putea chiar caracteriza oamenii după enterotipul lor, așa cum facem prin grupele sanguine. De ce este microbiomul important? Pentru că pare, cel puțin în experimentele făcute pe animale și câteva studii ,încă incipiente pe oameni să joace un rol mai larg în ceea ce privește bunăstarea noastră, în ceea ce privește statusul ponderal (ar părea să existe o floră intestinală asociată cu creșterea în greutate sau cu obezitatea) și chiar în ceea ce privește nivelul de neurotransmițători la nivel cerebral (serotonina și dopamina).

Într-o societate tratată cu antibiotice, obsedată de igienă, vulnerabilizată și hipersensibilă, alimentată nesănătos și supusă stresului, tubul digestiv este unul din organele cele mai vulnerabile. Afectarea lui, în lumina cercetărilor publicate de cei doi autori francezi și explicitate pentru publicul larg ar putea avea un impact mai mare decât anticipam (mai ales când vine vorba de boli cu răsunet sistemic sau boli fără suport somatic, boli funcționale așa cum este sindromul intestinului iritabil). Înțelegerea sistemului nervos digestiv, a microbiomului și a felului în care interacționează cu restul organismului nu este nici pe departe deplină. Însă începutul sună promițător și va ajunge, poate, să evolueze in  cele din urmă și spre intervenții mai precise decât cele holistice, recomandate de autorii francezi cu prudență.

Creierul din burtă – Fabrice Papillon, Heloise Rambert – Editura Philobia– 2015

Recenzie realizată de Sever Gulea.

No Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *