Zilele lui MM – Sebastian Lăzăroiu

01/04/2019

Este de înțeles interesul crescând pentru portretizarea unei maladii tot mai problematice pentru secolul în care trăim, odată cu creșterea speranței de viață, anume Boala Alzheimer. De la literatură sau film (cel mai recent și la îndemână exemplu, recompensat și cu Oscar este ecranizarea romanului Still Alice) sau jocuri video, toate mediile culturale caută să oglindească, din diferite unghiuri, impactul devastator pe care această maladie îl are asupra celui diagnosticat dar și asupra familiei. Dincolo de incidența crescută a acestei maladii la vârste înaintate, există situații (cu preponderență condiționate genetic) în care demența Alzheimer debutează precoce, la vârste mijlocii. Consecințele relaționale și personale sunt cu atât mai problematice în această situație, mai ales că ambii parteneri, în general, între 40 și 50 de ani sunt încă  activi și  dinamici. De la o asemenea premisă sensibilă pornește romanul lui Sebastian Lăzăroiu, ZILELE LUI MM, publicat în colecția Ego Proză a Editurii Polirom.

Zilele lui MM - Sebastian Lazaroiu

Sursa foto: pixabay.com

Marlon și Jane Mont sunt un cuplu trecut de 40 de ani, fără copii. Jane află că e diagnosticată cu demență Alzheimer, un eveniment care transformă viața de familie. Soțul ei, Marlon,  un corector de scenarii, renunță la activitatea sa profesională pentru a petrece cât mai mult timp cu Jane și pentru a-i asigura îngrijirea de care are nevoie. Amândoi sunt susținuți financiar de Miriam, sora autoritară și ușor paranoică a lui Jane. Evoluția bolii este destul de galopantă și atrage după sine destrămarea identitară a personajului feminin, până la un stadiu infantilizat: inițial are probleme doar cu reținutul lucrurilor noi, apoi cu planificarea activităților zilnice.  Jane devine dezorientată când iese din casă, nu își mai amintește numele obiectelor, își pierde capacitatea de autoîngrijire și continența și își modifică tot mai pregnant comportamentul. Pe de altă parte și Marlon traversează o triplă criză. Criza personală, a partenerului înstrăinat care e nevoit să se adapteze în fiecare zi la noi praguri de vulnerabilitate e dublată de o criză a masculinității vârstei de mijloc și, pe fond, chiar de o criză a potențialului artist care nu și-a găsit perimetrul de expresie original. În întâmpinarea acestor provocări, Marlon caută strategii de compensare: de la găsitul unei amante, în persoana lui Audrey, o femeie căsătorită care are jumătate din vârsta lui, la asumarea unui rol de cerșetor ocazional ( prin care protagonistul caută, pe de o parte să își depășească anumite sentimente de vinovăție, prin donarea banilor obținuți unor fundații de caritate și, pe de altă parte, să experimenteze poate statutul de neputință pe care îl traversează partenera lui). Destinația acestei călătorii este într-un fel cunoscută și dureroasă însă,  mai ales ultima parte a romanului produce o turnură neașteptată în evoluția personajului principal care îl invită pe cititor spre etaje de lectură mai complexe.

Zilele lui MM - Sebastian Lazaroiu

Sunt câteva aspecte pe care le-am găsit remarcabile în Zilele lui MM. E o carte cu o construcție interesantă: alternează perspectiva persoanei a III-a, a unui povestitor obiectiv cu fragmentele din jurnalul lui Marlon, redactate la persoana I ( dar chiar și cu această complementaritate a instanțelor narative, tot rămâne loc de surprize pentru cititori). La fel ca celelate două volume publicate la Editura Polirom de Sebastian Lăzăroiu, nici Zilele lui MM nu face excepție: nu este o poveste proiectată în România, cu români (poate tocmai pentru a securiza un mediu narativ eliberat de orice încărcătură ideologică), focalizându-se mai degrabă pe o dimensiune universală a bolii și a transformărilor pe care le produce.   Am întâlnit în practica psihiatrică o serie de cupluri în care unul dintre parteneri a primit acest diagnostic – pe măsură ce boala avansa, relația lor se transforma, devenea mai strânsă, partenerul valid devenea depozitarul ambelor identități și dezvolta o loialitate, o acuitate a cunoașterii celuilalt impresionantă. Acest fenomen este surprins și în romanul lui Sebastian Lăzăroiu (sunt inedite tentativele explorate în poveste, prin care cei doi caută să își reinventeze și să se readapteze la un nou limbaj de cuplu, pe măsură ce Jane își pierde capacitățile cognitive, sunt interesante încercările de a reexplora interacțiunile intime și cele de a veni, ludic,  în întâmpinarea confruntării cu noutatea tot mai frecventă și acută pentru Jane, tot mai puțin gratificatoare și tot mai neliniștitoare, prin jocul de-a comoara pe care îl inventează Marlon).

Însă cartea lui Sebastian Lăzăroiu nu este doar o poveste despre declinul unei relații ai cărei protagoniști sunt surprinși într-o situație extremă. Incidentala boală Alzheimer de care suferă Jane poate fi privită ca o metaforă pentru necesitatea (mai vie ca oricând, sub spectrul bolii) de reinventare personală, de redescoperire a partenerului posibil îndepărtat, înstrăinat după un număr de ani de căsnicie. Nu în ultimul rând, mai ales spre finalul poveștii, atunci când autorul strecoară niște elemente narative cu accente polițiste (prin apariția unui detectiv care are diferite suspiciuni la adresa lui Marlon), autorul ne invită să chestionăm credibilitatea protagonistului, să punem în discuție felul în care ajungem să ne reprezentăm realitatea în situații dramatice și să înțelegem mecanismele de compensare psihologică, uneori extrem de elaborate, pe care le antrenăm pentru a ne amăgi singurătatea.

ZILELE LUI MM  – Sebastian LăzăroiuEditura Polirom, 2019

Recenzie realizată de Sever Gulea.

No Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *