Tânăra cu părul alb. Misterul Nabokov

22/04/2019

Cuplurile celebre, mai ales cele care implică artiști, fie că vorbim de scriitori, actori, pictori sau muzicieni exercită o fascinație neîndoielnică asupra publicului larg. Unele dintre acestea sunt pur și simplu pilduitoare, exemplare, sunt modele care ne antrenează imaginația și oferă fragmente de excepționalitate. Altele pun în lumină personalitatea artistului, sunt o fereastră spre descoperirea conturului uman din spatele măștii artistice. Sunt însă și povești care uimesc prin longevitatea lor, dar care rețin, în același timp un aer enigmatic, care te fac să te întrebi, chiar și după ce te raportezi la biografii elaborate , chiar și după ce parcurgi mai multe interviuri: cum au fost posibile aceste relații, care au fost elementele care i-au unit pe doi oameni atâtea decenii? O asemenea poveste este cea dintre Vera și Vladimir Nabokov, pe care Aurora Liiceanu o explorează în cel mai recent volum publicat la Editura Polirom.

Tanara cu parul alb

Aurora Liiceanu nu este la prima inițiativă de acest gen, de a cerceta relațiile celebre ale unor personalități literare. Volumul SUPUSE SAU REBELE, publicat tot la Editura Polirom, urmărește comparativ destinele Ernest Hemingway-Hadley Hemingway, respectiv F.Scott Fitzgerald-Zelda Fitzgerald pentru a scoate în evidență două versiuni ale feminității, în dimensiunea lor universaltă. TÂNĂRA CU PĂRUL ALB este o încercare de a reconstrui și înțelege, prin cărți și resurse documentare, reperele care au ținut împreună unul dintre cele mai trainice cupluri ale secolului al XX-lea, un cuplu despre care s-a scris mult  (s-a publicat  chiar și o carte semnată de Vladimir Nabokov intitulată Scrisori către Vera) dar care nu a încetat să genereze interes și controverse. Iar acest lucru se întâmplă poate și pentru că cei doi păreau atât de diferiți și, cu toate acestea, atât de complementari. Capitolele derulate de Aurora Liiceanu conturează pe rând biografiile și personalitățile celor doi (urmărindu-le evoluția filtrată și prin ochii fiului acestora Dmitri) ca apoi să exploreze dinamica de cuplu.

Vladimir Nabokov a fost un intelectual de geniu. S-a născut în Rusia, într-o familie bogată, a fost educat excepțional, trilingv, cu o pasiune pe care nu a abandonat-o până la bătrânețe pentru fluturi,  cu un orizont cultural impresionant dar și un stil de cognitiv și perceptual particular (gândea în imagini și era capabil să experimenteze sinestezii). A visat de mic să devină scriitor,  a trăit devreme experiența dezrădăcinării (după instaurarea comunismului în Rusia) devenind un călător neobosit (a trăit, pe rând în Anglia, Franța, Germania, SUA și apoi Elveția) și și-a păstrat afinitatea pentru detalii, memorie dar mai ales pentru dimensiunea interioară a existenței și plonjarea fără probleme în universul imaginativ. Vera pare să fi fost o personalitate mult mai discretă (chiar ea și-a ars scrisorile pe care le-a trimis soțului mai târziu). Având origini sociale înalte, cu o cultură cel puțin la fel de bogată cu a soțului, Vera a rămas însă o figură pragmatică și atașată de real: a devenit o combinație de soție-agent literar – manager al soțului și mai ales al moștenirii literare lăsate de Nabokov (până la moartea ei, chiar și la ani de zile de la disparția lui Nabokov, Vera s-a ocupat de traduceri le operelor soțului și chiar de publicarea manuscrisului pe care Nabokov l-ar fi vrut păstrat în sertar, anume Originalul Laurei), un adevărat gardian al universului scris nabokovian și o maestră a organizării vieții de zi cu zi (nu doar că se ocupa de corespondență sau de obligațiile administrativ academice, dar îl conducea cu mașina, îi ducea servieta, îi ștergea tabla și chiar ținea cursuri în locul lui Vladimir, când acesta era bolnav). Aparent avem de a face cu un cuplu improbabil, divizat de prea multe diferențe: el e un imaginativ seducător, dezinteresat și totuși neajutorat în a face față provocărilor cotidiene, ea este o telurică tolerantă, gestionând perfect necesitățile pragmatice.

Tanara cu parul alb. Misterul Nabokov

Ce i-a unit totuși pe Vera și pe Vladimir (mai ales că Vladimir era un bărbat cu priză indubitabilă la femei, un cuceritor care își trăiește intens, mai ales în tinerețe, halucinațiile erotice)? Cum a reușit să supraviețuiască o relație aparent profund asimetrică, o relație construită pe reperele unei subordonări totale (ceea ce și Aurora Liiceanu identifică a fi un sindrom Vera, al devotamentului arhetipal și necondiționat pentru un autor înzestrat cu talent)?  Cultura bogată și caracterul lor poliglot, nostalgia pentru Rusia, abordarea lor discretă a vieții de cuplu, departe de ochii lumii? Poate câte puțin din toate, împărtășirea unor valori comune, un stil de viață comun centrat pe îndepărtarea de lumea dezlănțuită. Poate chiar asumarea unui proiect comun: developarea notorietății lui Nabokov, poate complementaritatea aproape perfectă (prin care Vera și-a asumat rolul de navigator în lumea reală iar Vladimir și-a predat cârma cu plăcere).

Aurora Liiceanu ne poartă, în acest volum inedit, prin labirinturile biografice ale unei relații deosebite, o relație pe marginea căreia merită să medităm, o relație nu doar complementară ci aproape simbiotică, o relație care răspunde original la întrebarea: cum e posibil să atingi un echilibru într-un cuplu asimetric?

Tânăra cu părul alb. Misterul Nabokov – Aurora LiiceanuEditura Polirom, 2019

Articol realizat de Sever Gulea.

No Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *