Povestea preaiscuistului Dom’ Scârț și a cutiei de scrisori

06/05/2019

Povestea preaiscusitului Dom' Scart si a cutiei cu scrisoriLa ediția a XVI-a a Târgului de Carte și Muzică de la Brașov, Editura Eikon a adus în atenție un roman semnat de medical psihiatru brașovean Adina Coman, un roman cu un titlu pe cât de lung, pe atât de  șugubăț și ofertant: Povestea preaiscusitului Dom’ Scârț și a cutiei de scrisori.  Pe doamna Coman am cunoscut-o și am apreciat-o pentru participările la edițiile Clubului de Lectură de la Librăria Șt.O.Iosf Brașov, acolo unde a avut intervenții interesante, argumentate și surprinzătoare. Având în atenție o carte care mi-a stârnit curiozitatea și o cititoare cu experiență care ne-a oferit impresii de lectură memorabile, am considerat oportun să alegem romanul publicat de Editura Eikon pentru volumul pe care îl vom supune discuțiilor în data de 10.05, la Clubul de Lectură din Salonul Șt.O.Iosif.

Povestea preaiscusitului Dom’ Scârț și a cutiei de scrisori este o lectură seducătoare, care se savurează pe îndelete. E o poveste care nu este deloc densă narativ, dar care este densă în experiențe și reflecții, o lectură care mai degrabă se simte decât se urmărește. Este o poveste cu oameni, pisici, amintiri, discuții condimentate cu ironie și spirit de observație, cu referințe literare și muzicale.

Povestea sau, mai degrabă pretextul poveștii, pornește de la o întâlnire sincronizată minunat de hazard. Un personaj feminin își cumpără o casă  nouă, de care este fascinată dar în raport cu care familiaritatea se construiește treptat. În acest nou domiciliu în care, la început, îi este dificil să doarmă petrece toamna, iarna și primăvara în care se desfășoară narațiunea. Curtea casei este vizitată de un motan simpatic, pe care protagonista naratoare îl numeste spontan Domnul Scârț, care, încet- încet se apropie tot mai mult de personajul feminin. Depășind pragul neîncrederii și neutralității inițiale, cei doi vor petrece tot mai mult timp împreună și vor intra într-un dialog prelungit pe teme variate, ajungând să exploreze și o poveste dedusă și reconstruită  partial depre o legătură mai veche între două personaje despre care nu aflăm prea mult, ci doar ceea ce transpare din scrisorile găsite de protagonista naratoare, într-o cutie .

Atât personajul uman cât și personajul felin au curiozități de împărtășit, în fond fiecare e reprezentantul unei specii care a învățat să conviețuiască într-un regim misterios, niciodată definitiv cu celălalt. Domnul Scârț, mare amator de gustări delicioase dar și de explorări urbane, este uimit de unele ciudățenii ale oamenilor:  apetitul lor pentru poezie (e ciudat cum oamenii, spre deosebire de pisici, au nevoie de reamintiri în a aprecia fiecare moment la intensitatea lui emoțională meritată), incertitudinea și codurile complicate de comunicare (oamenii nu au semen clare, una gândesc și alta fac, adesea nu se înțeleg, nici chiar atunci când dezvoltă parteneriate pe termen lung, deși posedă limbajul care simplifică și, în același timp complică lucrurile), aniversările, simpatia pentru câini (cu al lor instinct gregar, expresiile emoționale impulsive, nevoia de a ne tine la curent cu funcția lor digestivă). Personajul feminin reține un aer enigmatic în privința propriei biografii, dar pare să fie o pledantă pentru moderație, autenticitate și frumos. Alături de domnul Scârț, parcurgând scrisorile unor necunoscuți dar gestionând, la rândul ei, o relație epistolară cu un cunoscut care călătorește și care încearcă să o scoată din neutralitatea politicoasă, personajul feminin meditează pe marginea trecerii timpului, a dinamicii identității, pe marginea psihologiei de gen (și a felului în care bărbații și femeile eșuează să comunice, rămânând un mister unul pentru celălalt), pe marginea stoicismului, a prieteniei și mai ales a relațiilor interumane dincolo de interacțiunea erotica. Această ultimă temă este cu atât mai relevantă cu cât este ilustrată de cele două schimburi de scrisori: cea între necunoscuții din trecut și cea între protagonistă și L, un prieten aflat mereu în călătorie. E vorba de o un soi de amiciție fundamentată pe conversație, pe dialog, un cadru în care e nevoie de tact, de bune maniere, de un echilibru al ingredientelor (în care politețea nu e facultativă ,după cum remarcă chiar Domnul Scârț). Totuși și această dinamică apparent așezată și circumscrisă unui cadru clar dar totuși fragil are posibilitatea de a vira în altă direcție, mai intensă sau poate mai prezentă emotional. Dar dacă una dintre povești va rămâne suspendată, atunci când se va produce schimbarea de macaz, cealaltă va avea șansa să continue, nu fără o mica contribuție și din partea Domnului Scârț. Și nu este de subestimat această relație între Domnul Scârț și protagonista feminină. Cele două personaje se înțeleg de minune, poate pentru că împreună împărtășesc o personalitate pisicească: o doză de discreție, de suspiciozitate, de imprevizibilitate, de curiozitate (domnul Scârț observă la un moment dat cum prietena sa umană face lucrurile pisicește, se gândește, tatonează, nu se aruncă direct). Amândoi cultivă tabieturi (micile surse de stabilitate care ne aduc liniște și confort într-o lume, o existență fragilă care stă sub spectrul finitudinii și al schimbărilor uneor devastatoare), amândoi au nevoie ocazională de singurătate, sunt experți în arta testării limitelor, sunt pretențioși, nu se deschid în fața oricui. Cel mai interesant element al întregii interacțiuni,  poate pilduitor pentru un model relational mai general este faptul că cele două personaje dezvoltă o legătură particulară, echilibrată în care niciunul nu are pretenția să devină stăpân, în care  respectarea celuilalt, de la spațiu și până la opinii curge cumva natural, fără excese invazive și brutale, fără să excludă însă o dimensiune jucăușă, ironică și tonică. Omul și pisica se îmblânzesc de fapt reciproc, nu se află într-o concurență de înstăpânire și probabil că acesta este climatul de care are nevoie, în fundal construcția unei prietenii durabile, de acest tip de echilibru. Poate tocmai de aceea un anumit tip de calm,  amprentat ocazional melancolic, transpare din acest volum scurt dar concentrat.

Povestea preaiscusitului Dom’ Scârț și a cutiei de scrisori invită la o altfel de lectură, la lectura tihnită, savurată în colțul preferat, amorsată de toate acele mici dar esențiale preferințe de cadru care ne permit imaginația să zburde. Este o lectură pentru toate vârstele care merită, așa cum am spus, savurată pe îndelete, o lectură care să se sincronizeze cu dinamica relației dintre cele două personaje pentru a o aprecia în amănuntele ei, o lectură care te face să redescoperi farmecul conversației așezate și manierate.

Vă așteptăm impresiile voastre despre acest volum VINERI, 10.05.2019, începând cu ora 18, la o nouă ediție a Clubului de Lectură, în Salonul Șt.O.Iosif Brașov!

Povestea preaiscuistului Dom’ Scârț și a cutiei de scrisori – Adina Coman – Editura Eikon, 2019

Articol realizat de Sever Gulea.

No Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *