Poveste de cartier- biografia primei cântărețe de rap din România

13/05/2019

Poveste de cartier: biografia primei cantarete de rap din RomaniaAnii 90, o perioadă de tranziție, densă în controverse, deziluzii și zbateri pentru subzistență, a reprezentat și deceniul în care mai multe generații de tineri au avut ocazia să experimenteze (măcar parțial) promisiunile libertății, libertate de expresie, libertate culturală, libertate de alegere. Privind retrospectiv, din perspectiva extrem de nișată și de eclectică a anilor de azi, anii 90 arată aproape ireal din punct de vedere al culturii populare: sute de experimente, câteva canale mari de difuzare, câteva reviste dar și câteva nume care au supraviețuit și chiar au scris istoria muzicii postdecembriste, mai ales în zona rockului sau a rap-ului. În ceea ce privește rap-ul cea mai densă parte a ascensiunii acestui curent a fost scrisă chiar în anii 90, mobilizând un adevărat fenomen național pe care prea puțini adolescenți l-au ocolit la vremea aceea (poate pentru că, prin noutatea lui și prin oglindirea necenzurată și necosmetizată a noilor realități ale tranziției a reprezentat pilonul simbolic esențial pentru a defini și a rupe o generație de comunism). La fel ca Andrei Ruse, editorul curajos de la Hyperliteratura care a ales să publice o carte dedicată rap-ului românesc, văzut din perspectiva singurei interprete longevive de hip-hop de la noi, și eu am simțit cum trupe ca R.A.C.L.A, Paraziții, La Familia sau BUG Mafia au articulat aspirațiile și revolta unor generații. Tocmai de aceea, pentru că  fenomenul hip-hop a reprezentat mai mult decât un gen muzical pentru mai multe generații, ci și un catalizator identitar, un mobilizator social,  la aproape 20 de ani de la acele momente de glorie, m-am bucurat să parcurg volumul pregătit de Andrei Ruse (care a făcut mai multe interviuri înregistrate cu Dana și a desfășurat o muncă editorială impresionantă), nu doar o biografie personală ci și oglindirea developării unui spirit, al unei culturi,  unor timpuri în care granița dintre succes și eșec a rămas fină și schimbătoare

Despre Dana Coteanu, alias Dana Marijuana am doar amintiri fragmentare și superficiale (probabil tinerilor de azi le e o completă necunoscută): o interpretă hotărâtă care s-a afirmat în piesa și clipul celor de la La Familia, Tupeu de borfaș, în 1998 ca, mai apoi să își lanseze primul și sinugurul album Cea mai fidelă fată (care rămâne unicul album al unei artiste de rap din România), o interpretă care s-a pierdut pe drum și a ajuns implicată în o mulțime de scandaluri care i-au pus în lumină, mai mult sau mai puțin trunchiat, viața personală marcată de violență și dezechilibre. Punând cap la cap înregistrările pe care le-a făcut în interviuri, Andrei Ruse lasă povestea Danei să curgă cronologic. Parte din generația cu cheia la gât, născută și crescută în București, modestă și bine educată dar curioasă și cu apetit pentru distracțiile nou apărute în primele cluburi bucureștene, Dana ajunge să ia contact cu cei de la BUG Mafia în primii ani postdecembriști (care îi dau și viitorul nume de scenă) și contribuie la piesa Copiii focului.  Rămasă singură în România, după ce familia emigrează, Dana se ciocnește, cu naivitate și inconștiență de lumea toxicomanilor și devine dependentă de heroină. Socializarea cu tinerii din lumea Sălăjanului o pun în legătură și cu cei de la La Familia care, prin invitația de a participa la interpretarea piesei Tupeu de Borfaș o scot din cercul vicios al dependenței și îi oferă un vis pentru care să lupte. Epoca de glorie, perioada 98-2000, în care Dana susține concerte în toată România, devine cunoscută și își lansează și propriul ei album reprezintă mai degrabă un interval de afirmare personală și de acumulare de experiență de viață. Iar asta pentru că, contrar așteptărilor, nu câștigă aproape niciun ban din activitatea artistică și ajunge chiar datornică la casa de discuri care îi produce videoclipul (sunt puse în lumină amarele experiențe cu trupa dar și cu producătorii care folosesc diverse tertipuri pentru a o sări din calcule). Urmează apoi o perioadă de declin brutal, dezvoltă o suferință psihică și e internată succesiv în spitalul de psihiatrie,  apar tot mai multe neînțelegeri cu părinții întorși din străinătate (care nu îi înțeleg și nu îi acceptă activitatea scenică), găsește apoi resursele de recuperare în muncă (dezvoltând o afacere de familie care produce bijuterii și accesorii) și, mai târziu în cei doi copii din două căsnicii. În tot acest timp, Dana speră că va reveni în muzică și că va pregăti un nou album  (tentativele ei de expunere publică, cu toate scandalurile aferente, au avut de fapt ca miză o potențială relansare profesională) si abia după mai bine de un deceniu acceptă dureros că nu își mai găsește locul pe scena și în fata publicului contemporan, reunțând la orice proiect discografic.

Fie că te impresionează sau nu efortul unei tinere care traversează numeroase provocări profesionale și personale, care supraviețuiește lumii drogurilor și a tentațiilor capcană din anii 90, fie că o compătimești sau o admiri pe femeia Dana Marijuana marcată de o boală psihică (a cărei acceptare personală rămâne discutabilă) care a căutat cu încăpățânare să își recupereze o glorie pierdută și să se expună riscant exploatatorilor mediatici care i-au amplificat în cele din urmă suferința, cartea îngrijită de Andrei Ruse rămâne un document important. Nu neapărat pentru că pune în lumină o personalitate remaracabilă (deși povestea are momentele ei pilduitoare), ci pentru felul în care se developează atomsfera unui timp: un timp al ambițiilor mari și al dezamăgirilor proporționale, al faimei cuceritoare și totuși atât de fragile, al cinismului și lăcomiei care au dominat culisele industriei muzicale, al felului brutal în care societatea românească n-a înțeles să gestioneze niște fenomene noi, cu dublu tăiș (boala psihică și stigma aferentă, consumul de droguri,  relațiile parentale abuzive, reabilitarea, popularitatea). Povestea Danei Marijuana este povestea trăită și spusă, din fericire, într-un volum îngrijit de un editor excentric, a tânărului anilor 90, prins pe nisipurile mișcătoare ale unui teren necunoscut dar provocator,  care nu a încetat să viseze si mai ales să muncească din greu pentru a-și atinge visul, chiar si atunci cand lupta a fost una donquijoteasca.

Poveste de cartier- biografia primei cântărețe de rap din România – Dana Marijuana în dialog cu Andrei Ruse – Editura Hyperliteratura, 2019

Articol realizat de Sever Gulea.

No Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *