Cinemateca Șt. O. Iosif – iunie – „Băiatul cu bicicleta”

21/06/2019

Cinemateca Șt. O. Iosif - iunie - „Băiatul cu bicicleta”

Una din marile diferențe dintre cinematografia europeană și cea americană este modul cum este transmisă emoția. Regizorii americani apelează la exagerări și stoarceri voite de emoții care dau rezultate aproape de fiecare dată. Totul este gândit să te impresioneze pe tine, spectatorul: de la muzică la un dialog spumos și de la imagini spectaculoase la alterări dramatice ale chipurilor oamenilor. Europenii mizează pe realism: imaginile nu sunt perfecte, dialogurile sunt mai puțin spectaculoase iar în general tonul filmelor imită viața măruntă de zi cu zi. Niciuna din aceste metode nu este greșită, sunt doar două moduri diferite de exprimare. În funcție de povestea spusă, aceste metode au succes sau nu. La prima vedere, filmele americane au un evident câștig de cauză, publicul reacționând mai repede la stimuli spectaculoși atât vizual cât și auditiv. Însă sunt unele povești care spuse în maniera europeană au un efect mult mai puternice asupra spectatorilor. „Băiatul cu bicicleta” este un astfel de exemplu. Un film scurt, simplu dar extrem de puternic emoțional în regia a doi maeștrii: Jean-Pierre și Luc Dardenne.
În doar 1 oră și 25 de minute aflăm doar atât cât trebuie să știm despre Cyril și viața lui violentă, tumultuoasă și nefericită dar și despre raza de speranță care intră în viața sa fără ca el să o ceară. Filmul începe brusc și încă de la prima secvență – scenă în care facem cunoștință cu băiatul aflat într-un centru de plasament – ne dăm seama că un copil de 11 ani nu poate fi atât de violent și de necooperant decât în urma unor traume imense nevindecate. Mama lui nu este menționată niciodată pe parcursul filmului iar tatăl lui apare într-o singură scenă. Acea scenă este una din cele mai cutremurătoare ale filmului; tatăl său, un ajutor de bucătar într-un restaurant obscur, îi spune verde-n față că nu are de gând să-l crească, să îl ajute și nici măcar să-l vadă așa că e mai bine să plece și să uite de existența lui. Salvarea din viața lui Cyril apare sub forma Samanthei, o coafeză cu un suflet mare care dezvoltă o afecțiune față de copil. Aceasta aproape că îl înfiază cu forța și îi suportă cu stoicism toate toanele și răbufnirile de violență și rebeliune. Mai mult decât atât, este dispusă să sacrifice tot, de la confortul personal la viața amoroasă, pentru ca acest băiat să aibă o viață fericită. De multe ori, spectatorul va resimți frustrare când va vedea cum eforturile femeii sunt inutile în fața încăpățânării lui Cyril de a-și găsi tatăl și de a trăi alături de el chiar dacă este respins de acesta. Cyril va fi expus pericolelor adolescenței: bătăi de stradă, furturi, băieți de cartier care vor să îl ia „sub aripa” lor, însă Samantha va fi mereu acolo să îl aducă pe calea cea bună și până la final va veni și răsplata sub forma afecțiunii băiatului. În viața lui Cyril doar două lucruri sunt constante: iubirea necondiționată a Samanthei și bicicleta sa care apare aproape în fiecare scenă a filmului.

Pentru cei care au văzut filmul „Copilul”, tot în regia fraților Dardenne, „Băiatul cu bicicleta” poate fi văzut ca o continuare. Filmul „Copilul” din 2005, premiat cu distincția Palm D’Or, prezintă viața unui cuplu de tineri iresponsabili care află că vor avea un copil în condițiile în care ei nu sunt deloc pregătiți pentru asta, nu au servici banii obținându-i din furturi și escrocherii, nu au un domiciliu permanent dormind pe unde apucă, au doar o poftă imensă de joacă și de viață fără griji. Vestea venirii copilului nu îi maturizează deloc ci îi înstrăinează unul de altul și este clar pentru toată lumea că acel copil va veni pe lume fără nici cea mai mică șansă. Coincidență sau nu, rolul tatălui din „Băiatul cu bicicleta” (2011) este jucat de același actor care joacă rolul tânărului în „Copilul”. Cei care au văzut ambele filme argumentează că Cyril este copilul rezultat din relația celor doi tineri iresponsabili din „Copilul”. Însă frații Dardenne susțin că cele două filme au foarte puține legături unul cu celălalt. Ca o persoană care a văzut ambele filme vă pot spune că „Băiatul cu bicicleta” este un film de sine stătător iar vizionarea primului film este opțională.
Frații Dardenne fac filme în limba franceză – ei sunt belgieni – și sunt adorați de lumea cinematografiei de artă, de Festivalul de la Cannes și de iubitorii de film de calitate în general. „Băiatul cu bicicleta” este unul din cele mai bune filme ce poartă semnătura lor și vorbește deschis și totuși eliptic despre influența adulților iresponsabili asupra copiilor a căror comportament deviant și adesea criticat nu este decât o copie a modelelor pe care aceștia le au în viață. Înainte de a arunca prima piatră, poate ar fi bine să privim către adulții plini de defecte din spatele copiilor neadaptați. Însă marele merit al regizorilor este că ei nu judecă; „Băiatul cu bicicleta” nu este altceva decât o bucată de viață, uneori amară, uneori dulce dar mereu adevărată.
Vă așteptăm așadar pe data de 21 iunie (vineri), la ora 20:00, la librăria Șt. O. Iosif, pentru proiecția filmului „Băiatul cu bicicleta”. Intrare este liberă.

Articol realizat de Horia Nilescu.

No Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *