Consolările filosofiei – Alain de Botton

02/07/2019

Consolarile filosofiei - Alain de BottonUna dintre cele mai controversate dezabteri din filosofie, din ultimii 150 de ani se leagă chiar de menirea și de natura filosofiei ca atare. La ce ar mai putea fi bună filosofia, atunci când, într-un secol al supraspecializărilor probleme precum natura realității, morala, libertatea, identitatea au fost acaparate de domenii dacă nu chiar de științe autonome? Ce ar mai putea studia filosofia și ce utilitate ar mai avea, în afara unor exerciții gratuite de antrenament mental? Îndrăgitul autor Alain de Botton caută să răspundă destul de practic și de elegant la această întrebare, într-un volum tradus în limba română în cadrul uneia dintre cele mai interesante colecții ale Editurii Vellant (Colecția Versant), intitulat sugestiv: Consolările filosofiei.

Așadar, chiar și pentru un nespecialist, filosofia ar putea, chiar și astăzi,  să ne aducă o serie de consolări pentru situațiile existențiale și emoționale pe care fiecare individ le traversează inevitabil, la un moment dat. Dat fiind faptul că paradigma contemporană ne mobilizează spre niște standarde și exigențe de reușită care implică popularitatea, succesul financiar, profesional, relațional, sexual, probabilitatea să trăim frustrări, sentimente de înfrângere sau măcar de disconfort crește exponențial. Și tocmai pentru asemenea momente, Alain de Botton ne propune, focalizându-și atenția asupra câtorva filosofi remarcabili din perioada antică și până în secolul al XIX-lea, să extragă elemente pilduitoare atât din biografia lor cât și din ideile pe care le-au lăsat moștenire pentru a  oferi consolări contemporane.

Atunci când ne simțim lipsiți de popularitate sau chiar când suntem condamnați public pentru opiniile și stilul de viață pe care îl practicăm, putem să ne întoarcem la Socrate, o figură celebră a istoriei filosofiei care, în ciuda faptului că a fost judecat și ridiculizat de atenieni, a devenit un model de inspirație universal. Socrate a fost un bărbat sărac și deloc arătos dar care a reușit să se afirme (fără să își facă un scop din asta) prin metoda sa de dialog, prin care punea la îndoială opiniile și prejudecățile atenienilor. Din destinul și metoda lui Socrate (care implica identificarea afirmațiilor populare, de bun simț, căutarea unor situații concrete care să le contrazică și nuanțarea poziției ulterior ținând cont de excepții) putem reține că oamenii pot comite  erori  chiar și atunci când ocupă poziții importante sau când împărtășesc convingeri larg răspândite (asta neînsemnând, desigur, că vom avea cu atât mai multă dreptate, cu cât ne vom împotrivi mai mult unei majorități). Atunci când ne lipsesc banii, când ne lipsește un lux sau lucrurile care simbolizează standardul prosperității în comunitatea în care trăim, putem să ne amintim de Epicur, printre primii filosofi antici care și-au propus să studieze plăcerea (plăcerea reprezentând un principiu director în viață, dar nu neapărat în sens pulsional, trivial). Pentru a fi fericiți, așa cum ne amintește De Botton, citindu-l pe Epicur, căutăm acele lucruri care sunt în primul rând naturale și necesare (adăpostul, libertatea, reflecția, prietenia), apoi lucruri care sunt naturale dar nenecesare (precum luxul) și, uneori lucrurile nenaturale și nenecesare (precum puterea sau faima). Consolarea pe care ne-o oferă Epicur este aceea că ne putem concentra în primul rând pe lucrurile necesare și naturale (atunci când vom ignora ceva din acest inventar, indiferent ce alte lucruri din alte categorii vom căuta, vom rămâne de fapt nefericiți) – adesea ni se întâmplă să proiectăm în obiectele materiale scumpe pe care ni le dorim nevoi psihologice (precum cea de libertate sau de prieteni) într-o formă iluzorie și înșelătoare. O conștiință de sine mai ridicată, inspirată epicurian este o conștiință care apreciază simplitatea, care învață să renunțe la dorințele nonnecesare.

Seneca, celebrul filosof roman ne poate oferi consolări pentru frustrare. Având parte de un destin tumultuos, într-o perioadă tensionată a Romei, după ce a fost martor la cutremure, incendii, după ce a suferit de tuberculoză și a traversat domnia lui Caligula iar mai apoi a lui Nero, după ce a fost exilat și rechemat în viața politică, Seneca a fost în cele din urmă condamnat la moarte, exersând în tot acest timp o filosofie stoică a toleranței la frustrare. Frustrarea se naște dintr-o coliziune dintre dorințele noastre și realitatea neschimbată iar furia noastră este adesea rezultatul optimismului exagerat pe care îl manifestăm față de lume. Pentru a preveni starea de frustrare, examinând pildele lui Seneca, de Botton propune un exercițiu de reconciliere cu imperfecțiunile existenței (pornind de la celebra zeiță Fortuna, cea care putea fi o sursă de abundență dar care oricând putea, de asemenea, să întoarcă o cârmă a destinului spre o direcție falimentară): adesea ni se întâmplă să greșim atunci când interpretăm ceea ce ni se întâmplă, pierderile pe care le suferim în termeni de dreptate morală (dacă suntem buni vom fi mereu recompensați, dacă suntem răi vom fi pedepsiți) – circumstanțele exterioare nu reflectă calitățile interioare ale indivizilor. Adesea ne atașăm atât de mult de situațiile noastre materiale sau relaționale, încât atunci când ele se destabilizează (un rezultat care era de fapt mereu o posibilitate pe care noi am căutat să o ignorăm) suferim intens. Filosofia lui Seneca ne pregătește pentru o aterizare mai moale după ciocnirea dintre dorințe și realitate și ne învață să schimbăm doar ceea ce putem schimba, dar și să acceptăm, printr-un exercițiu mental simplu (premeditatio) fragilitatea situației noastre pentru a nu cădea în capcana absolutizării.

Consolare pentru sentimentele de inadecvare, fie ea sexuală, culturală sau intelectuală, pentru momentele în care ne simțim incapabili sexual, prea ignoranți sau inferiori semenilor noștri ne aduce Michel de Montaigne, un filosof rebel al secolului al XVI-lea, cel care a avut curajul să privească omul atât în măreția sa, cât mai ales în nimicnicia sa. Pentru Montaigne e important să ne dezvăluim și să ne acceptăm întregi, în dimensiunea noastră intelectuală dar mai ales în cea trivială, aparent scabroasă (de aceea celebrele sale Eseuri nu ocolesc discuții despre penisuri, scaune și prânzuri copioase, tocmai pentru a dezintegra falsa și exagerata imagine a omului pur rațional și respectabil) – este primul pas în acceptarea de sine. De asemenea e important să înțelegem că există o deosebire între învățătură și înțelepciune și că un om inteligent nu este neapărat cel care doar citește și reproduce pasaje din cărți, ci cel care găsește o utilitate practică pentru informațiile acumulate  (astfel, așa cum surprinde de Botton, poți să nu știi greacă, să tragi vânturi și să te plictisească unele cărți dar să poți, totuși să ai o viață virtuoasă și chiar fericită).

Pentru una dintre cele mai longevive și frecvente suferințe umane, cea a inimii rănite, de Botton ne propune consolări prin prisma concepției unui celebru pesimist lucid: Arthur Schopenhauer. Așa cum experimentăm măcar într-un moment al vieții noastre, rațiunea ne este uzurpată de iubire, un aspect pe care Schopenhauer îl consideră neîntâmplător: iubirea este de fapt vocea unei forțe adânci numită voința de a trăi, ceva ce ne împinge spre un inevitabil biologic de perpetuare a speciei (iubirea este de fapt manifestarea conștientă a voinței de a trăi prin care descoperim copărintele ideal și neutralizăm individualitatea). Astfel, în acest context, faptul că suntem respinși de un partener e firesc să ne provoace suferință (dragostea nu ne-ar putea convinge să ne perpetuăm specia decât printr-o promisiune inițială iluzorie a unei fericiri nemărginite la care, dacă nu avem acces încă de la început, ne simțim răniți). Doar că proiectul căutării fericrii personale s-ar putea să fie independent în cele din urmă de proiectul amorului intens (ceva ce dispare, așa cum surprinde filosoful german după ce misiunea reproductivă a fost îndeplinită). Pe de altă parte, dacă această consolare ni se pare prea cinică, putem avea în vedere faptul că atunci când suntem respinși nu suntem respinși pentru că nu putem fi iubiți de nimeni, ci doar pentru că voința de a trăi a unui potențial partener a identificat faptul că nu am fi un părinte potrivit cu acea persoană. Ne putem așadar elibera de așteptările care ne provoacă mâhnire și putem găsi ușurare în artă, așa cum s-a întâmplat cu celebrul roman Suferințele tânărului Werther de Goethe, o poveste a unui amor neîmpărtășit prin care cititorii au exersat ideea că nu suferă de un blestem personal atunci când sunt respinși din dragoste, ci parcurg o călătorie universal umană.

Nu în ultimul rând o consolare pentru momentul confruntării cu dificultățile copleșitoare, indiferent în ce plan s-ar situa ele putem obține citindu-l pe Nietzsche, filosoful care a considerat că greutățile vieții trebuie primite mai dgrabă cu brațele deschise, că proiectele umane mărețe nu sunt lipsite nici de plăcere dar mai ales de chin. În loc să căutăm să evităm durerea, să ne consolăm cu o morală de sclav (a celui care își elaborează o etică a incapacității de a accede spre un vârf), putem să ne lăsăm inspirați de ideea că toate viețile sunt dificile dar contează felul în care întâmpinăm dificultățile, contează să transformăm chiar și sentimentele inconfortabile de anxietate, de invidie într-o sevă constructivă care să ne ajute să devenim învingători. Eșecul este esențial pentru experiența umană și mai ales pentru experiența celui care poate deveni un supraom (fără nicio legătură cu distorsionarea ideologică fascistă).

Ca întotdeauna, cu ironie, cu exemple practice, cu o blândețe explicativă și cu multe detalii inedite, Alain de Botton reușește să își pună cititorii în contact cu mari repere ale filosofiei europene, spre concluzii poate nu neaparat inovatoare, dar cu siguranță întărite de experiența unor secole de înțelepciune, puse intr-adevar intr-o lumina consolatoare pentru zbuciumul contemporan.

Consolările filosofiei Alain de BottonEditura Vellant, 2018

Articol realizat de Sever Gulea.

No Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *