We have been harmonised

17/10/2019

Este un fapt cunoscut că puterea numărul 1 în lume este China. Toată lumea știe și de ce. Ridică la întâmplare trei obiecte din jurul tău și citește proveniența acestora. Ce nu știe toată lumea, inclusiv, sau mai ales populația acestei țări, este că în anul 2019 China este ireversibil pornită pe drumul de a deveni în cel mai adevărat și puternic sens al cuvântului, materializarea în realitate a unei distopii. Nici mai mult, nici mai puțin.

Un scurt context istoric pentru a pune lucrurile în perspectivă sună cam așa. În 1949 după mulți ani de războaie, grație lui Mao Zedong se naște Republica Populară Chineză. Nouă ani mai târziu, Mao privește către Rusia și decide că vrea să transforme China dintr-o țară în care îndeletnicirea principală a populației era agricultura, într-o putere industrială. Începe așadar industrializarea la scară largă. În acest scop s-a ajuns până la a pretinde populației să-și topească uneltele și să predea metalul partidului. Deloc suprinzător, asta a lăsat poporul chinez care se ocupa preponderent de agricultură, în imposiblitatea de a-și procura hrană. Consecințele au fost înspăimântătoare: aproape 50 de milioane de oameni au murit de foame, aproape 10% din populația țării la acea dată.

We have been harmonised

Sursa foto: pixabay.com

În 1966, Mao duce lucrurile și mai departe și are loc Marea Revoluție Culturală. Practic el decide că pentru poporul său, singura metodă de conducere potrivită este forma cea mai pură a comunismului, reinterpretarea proprie a Marxismului, denumită Maoism. Lansează un decret prin care dă puterea oricui de a executa pe orice dușman al regimului. Vecinul tău a spus ceva nepotrivit la adresa partidului sau a conducătorului? Este în dreptul tău atunci să-l ucizi public pe acest cetățean cu zero intervenție din partea autorităților. Ce a urmat nu este deloc suprinzător. De la acest punct și până în 1976 la moartea lui Mao Zedong, au murit în condiții atroce între 500.000 și 2 milioane de chinezi. Vorbim despre execuții publice, tortură, violuri și chiar în cazuri extreme canibalism, totul în numele comunismului și pentru Partid. În acesta decadă, școlile din întreaga Republică populară au fost închise.

Lucrurile par să se schimbe odată cu venirea la putere a lui Deng Xiaoping care încearcă să impună o serie de reforme și să aducă lucrurile la o stare mai aproape de normalitate. În 1989 însă Partidul decide că poporul începe să-și rezerve din ce în ce mai multe libertăți și că vocea poporului se aude prea tare. La protestul din piața Tiananmen, Partidul Comunist a trimis tancurile asupra protestarilor și mii de oameni au fost uciși în ceea ce este considerată ultima zvâcnire către libertate și democrație a poporului chinez.

Aceste evenimente au avut loc în urmă cu mai puțin de 50 de ani, nu într-o eră îndepărtată iar oamenii care le-au trăit pe viu, sunt acum la conducerea acestei țării și a marilor întreprinderi. În China, orice insitituție, orice companie, presa, armata, sunt subordonate Partidului.

Îndoctrinarea despre care vorbim este fără precendent în istoria umanității. Pentru a putea supraviețui, chinezii au trebuit să uite. Odată cu apariția internetului poporul chinez a mai avut încă o șansă. S-au format comunități online care au început să discute despre starea națiunii. Despre corupție, despre regimul dictatorial în care trăiau. Chinezii au început să vadă frânturi din ceea ce însemna de fapt o democrație, unde a gândi în afara tiparului nu este o crimă. Internetul începea deci să devină o problemă.

În 2012 cârma președenției a fost preluată de către Xi Jinping. Pe scurt, după ce s-a declarat că internetul este o zona de război ideologic în care Vestul încearcă să inducă în eroare, să manipuleze și să mintă poporul chinez, în 4 luni de zile internetul din China s-a transformat în cu totul altceva decât este el de fapt. Cum reușeșți asta în condițiile în care 1 miliard de oameni au acces la internet? Foarte simplu dacă ești Xi Jinping și ai în spate 60 de ani de îndoctrinare. Cenzură, intimidare, propagandă. Mii de utilizatori ai platformelor sociale cu followeri de ordinul zecilor de milioane s-au trezit peste noapte cu conturile șterse. Un caz celebru este al unui om de afaceri, milionar, foarte popular în comunitatea online care pentru că se plângea prea mult despre calitatea aerului din Hong Kong și pentru că a adus la lumină unele cazuri de corupție a fost arestat peste noapte pentru proxenetism. Poliția a făcut din asta un circ media pentru a demonstra că nimeni și nimic nu este deasupra Partidului. Câțiva ani mai târziu condamnatul apare într-o sesiune televizată în care cu lacrimi în ochi mulțumește Partidului că l-a adus pe calea cea bună și pentru pedeapsa aplicată. Aceste scene sunt rutină de altfel la televiziunea publică din China unde periodic acești „dușmani ai statului” fac declarații de pocăință în fața lumii. Întocmai ca și în deceniul însângerat al revoluției culturale, cu diferența că acum aceste elemente care pertubă nu mai sunt tărâte în piața publică ci sunt subiectul unui show televizat cu impact mult mai mare. Scopul: a face foarte clar că cine are intenția de a-și ridica privirea când aceasta ar trebui să fie plecată, va avea de suferit.

We have been harmonised

În 2013 se dă o lege prin care orice utilizator de internet care publică un zvon ce este distribuit de mai mult de 500 de ori sau are mai mult de 5000 de click-uri este pasibil la a fi condamnat la 3 ani de închisoare. Dacă asta ți se pare nedrept și îți declari public nemulțumirea, poate mâine îți dispare familia. În ziua de astăzi, pe internetul chinezesc nu există dezbateri care ar putea sugera că ceva nu merge bine în China. China nu are acces la Facebook, Youtube, Twitter, Whatsapp sau Wikipedia. La varianta chinezească a Facebook-ului lucrează nu mai puțin de 8000 de membri de partid. Încă de la venirea sa, Xi Jinping a împânzit China cu postere și bannere în care Partidul este preamărit și în care se precizează cât de fericită este China sub conducerea sa. În Wikipedia chinezească anul 1989 nu este menționat în niciun articol.

Îngrijorător? Ajungem abia acum la partea distopică a problemei.

AI și Big Data. Jinping a înțeles un lucru foarte bine. Este foarte greu să controlezi 1.4 miliarde de oameni cu mijloace convenționale. Mai exact, era foarte greu până la apariția inteligenței artificiale în care China investește sume și eforturi colosale. Cum este folosită ea? Foarte simplu.

We have been harmonised

În orașele din China sunt montate 200 de milioane de camere de supraveghere. Până în 2020 numărul acestora va ajunge la 600 de milioane. Recent, o companie din China a anuțat lansarea unei camere cu o rezoluție de 500 de megapixeli și AI integrat. Această cameră poate identifica în timp real, TOATE chipurile dintr-o mulțime de zeci de mii de oameni. Tehnologia a ajuns la nivelul la care recunoașterea facială folosește atât de multe repere încât a depășit de mult capacitatea umană, putând face asta chiar și din spatele unei măști sau după o operație estetică.

Ce nu se vede din aceste camere de supraveghere, dacă mai poate fi vorba de așa ceva, se poate afla prin controlul total pe care statul îl are asupra tuturor serviciilor pe care le folosești. După interzicerea Whatsapp s-a lansat aplicația Wechat unde pentru o scurtă vreme se purtau discuții libere. Aplicația a fost apoi preluată și curățată de elementele turbulente și a ajuns acum să joace rol de Facebook, Uber, Booking, tracking de colete, instrument pentru plata facturilor și cu ajutorul ei poți lua și împrumuturi, adică mai toate activitățile uzuale pentru care te-ai putea folosi de un telefon. Cealaltă aplicație importantă este Alipay cu ajutorul căreia poți plăti cu nimic altceva decât cu prezența ta, aproape în orice loc, tot pe baza recunoașterii faciale. Între camerele video de supraveghere, smartphone-uri și aplicațiile care rulează pe ele, controlul statului asupra ta este absolut. Coroborăm asta cu faptul că accesul în principalele gări se face numai după ce treci printr-un filtru cu recunoaștere facială, cazarea în hoteluri se face pe același principiu și ți se iau chiar și amprentele, și ne facem ușor o idee despre nivelul la care s-a ajuns.

Care este scopul final al tuturor acestor sisteme? În 2020 China plănuiește lansarea la scară largă a așa numitului Sistem de Credit Social la care se lucrează de mult timp și care a trecut prin multe versiuni până în acest punct. În baza acestui sistem fiecărui cetățean i se acordă un scor. Se pornește de la 1000 de puncte apoi pe baza acțiunilor sale supravegheate permanent de AI, acest scor poate să crească sau poate să scadă. Cei care au punctajul scăzut încep să piardă din facilități. De pildă nu ți se mai permite să zbori cu avionul sau să călătoreșți cu trenuri de mare viteză, ți se interzice achiziționarea de proprietăți, nu mai ai acces la anumite școli și desigur, ești supravegheat din ce în ce mai intens.

Cel mai înfricoșător aspect este însă faptul că poporul chinez nu mai are nicio tentativă de a se elibera. În contextul economiei care este într-o creștere constantă în ultimii 40 de ani, la nivel de cetățean lucrurile merg din ce în ce mai bine. Există o clasă de mijloc foarte voluminoasă care privește cu speranță spre viitor și care a învățat că a pune întrebări înseamnă a înțelege, iar a înțelege este primul pas pentru a deveni dușman al statului. Ceața ignoranței și a servituții este calea cea mai lipsită de pericole de a trăi într-un stat care impune atât de multe restricții încât ducând o viață absolut normală, ai impresia că deja ți s-au tolerat nepermis de multe abateri care sub nicio formă nu au trecut neobservate deși nu ai fost pedepsit încă. Cetățenii nu au nicio intenție să privească dincolo de gard atâta timp cât din interior lucrurile par a prospera. În aceste condiții, în baza unui studiu s-a constatat că 80% din tinerii studenți ai prestigioasei universități Peking nici măcar nu au încercat vreodată să treacă de firewall-ul chinezesc și a avea acces la internetul pe care noi îl cunoaștem. 1% din populația țării a auzit și folosește un VPN.

Guvernul statului chinez a adaptat la vremurile curente și cele viitoare, modelul său de dictatură atât de bine încât acum poate fi aplicat cu succes la un număr nelimitat de oameni: Comunismul 2.0 mutat genetic cu consumerismul capitalist folosind ca unealtă principală un simbol al diversității și libertății: internetul.

Cea mai aprigă demonstrație de control, un fel de lecție de putere pe care China o dă întregii lumi este însă situația din provincia Xinjiang, o regiune denumită și Turkistan care de 1200 de ani este casa unui popor de origine turcă care s-a stabilit aici. Sunt aproape 11 milioane de membri în această comunitate care este supusă celui mai strict control posibil. Sub pretextul monitorizării și descurajării activităților teroriste în această regiune, s-au instalat la fiecare câteva sute de metri puncte de control dotate cu cea mai performantă aparatură de supraveghere. Dacă te abați 300 de metri de la zona ta „de siguranță” cineva primește o alertă și activitatea de monitorizare se înăsprește. Dacă ai telefon, la fiecare punct de control se verifică dacă ai o aplicație care îți monitorizează tot traficul de date înregistrat pe dispozitiv. Pentru această comunitate următoarele acțiuni îți oferă un bilet „dus” către o instituție de reeducare. Un lagăr. Da, în 2019, în China există încă lagăre de reeducare. Așadar, nu ai voie să-ți numești copilul Mahomed, să-ți lași barbă, să-ți petreci prea mult timp rugându-te, deci să fii prea religios, să ții post de Ramadan sau să vorbești cu rudele în străinătate. În ultimii doi ani din această comunitate au dispărut între 1 și 3 milioane de oameni. Încă un lucru care să ofere și mai multă perspectivă. În 2015 China încă recunoaștea oficial că prelevează organe de la deținuții executați. Cât de executați erau de fapt, asta nu putem știi.

Acest sistem de control este disponibil pentru vânzare oricărui stat care are impresia că poporul său nu ascultă suficient de conducere. O soluție „la cheie” care, folosită pentru suficient de mult timp, aduce Partidul, sau Statul, sau Președintele după caz, la rang de divinitate în cel mai profund sens al cuvântului. În China, 1984 se întâmplă acum.

Toate aceste informații au fost extrase din volumul We have been harmonised.

Articol realizat de Adrian Lepuș.

No Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *