Istoria nu este predictibilă niciodată.

31/10/2019

Adrian Cioroianu este doctor în istorie, profesor la Facultatea de Istorie a Universității din București, fost ministru de externe, iar, în prezent, ambasador al României la UNESCO. Este autorul mai multor cărți de istorie a României (dar nu numai de istorie), coautor de manuale de liceu iar, din 2013, prezentatorul cunoscutei emisiune de televiziune “5 minute de Istorie”. Cu ocazia prezenței domniei-sale la Brașov, am stat de vorbă despre cea mai recentă carte, despre trecutul și viitorul României și despre problemele țării în context european și mondial.

Istoria nu este predictibilă niciodată.

Laurențiu-Ciprian Tudor: Domnule Cioroianu, pe 24 iulie a.c., ați lansat la Brașov, în calitate de editor și coordonator, volumul “UN CENTENAR și mai multe teme pentru acasă”. Vă rog mult să pornim dialogul nostru de la acest volum și, în acest sens, mă voi folosi chiar de subtitlul lucrării ca să vă rog să îmi răspundeți pe scurt: într-adevăr, ce au învățat și ce nu au învățat românii din ultimul secol de istorie?

ADRIAN CIOROIANU: Evident că nu o să pot povesti aici cuprinsul cărții, dar pot să spun că volumul își propune – prin textele mele și ale colaboratorilor mei – identificarea unora dintre punctele nevralgice ale funcționărtii statului român în ultima sută de ani, indiferent de regimurile care s-au succedat între timp. Desigur, experiența contează, trecerea timpului induce o anumită maturitate, așa că unele lucruri au fost învățate de noi, dar alte “lecții” (cum ar fi faptul că politizarea excesivă nu ajută la nimic) au fost neglijate.

Laurențiu-Ciprian Tudor: Volumul cuprinde 17 studii ale unor specialiști, tot atâtea probleme stringente de lămurit, de rezolvat, în viitorul apropiat. În studiul introductiv pe care l-ați pus în fruntea cărții și dumneavostră propuneți 12 teme de casă pentru România de azi. V-am întrebat și la lansare și vă întreb și acum, care credeți că este tema numărul 1 de rezolvat? Care dintre teme are urgența cea mai mare?

ADRIAN CIOROIANU: Exact ce spuneam mai sus, anume că “orice român patriot trebuie să lupte împotriva politizării societății” ‒ acestea sunt chiar cuvintele mele din text. Dar eu cred că toate acele teme sunt importante și sunt legate între ele, așa că va trebui să le tratăm pe toate cu atenție egală.

Laurențiu-Ciprian Tudor: Domnule Cioroianu, deși ați spus la Brașov că sunteți optimist în legătură cu România (de ce?), vă întreb: ce se întâmplă dacă țara nu își face temele pentru acasă? Ce “șanse” avem, în lipsa meritocrației, a patriotismului și a unui proiect de țară responsabil să mai serbăm și 200 de ani de la Marea Unire? Ce posibilități sunt ca România să pice examenul la istorie?

ADRIAN CIOROIANU: Optimismul meu pleacă din faptul că românii au o capacitate de regenerare fantastică. Noi ne-am revenit după orice traumă istorică – dar aceasta nu înseamnă că am fost mai buni ca înainte, ci doar că am devenit mai rezistenți. Dacă vom aniversa și 200 de ani de la Marea Unire depinde și de faptele noastre și de înțelepciunea noastră, dar și de o serie de factori regionali, continentali, chiar mondiali. Și, nu în ultimul rând, depinde și de evoluția demografică de la noi și de pe continent.

ADRIAN CIOROIANU

Laurențiu-Ciprian Tudor: Ați afirmat, la Brașov, că istoria nu se repetă, că există, cel mult, niște “rime”. Ei bine, domnule profesor, cu ce rimează România de azi?

ADRIAN CIOROIANU: România de azi nu seamănă cu niciuna din trecut, și asta e foarte bine. În opinia mea, noi trăim de 15 ani una dintre cele mai bune perioade din istoria statului român – chiar dacă nu totdeauna ne dăm seama de acest lucru, pentru că fiecare dintre noi are greutățile de zi cu zi. Pe de altă parte, anumite evenimente au rime cu altele din trecut – vezi repetabilele scandaluri politice, care la noi sunt prezente mereu, în toate perioadele de democrație din trecutul statului.

Laurențiu-Ciprian Tudor: Apropo despre optimism. Ce ne facem cu demografia în tot mai mare scădere și în România și în Europa? Dacă suntem de acord că demografia este destin, atunci prea multe motive de optimism nu sunt.

ADRIAN CIOROIANU: Da, demografia este o problemă în toată lumea occidentală. Eu, personal, nu văd deocamdată o soluție pentru creșterea notabilă a natalității, pe termen scurt, în Europa de azi. Dar poate că soluția nu va veni de la natalitate – ci de la bioinginerie și de la inteligența artificială. Este foarte posibil acest lucru.

Laurențiu-Ciprian Tudor: Să fie o soluție refugiații, emigranții? Dar, în acest caz și România și Europa nu ar mai fi spațiile pe care le știm: nu putem fi siguri că aculturația s-ar petrece și că nu ne-am trezi cu importuri culturale neajustabile asiatice sau nord-africane. Știm bine că, deja, în Europa, islamul și arabii nu se adaptează noilor societăți în care intră. Cum vedeți viitorul într-o astfel de perspectivă? Eu personal nu pot crede că o Europă fără cultura creștină ar mai fi Europa.

ADRIAN CIOROIANU: În opinia mea, migrația spre Europa are toate șansele să crească – dată fiind încălzirea globală care va afecta suprafețe mari de pe continentul african. În privința religiei/religiilor, lucrurile sunt mai nuanțate, pentru că ele însele au propria lor istorie și propria lor evoluție. E posibil să avem noi războaie religioase în viitor, dar nu este obligatoriu. Aici sunt o mulțime de factori implicați, am putea scrie o carte separată numai vorbind despre ei.

Laurențiu-Ciprian Tudor: Știu că vă puneți speranțe în inteligența artificială și în posibilitățile tehnicii. Cum ar putea schimba asta lucrurile? Credeți că poate post-umanitatea informației digitale să netezească asperitățile dintre lumea a treia și Occident?

ADRIAN CIOROIANU: Ceea ce eu cred este țările care vor investi în bioinginerie și inteligența artificială vor culege și beneficiile. Din păcate, discrepanța dintre săraci și bogați va dăinui, și la scară mondială și la scara fiecări societăți în parte – și poate această discrepanță chiar va crește. Până la urmă, acea inteligență artificială va avea și ea un proprietar – iar acesta va urmări profitul, pentru că aceasta este logica oricărei afaceri.

Laurențiu-Ciprian Tudor: Observ deja o anumită confruntare între aceste societăți tribale și corectitudinea politică, între islam, extrema dreaptă și neomarxism etc.. Nu crează toate aceste tensiuni, pe fondul decadenței, premisele unui nou război mondial?

ADRIAN CIOROIANU: Nu. Toate aceste lucruri de care vorbiți sunt doar vârful icebergului. În esență, clivajul fundamental pe care eu îl văd, pentru viitor, va fi cel dintre societățile libere și liberale, pe de o parte, și societățile ghidate de naționalism, autoritarism sau radicalism, pe de altă parte. Nimic nou sub soare până aici; doar că dezvoltarea tehnologiei (pe Pământ și în spațiu) va da o nouă dimensiune, inedită, acestui posibil conflict. Da, cred că vor mai fi războaie în viitorul nostru, desigur.

Laurențiu-Ciprian Tudor: În altă ordine de idei (și, totuși, aceeași), cât este istoria predictibilă? Cât de importante sunt accidentele în istorie?

ADRIAN CIOROIANU: Istoria nu este predictibilă niciodată. Și aceasta din cauza acestor “lebede negre” care mai apar din când în când, pe neașteptate. Sigur, unele evoluții sunt mai probabile decât altele, dar nimeni nu are un glob de cristal în care să vadă ce va fi. E bine să cunoaștem istoria nu pentru a ghici viitorul, ci pentru a nu repeta aceleași greșeli pe care le-am mai făcut.

Un centenar si mai multe teme pentru acasa - Adrian Cioroianu

Laurențiu-Ciprian Tudor: Revenind la România, recunosc că m-ați uimit spunând că nu sunteți nostalgic după România interbelică, deși ea este, pentru cei mai mulți dintre noi, cea mai bună dintre Româniile posibile. Păi, nu am avut în 39 cea mai bogată țară de până acum? Nu am avut, atunci, cea mai bună elită (una de nivel european)? Ș.a.m.d. Ce argumente luați în calcul când spuneți că azi avem cea mai bună variantă a României din istorie?

ADRIAN CIOROIANU: De fapt, nimic din ceea ce spuneți aici nu este cu totul adevărat. La noi, perioada interbelică e idealizată și acest lucru se poate demonstra relativ ușor. România de azi este mai bogată decât cea din 1939, din toate punctele de vedere. Apoi, noi avem și acum o bună elită, doar că nu o vedeți la televizor, nu apare în politică sau în clasamentele de milionari. Și să nu credeți că Eliade sau Cioran dictau normele culturale ale României de atunci – de fapt, ei erau cvasi-periferici și mereu în criză de bani; ei au devenit celebri cu mult mai târziu, într-un anume context. În plus, România de azi nu are la hotare pericolele pe care le avea statul nostru în 1939, iar politica de azi, cu toate minusurile sale, nu are radicalisme de stânga sau de dreapta, așa cum se întâmpla în 1939 – când nici măcar nu mai eram o democrație, ci un stat cu regim declarat autoritar.

Laurențiu-Ciprian Tudor: Cu toate că nu sunteți nostalgic ați făcut, cu diverși colaboratori, o serie de volume frumoase despre familia regală a României. Care este, din acestă galerie, figura care vă place cel mai mult, față de care aveți cea mai mare simpatie? Și de ce?

ADRIAN CIOROIANU: Cred că noi toți aveam datoria de a cunoaște istoria dinastiei și a familiei noastre regale, ca parte a istoriei noastre. Personajul care mi se pare cel mai reprezentativ este Regele Carol I – tocmai pentru că el a pus bazele statului democratic și constituțional, așa cum ne dorim să fim și azi.

Laurențiu-Ciprian Tudor: Istoriografia română de azi așa cum ajunge ea la publicul nespecialist este marcată de doi autori: Lucian Boia, reprezentând curentul dezvrăjitor al postmodernismului și Ioan Aurel Pop, președintele Academiei Române, reprezentând un anume etnosimbolism păstrător. Unde vă poziționați dumneavoastră? De care dintre cei doi vă simțiți teoretic mai apropiat?

ADRIAN CIOROIANU: Perspectiva dvs. e reală la nivel de clișeu, pentru unii cititori, dar ea nu este și adevărată la nivelul istoriei din mediul școlar-academic. În România sunt mulți istorici care merită citiți, istoriografia noastră de azi fiind, în opinia mea, într-o perioadă foarte bună. Domnul Lucian Boia mi-a fost profesor, mi-a fost co-director al tezei de doctorat, i-am fost asistent, am publicat în volume ale domniei-sale etc. – așa încât evident că am o complicitate intelectuală cu dânsul. Pe de altă parte, domnul I. A. Pop este un istoric pe care l-am citit mereu cu plăcere, mi se pare a fi un om elegant, un profesionist și un istoric cu opinii normale pentru școala de istoriografie clujană și transilvană. Desigur, există la ambii teze sau cărți cu care nu sunt sută la sută de acord, dar acesta este farmecul istoriei. Îi stimez pe ambii și îi invit pe toți prietenii sau studenții mei să îi citească și pe ei și pe mulți alții.

Laurențiu-Ciprian Tudor: Aveți o teză de doctorat cu titlul Mitul, Imaginea și Cultul liderului în România comunistă”. Mă interesează de ce avem astăzi și în țară, și, se pare, și la nivel international, o criză a liderilor? Apoi, cum se ajunge la un lider adevărat?

ADRIAN CIOROIANU: Eu cred că, de fapt, avem o criză a liderilor de tipul celor pe care îi cunoșteam noi, așa cum defineam noi termenul de “om de stat”. Liderii de azi există, dar ei sunt expresia prezentului – drept care nu cred că vom mai avea prea curând oameni de stat precum Winston Churchill sau François Mitterrand, din simplu motiv că timpurile s-au schimbat, societatea e alta, e mai grăbită, termenele sunt mereu mai scurte, politica s-a nișat, proiectele sunt mereu pe termen de cel mult doi-trei ani în față etc.. Este o epocă diferită în istoria societăților noastre și trebuie să o acceptăm ca atare, încercând să scoatem ce e mai bun din ea. Lideri, mai buni sau mai răi, vor exista pe mai departe, să sperăm că noi îi vom alege și că nu va mai alege vreun tiran sau vreun dictator pentru noi, ca în anul 1946.

Laurențiu-Ciprian Tudor: În 2012 ați publicat, spre uimirea multora, un roman de dragoste cu titlul Adulter cu smochine și pescăruși” (Editura Curtea Veche, 2012). Personajele cărții sunt un scriitor si o regizoare de succes care, într-un hotel aflat la țărmul Mediteranei, trăiesc o frumoasă idilă. Pe când un nou roman dat fiind faptul că, în 2015, scriitorul s-a căsătorit cu actrița Daniela Nane, una dintre frumusețile României?

ADRIAN CIOROIANU: Așadar, e bine să fim atenți la ce scriem, pentru că se poate materializa! (asta, în glumă fie spus). Da, cred că o să mai public în viitorul apropiat un roman, din acest punct de vedere am câteva proiecte în lucru. Am fost încurajat de primirea acelui prim roman, care, culmea, a devenit una dintre cărțile mele care s-au vândut cel mai bine. În prezent, este în lucru și o traducere a “Adulterului…” într-o limbă străină, o să revin cu detalii când se va materializa.

Laurențiu-Ciprian Tudor: Ce planuri și ce alte proiecte mai aveți pe 2019?

ADRIAN CIOROIANU: În acest an o să apară un volum dedicat Reginei Elisabeta a României (soția Regelui Carol I), scris de fosta mea studentă Oana Mihăilă și de mine, precum și volumul 3 din seria “Cea mai frumoasă poveste”, care strânge scenariile la serialul meu “5 minute de Istorie”. Acest din urmă volum va fi tradus și în limba poloneză, ca și primele două. În plus, mai scriu scenariul altui documentar TV, precum și diverse texte de istorie și/sau geopolitică pentru unele volume sau reviste.

Interviu realizat de Laurențiu-Ciprian Tudor pentru Libris.ro.

No Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *