Ajută-mă să nu dispar – Petronela Rotar

04/11/2019

Tot mai cunoscuta scriitoare, jurnalistă, organizatoare de evenimente culturale, cu o carieră promițătoare în psihoterapie, Petronela Rotar publică, tot la Editura Herg Benet, cel de-al doilea roman intitulat AJUTĂ-MĂ SĂ NU DISPAR. Considerat chiar de autoare, pe blogul personal, cartea pentru care a depus cel mai mare efort de până acum, romanul AJUTĂ-MĂ SĂ NU DISPAR  imersează cititorul  într-o poveste cu mize psihologice, în care se simte însă mai pregnant o amprentă poetică.

Primul roman publicat de Petronela Rotar, în urmă cu doi ani, intitulat ORBI,  a devenit un bestseller și a generat  un fenomen interesant în România. Abordând problema iubirilor toxice, a relațiilor între oameni indisponibili emoționali, a victimei domestice care își conștientizează rolul în alegerea partenerilor abuzvi și mai ales a orizontului de transformare într-o persoană autonomă, romanul Petronelei Rotar a prilejuit numeroase întâlniri emoționante cu cititori din țară sau din diasporă care s-au regăsit în povestea ei pilduitoare, care au salutat detabuizarea autohtonă a problemelor de cuplu (în care se mai simt ecourile prejudecăților patriarhale) și mai ales au întâmpinat mai încrezători pledoaria pentru psihoterapie.

Ajuta-ma sa nu dispar - Petronela Rotar

Al doilea roman, AJUTĂ-MĂ SĂ NU DISPAR e ceva mai discret în privința lecțiilor psihologice dar mai încărcat stilistic și literar. Și de această dată, Petronela Rotar se oprește asupra unei problematici controversate și dificile: relațiile extraconjugale. Integrând două asemenea povești,  autoarea ne face părtași la o adevărată developare personală a protagonistei ambelor naratiuni dar ne oferă cateva popasuri pentru explorarea motivațiilor și evoluțiilor figurilor masculine.

Mira este o corporatistă cu o viață bine organizată. Obișnuiește să facă liste cu lucruri detestate și plăcute. Are o biografie marcată de traume (părinții i-au decedat într-un incendiu, în copilărie, a fost apoi abuzată de unchi) și răni emoționale și psihice cicatrizate prost (unul dintre amanți remarcă la un moment dat faptul că are atât de multe cicatrici încât el simte că riscă să o rănească chiar și atunci când o mângâie) sau încă purulente. Deși excelează profesional și se izolează în muncă (munca devine centrul de gravitație al existenței, cea care îi dă o oarecare importanță, sentimentul utilității și sensului, îi anesteziază eșecurile personale), duce o viață monotonă și singură. Rănile și singurătatea care o fragilizează pe Mira îi motivează mecanisme de apărare solide: e o ființă obsedată de control, suspicioasă, refugiată în profesie,  care se teme de bărbați, o orfană sălbăticită după cum singură se caracterizează, un continent înghețat, un sloi, un animal mic și vulnerabil. Tot acest viespar de frici și ecouri problematice ale trecutului se varsă în supapa somatizărilor: având dificultăți în a-și exprima frustrările emoționale și ecourile traumatice ale trecutului, durerea psihică găsește cale de expresie fizică. Tocmai de aceea, Mira se simte străină de propriul corp, asaltată de tot felul de senzații incofortabile și, poate chiar de boli mai serioase (sunt imaginative pasajele prin care Petronela Rotar redă acest tablou somatoform : de la nuferi interiori ca la Boris Vian, la șerpii reci care traversează pielea).

Mira îl întâlnește pe Savin, un bărbat de 40 de ani, captiv într-un mariaj eșuat, mariaj la care nu renunță de dragul copilului (așa cum singur recunoaște, Savin face parte din categoria bărbaților care, dacă divorțează, plătește nesăbuința cu prețul relatiei cu copilul), nefericit, singur, cu sentimentul ratării, dincolo de averea acumulată, care își mai dorește să se îndrăgostească o dată. Mira vine peste Savin ca un cutremur, e combinația letală de toate problemele de care a visat să aiba parte, e cea care îl readuce temporar la viață, îi resuscitează pasiunea. Savin pentru Mira este bărbatul care o ajută să își redescopere corpul și să-și dezghețe psihicul. Cei doi se nasc a doua oară în cadrul relației, intensitatea sentimentelor e aproape ireală, riscantă dar și vindecătoare.  Dar relația lor eșuează, pentru că Savin nu poate renunța la familie. Peste 10 ani, Mira (care alege să se resoarbă, în fond doar atât poate să facă o femeie după ce încheie o relație cu un bărbat căsătorit) îl întâlnește pe Ștefan, la fel de căsătorit și tot  tată al unui băiat. Specialist în galerii de artă, Ștefan este genul de pasăre exotică în care viața pulsează deja cu putere, care se bucură să fie viu, dezlănțuit, ludic, vertiginos. Alături de Ștefan, Mira trăiește un al doilea proces, mai complex și mai elaborat de cunoaștere de sine, corporală și emoțională. După o suferință îndelungată (obiectivabilă și medical), Mira își reaproprie corpul mumificat, îl înțelege, îl acceptă și trăiește experiențele sexuale care șterg frontiera dintre sine și celălalt. Dacă prima relație creiona posibilitatea existenței Mirei ca ființă vie și pasională, cea de a doua o desăvârșește. Dar și această nouă relație are premise fragile și pare să conducă spre un drum deznădăjduit. Ce va alege Mira sau ce se va alege, din nou, pentru ea, vă rămâne să descoperiți.

Ajuta-ma sa nu dispar - Petronela Rotar

La prima vedere un roman trist despre relații eșuate (construit ingenios, din capitole care dau cuvântul protagoniștilor dar și din fragmente de mesaje care reconstruiesc ambele perspective),  căutări și eșecuri, cu o atmosferă sufocantă, prin repetabilitatea aparentă a experiențelor Mirei (o coincidență sau un plan de destin sinistru?), povestea Petronelei Rotar vorbește însă despre mult mai multe lucruri.

Este o poveste despre dinamica și importanța corporalității (și despre cum iubirea dar și trauma pot fi catalizatori profunzi în configurarea relației cu propriul corp), despre cât de multe depozitează trupul în noi și cât de multe avem de aflat despre el, ca vehicul al experienței – autoarea reușește să surprindă poetic și frumos felul în care Mira reintră în contact cu propriul trup, cu mijloacele sale de expresie, sufocate de răni și dureri neexprimate, înstrăinat ca o rudă îndepărtată cu care nu a mai avut de a face o lungă perioadă de timp.

Este o poveste despre situații limită, despre oameni care aproape riscă să nu existe (o idee similară expusă convingător și în filmul cu Joaquin Phoenix din acest an, Joker) sau cel puțin să dispară, într-o monotonie a traumelor amorțite, aproape de punctul unei implozii, dincolo de cârpelile mecanismelor defensive.

Este o poveste  despre oameni prizonieri în atâtea închisori (fie ele matrimoniale sau corporale) de care încearcă să scape chiar și când salvarea pare fragilă și iluzorie (Petronela Rotar își înzestrează protagoniștii cu suficientă luciditate –  Mira și Savin realizează amândoi premisele precare ale relației lor,își recunosc vulnerabilitățile: Savin sugerează că e prea laș să își părăsească soția, Mira își limitează orizontul așteptărilor). Pentru că salvarea aceea, chiar și temporară se numește iubire, foame de contact uman și intim. Dacă la Michel Houellebecq, în recentul roman Serotonină, protagonistul evoca nostalgia iubirilor de tinerețe (singurele capabile să-i fi dat sens unei existențe în derivă) fără a mai fi însă capabil să o trăiască, la Petronela Rotar personajele amorțite se aprind emoțional (fără să se prefacă însă în cenușă, cel puțin nu până la capăt).  Iar iubirea, chiar și în contexte problematice, atâta timp cât există, contează. În prima relație, este atât de puternică și potențată de amorțeala personajelor, încât capătă reliefuri psihotice (Savin și Mira se gândesc adesea, în schimburile  de mesaje si se întreabă dacă ceea ce trăiesc este real sau doar o proiecție a minții). În a doua relație iubirea privilegiază o specie de împărtășire, de intimitate, de unificare cu celălalt pe coordonate corporale (sunt pagini memorabile, de asemenea, despre poezia acuplării) . Tocmai prin caracterul ei amețitor, prin apropierea pe care o facilitează, iubirea ridică mereu la fileu două tipuri de atitudini (despre care vorbea și Alain de Botton): cinismul hazardat sau fatalismul romantic (suntem predestinați să întâlnim pe cineva atât de potrivit sau coincidențele ne aduc aproape iar noi păstrăm în fond o disponibilitate generală universală în a trăi o poveste de dragoste?).

Chiar dacă poveștile din romanul Petronelei Rotar sunt oarecum falimentare în evoluție, pentru că ele conțin semințele eșecului (prin disponibilitatea relativ limitată a personajelor și prin concursul de împrejurări), aceste două povești nu sunt în primul rând despre ratare și deznădejde (să fie totuși întâmplător faptul că Mira alege de două ori bărbați căsătoriți în relațiile pe care le are?). Pentru că accentul în romanul Petronelei Rotar pare să cadă mai degrabă pe potențialul transformator al iubirii, indiferent în ce context apare. Când salvările definitive sunt utopice, avem nevoie măcar de salvări temporare, de resuscitari care, chiar dacă nu ne garantează un partener sau fericire, ne redau nouă înșine dimensiuni ale noastre la care singuri nu am fi avut acces.  În această cheie, AJUTĂ-MĂ SĂ NU DISPAR este o poveste despre dimensiunea noastră profund socială, despre nevoia de contact cu Celălalt, despre Celălalt ca un catalizator sau un călăuzitor (nu neapărat înțelept sau cu misiune asumată) în călătoria noastră spre noi înșine.  Așa cum putem observa  în romanul Petronelei Rotar, uneori nu e necesar ca iubirea  să desăvârșească o poveste,  ci doar să devină o condiție de posibilitate pentru un tip de cunoaștere, nu atât interpersonală, ci personală.  Chiar dacă iubirea pare prin excelență sentimentul care ne dă peste cap, care ne orbește, care ne încurcă, care ne aduce în pragul nebuniei,  iubirea poate și sursă de  trezire existențială,  o cale de a genera cadrul autenticei asumări a propriului sine, de a ne resemnifica existența prin prisma intensității unor trăiri, de a ne reapropria,  reconecta cu ființa noastră suferindă, de a o accepta si poate a găsi măcar premisele unei vindecări.

AJUTĂ-MĂ SĂ NU DISPAR Petronela RotarEditura Herg Benet – 2019

Articol realizat de Sever Gulea.

One Comment

  • Laura 04/11/2019 at 9:29 pm

    Mi-a placut 😊

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *