Cina – Herman Koch

09/12/2019

Cina - Herman KochUna dintre cele mai puternice și neliniștitoare cărți pe care le-am parcurs în ultimii ani a fost cea semnată de Lionel Shiver, publicată de Editura Vellant, Trebuie să vorbim despre Kevin (o poveste ecranizată și într-un film tulburător, apărut acum mai bine de un deceniu). Caracterul provocator și neliniștitor al acelui volum provenea din tema aparent tabu abordată: ce înseamnă iubire maternă? Cum te raportezi la propriul tău copil atunci când acesta comite o atrocitate premeditată în adolescent? Fără să ofere răspunsuri tranșante, plasându-ne deopotrivă empatic și distant față de mama lui Kevin, cartea lui Shiver m-a făcut să privesc cu un ochi mai profund întreaga experiență a maternității și a relației dintre părinte și copil. Pe aceleași coordonate tematice pare să se înscrie și bestsellerul lui Herman Koch, recent tradus în limba română la Editura Polirom, intitulat neutru, Cina.

Romanul scriitorului olandez aduce în prim plan două cupluri: Paul și Claire, respectiv Serge și Babette (Paul și Serge sunt frați) care se întâlnesc la un restaurant pretențios pentru a discuta o anunțată problemă importantă de familie. Serge este o persoană publică ,un candidat cu șanse mare la funcția de prim ministru al Olandei, însă înainte de a-și desăvârși cariera politică, vrea să clarifice o chestiune spinoasă care îl privește și pe fratele său și pe soția acestuia. Pe parcursul unei cine pretențioase, care include mai multe feluri de mâncare și vinuri scumpe, introduse și prezentate de chelneri serviabili (mereu cu un deget mult prea apropiat de fiecare preparat indicat) și care, aparent distrage atenția personajelor dar și a cititorului  de la adevărata problemă, cei patru, după întreruperi constante, momente de acalmie dar și de răbufnire imprevizibilă ajung să pună pe masă mărul discordiei: cum vor gestiona acțiunile fiilor lor, Michel, respectiv Rick care, împreună cu fiul adoptiv al lui Serge au devenit protagoniști sau măcar complici la un act de o cruzime mai mult sau mai puțin inconștientă: au agresat o femeie a străzilor, ajungând chiar să o omoare, totul sub camera de supraveghere a unui bancomat. Problemele sunt numeroase: pe de o parte, cazul e mediatizat la emisiunile televizate de investigație, chiar dacă făptașii încă nu sunt identificați (dar e mai degrabă o chestiune de timp), pe de altă parte, fiul adoptiv al lui Serge pare să încerce să își șantajeze fratele vitreg și pe fiul lui Paul (Michel) în ceea ce privește păstrarea secretului. Acestea sunt însă mai degrabă aspectele tehnice, îngrijorătoare. Adevăratul torent neliniștitor se repede peste cititor abia când cei patru ajung să deschidă subiectul și să-l discute. Pentru că până la momentul în care se întâmplă asta, în ultima treime a romanului, ne facem deja o idee și despre istoricul și mai ales caracterul protagoniștilor care le prefațează sumbru atitudinea ulterioară. Ce ar fi mai potrivit pentru părinți să facă? Să conserve nealterat viitorul odraslelor care au comis o greșeală mare de tinerețe, să îi dea în vileag în fața justiției și să le livreze o dureroasă lecție de responsabilitate, afectându-le iremediabil viitorul?

Între pornirea instinctivă de a-și proteja copiii și posibila fibră morală sensibilă la ideea unei crime, personajele adunate la masă par să pledeze, mai ales prin vocea lui Paul pentru o camuflare a întregului incident. Nu doar că acțiunile copiilor nu par să fie exclusiv niște acte teribiliste ale unor adolescenți care au pierdut simțul măsurii (și care ar putea fi cauționate, măcar moral) dar ele devin de fapt o oglindă sau mai degrabă o prelungire a semințelor educaționale pe care le-au primit. Căci atât familia lui Serge, cât mai ales familia lui Paul par să desfășoare o istorie din care nu lipsesc actele reprobabile moral, accesele de violență lipsite de remușcări și chiar legitimate ocazional ideologic. Ceea ce este mai tulburător este că reflectorul narativ surprinde de fapt exponenți ai clasei mijlocii, bine educați care însă actualizează poziții morale cel puțin revoltătoare. Ironia supremă va fi atinsă atunci când Serge, aparent cel mai vulnerabil personaj la abordarea unei logici pragmatice (ținând cont de reputația și de notorietatea sa publică) în mușamalizarea incidentului va fi cel care va căuta opțiunea cea mai onestă, deși cea mai periculoasă pentru viitorul propriilor copii. Care va fi deznodământul poveștii vă rămâne să descoperiți.

Romanul lui Herman Koch este destul de lent și inegal. Miezul moral și întreaga intrigă se consumă de fapt în a doua jumătate a romanului, până atunci autorul purtându-și cititorii într-o desfășurare uneori (prea) înceată  a unei cine în care se fac pregătirile pentru lansarea temei incadescente a poveștii. E nevoie însă de timp și spațiu narativ pentru ca trecutul personajelor să iasă la suprafață, pentru a înțelege poziția lor ulterioară în controversa care se asamblează. Lansând întrebări sensibile despre moralitate și despre relația părinți copii, Koch preferă însă să ne ofere o critică dură , aproape o satiră la adresa felului în care suntem dispuși să judecăm cu standarde de măsură diferite anumite situații, atunci când ele ne privesc direct și mai ales la adresa orbirii pe care o trăim uneori când copiii noștri comit acte revoltătoare.

CINAHerman KochEditura Polirom, 2015

Articol realizat de Sever Gulea.

No Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *