Ințelepciunea banilor – Pascal Bruckner

19/12/2019

Intelepciunea banilor - Pascal BrucknerStimulat de provocările societății emancipate, globalizate, capitaliste, Pascal Bruckner se dovedește un observator veteran al paradoxurilor și isteriilor contemporane pe care le traversăm. După ce a explorat, prin mijloace literare sau eseistice, obsesia pentru frumusețe, dezechilbrele și aporiile relaționale, amorul și căsătoria în secolul XXI,  ecologismul extrem, de data aceasta Pascal Bruckner se apropie de un alt subiect extrem de spinos și de controversat, deși omniprezent în viața de zi cu zi și anume banii. Volumul intitulat Înțelepciunea banilor, tradus și publicat în limba româna la Editura Trei abordează un subiect labirintic, aproape fără ieșire (printr-un titlu destul de ambițios și poate utopic). Căci, așa cum remarcă încă de la primele pagini, chiar autorul, despre bani nu se poate spune nimic fără a afirma contrariul: sursă de mizerie sau de noblețe, ficțiune și realitate, dezbinatori și unificatori. Pragmatic privind, banul a supraviețuit atâtor secole pentru că s-a dovedit un instrument universal al societăților umane, un jargon comercial pe care îl poți mânui și converti indiferent unde te-ai afla pe glob. Acest lucru se întâmplă pentru că banul a apărut, așa cum știm, dintr-o necesitate și o dificultate de conveițuire. Citându-l pe Aristotel (cel care, în opinia lui Bruckner a oferit demnitate teoretică banului), trocul în societățile mici și-a atins limitele, pentru că presupunea o simultaneitate puțin probabilă între nevoi și oferte. Tocmai de aceea s-a ajuns la acest convertor universal care, în fapt, traduce de fiecare dată dependența legăturilor interumane.

Ce altceva mai sunt banii? O unitate de măsură, o rezervă pentru valori, un barometru al dorințelor noastre, o expresie a identității personale? În funcție de unghiul din care îl privim, ar putea fi toate aceste lucruri. Pe cât de util s-a dovedit încă de la început, pe atât de multe semne de întrebare și de avertisment a ridicat încă din antichitate (Republica lui Platon nu lăsa comerțul pe seama cetățenilor, dată fiind potentialul  sau coruptibil). Și totuși, banul a ajuns osatura societății capitaliste care a triumfat în cele din urmă pe glob. Într-o scurtă explorare istorico-ideologică, Bruckner ne face părtași la acest parcurs.  Perioada triumfului creștinismului catolic și ortodox este perioada de damnare a câștigului, a cămătăriei (cămătarii sunt hoți de timp, timpul altora,  care exploatează ceea ce Dumnezeu a lăsat fiecăruia să pună în slujba propriei mântuiri) – banul este concurentul lui Dumnezeu (și un semn al nerăbdării, al absenței încrederii în divinitate, așa cum sugerează Mitul Vițelului de aur conform căruia evreii care nu l-au mai așteptat pe Moise să coboare cu tablele legilor au construit un idol de aur la care s-au rugat). Cu toate acestea, aceeași Biserică creștină nu a ezitat să monetizeze păcatul – logica recompensei și a sancțiunii divine aduce în discuție o  specie de tranzacții simbolice, o logică contabilă care va deveni tot mai pregnantă până la apogeul bursei mântuirii: practica indulgențelor (printr-un act de pietate sau de donație puteai să obții iertarea păcatelor) pe care au criticat-o intens protestanții. Opusă logicii catolice care condamna câștigul, glorifica sărăcia (dar nu se ferea de la o practică a luxului clerical copleșitor, care a atins noi limite în perioada Contrareformei), protestanții s-au concentrat pe credință și fapte. Nu caritatea și rugăciunea sunt cele mai de preț lucruri, ci împlinirea se poate atinge prin lucrările profane, cum ar fi munca – munca risipește îndoiala mântuirii, este un calmant pentru suflet iar rezultatul, banii, sunt bineveniți.  Dincolo de demnitatea sărăciei, apreciată de catolici, intră în scenă demnitatea muncii, cea prin care sărăcia se poate depăși. Drumul spre legitimarea ascensiunii sociale, a acumulării de averi este așadar deschis și potențat ulterior de cuceririle științifice și ideologice ale Iluminismului și Revoluției Industriale.

Cu toate acestea, există și astăzi viziuni diametral opuse în ceea ce privește construirea averilor mari, chiar și în națiuni cu origini culturale comune: Franța și SUA. În Franța banii, luxul reprezintă mai degrabă un tabu, în vreme ce în SUA banul și averile sunt prezentate la vedere fără jenă. Franța se percepe probabil drept un stat universalist, dedicat artelor spirituale (și pe cale de consecință condamnă simbolul pur material reprezentat de bani), în vreme ce SUA se vede mai degrabă ca un tărâm al oportunității acolo unde banul este semnul libertății cucerite. Cu toate acestea, nici francezii nu ar fi dispuși să renunțe la beneficiile capitalismmului (transporturi rapide, sistem medical performant, locuințe moderne și sigure), la fel cum și americanii sunt dispuși să își tempereze apetitul financiar egoist, atunci când vine vorba de elementele care unifică națiunea: patriotismul și religiozitatea.

Bruckner explorează de asemnea o serie de prejudecăți și întrebări, mai vechi sau mai noi, privitoare la bani: sunt banii stăpânii lumii, este anticapitalismul o mișcare consistentă (sau capitalismul a devenit doar o Satană oportună în demonologia contemporană)? Este dictatura banului mai rea ca pe vremuri (să ne amintim de vremurile în care sclavagismul și căsătoria forțată erau forme de dominare degradante)? Poate cumpăra banul absolut tot? Opulența aduce fericire sau nefericire? (confundăm adesea fericirea cu bunăstarea – bunăstarea este un indice statistic, dar fericirea este un sentiment subiectiv iar astăzi, mai mult ca niciodată și săracii și bogații se plictisesc) Cât de utilă sau cât de inevitabilă e invidia într-o societate care, de la Revoluția Franceză încoace a generalizat concurența și a adus cu sine și otrava comparației și a ranchiunii? Cât calcul mai există în căsătoria contemporană? Ce legătură e între ban și sex  (una foarte veche, de altfel) și de ce stârnește reacții atât de intense și astăzi? Cum arată burghezia contemporană (burghezul boem de azi a pierdut trăsătura avariției absolute, a economului înfrânat și a devenit boem, cu ambiții culturale, supus ordinii divertismentului , al cărui țel nu e doar munca ci și consumul la vedere)?

Fără să dea răspunsuri tranșante, mai degrabă plasându-ne mereu la polii  aporiilor pe care le identifică , Pascal Bruckner reconstruiește un proiect pentru o posibilă atitudine înțeleaptă față de bani (fără să fie vorba de o înțelepciune generală, ci de o înțelepciune asociată fiecărei utilizări): recunoașterea necesității și a caracterului lor inevitabil (remarcând eșecurile succesive ale proiectelor extreme care au căutat să scape de ei), desacralizarea banilor (nici să-i iubim, nici să-i detestăm), dublarea calităților pecuniare (libertate, siguranță, lipsă de griji) cu obligații (probitate, proporționalitate, distribuție). Poate cel mai general dar și cel mai convingător mesaj din finalul volumului rămâne sublinierea faptului că banii sunt constant o expresie a caracterului nostru trecător și că ei mediază totuși între ceea ce ne dorim ceea ce putem și ceea ce ni se cuvine, provocându-ne, de fiecare dată să gândim și să cheltuim corect, să devenim, într-o oarecare măsură, filosofi.

INTELEPCIUNEA BANILOR –Pascal Bruckner , Editura Trei, 2017

Articol realizat de Sever Gulea.

No Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *