O viață și trei zile – Pierre Lemaitre

28/01/2020

O viata si trei zile - Pierre LemaitreCe impact poate să aibă un gest impulsiv, necugetat pe care îl faci în copilărie? Cât de mult îți pot  schimba viața câteva secunde, chiar daca nu ai mai mult de 12 ani? Sunt întrebări cheie pe care se construiește un roman polițist cu ramificații psihologice, semnat de un maestru contemporan al genului, Pierre Lemaitre, autorul volumul La revedere acolo sus, recompensat cu Premiul Goncourt în anul 2013.

Într-o narațiune care se întinde puțin peste 200 de pagini, autorul francez oferă o poveste în trei părți care îl are drept protagonist pe Antoine, un personaj surprins la vârste diferite, pe mai bine de un deceniu. Prima parte și cea mai lungă îl aduce în fața cititorilor pe Antoine la vârsta de 12 ani. Născut într-un orășel de provincie francez, în care toată lumea cunoaște pe toată lumea, într-o familie cu un tată absent și o mamă cu principii rigide, Antoine este un băiat ușor depresiv, care a dezvoltat un cult față de singurul părinte care îl crește, destul de retras social dar atașat mai ales de câinele vecinilor. El își construiește un mic refugiu secret în pădurea din apropiere și își trăiește primele fantezii erotice, până când câinele vecinilor este rănit într-un accident de mașină și împușcat de proprietar chiar sub ochii lui Antoine. Într-o stare de surescitare, disperat, în singurătatea pădurii, acolo unde se întâlnește cu Remi, fiul vecinilor, Antoine trăiește un moment de impulsivitate și îl lovește mortal pe băiatul mai mic decât el, pe care îl asociază cu dispariția companionului canin. Oscilând între neajutorare și hotărâre, Antoine decide, inițial să ascundă trupul lui Remi și să nu spună nimic nimănui. În orașul său natal are loc un fenomen care capătă amploare de la o zi la alta: comunitatea se solidarizează cu autoritățile și desfășoară o anchetă de amploare pentru găsirea lui Remi, dat dispărut.  Presiunea pe Antoine devine tot mai puternică, pe măsură ce lucrurile capătă proporții: să mărturisească? (dar inițiativele sale în acest sens sunt descurajate de coincidențe și izbucniri emoționale ale celor din jur). Să rămână consecvent în tăcere (deși e greu să rămâi ferm într-un oraș în care acesta este singurul subiect major de discuție, un subiect care te confruntă iar și iar și te face să retrăiești momentul crimei)? Două lucruri importante se petrec în continuare care îi aduc salvarea sau îi prelungesc suferința lui Antoine, în funcție de perspectiva din care privim lucrurile. După o tentativă de a fugi de acasă, copleșit de povara psihică, Antoine încearcă să se sinucidă înghițind pastilele mamei. Însă mama sa preferă să construiască o complicitate tăcută cu băiatul, pentru a evita o confruntare cu o realitate mult prea neliniștitoare (căci o tentativă de suicid asumată și tratată la spital ar fi deschis poarta pentru o serie de întrebări în fața cărora Antoine nu ar mai fi rezistat). Astfel, mama protagonistului, o femeie pentru care realitatea e o chestiune de voință proprie, care are abilitatea de se cufunda în rutine banale și de a construi ziduri între fapte și potențialul imaginativ și contrafactual pe care mintea l-ar putea dezvolta, dă vina pe o indigestie și ascunde gestul extrem al băiatului ei (deși doctorul din oraș nu pare pe deplin convins de boala lui Antoine). Al doilea eveniment care dă ancheta peste cap este o furtună puternică, precipitații care provoacă inundații grave în orașul de provincie, fac pădurea în care e ascuns cadavrul să devină inaccesibilă și reorganizează prioritățile comunității. Într-un moment dramatic, tatăl lui Remi realizează că odată cu această catastrofă naturală i se ruinează nu doar casa dar și șansa de a-și mai găsi băiatul.

Partea a doua se derulează la mai bine de 10 ani de la aceste întâmplări și îl surprinde pe Antoine student în ultimul an la medicină, încercând să evite cu obstinație întoarcerea în orașul natal, un loc în care furtuna a lăsat urme profunde dar în care oamenii și-au reconstruit viețile. O parte dintre colegii lui Antoine și-au urmat cursul provincial firesc familist , misterul dispariției lui Remi n-a mai fost elucidat.  Depășind trauma faptelor din copilărie, Antoine pare să fi dezvoltat un mecanism psihic de compensare care a împins acea crimă la limita imaginarului,  printr-un proces de disociere aproape deplin. Deși are o prietenă excentrică și plină de vitalitate, deși plănuiește să plece departe în lume în misiuni umanitare, Antoine este bântuit ocazional de atacuri de panică, de o teroare atunci când se confruntă cu elemente ce îl întorc la tragicul eveniment. Revenirea lui în orașul de provincie și un nou gest impulsiv, prin care încearcă să valorifice o simpatie neconcretizată în adolescență îl vor relansa pe Antoine pe pista avalanșei consecințelor, exact în momentul în care statul francez decide demararea unor lucrări pentru amenajarea unui parc în pădurea doborâtă de furtună, în urmă cu mai bine de 10 ani. Ancheta polițistă este relansată, viața personală a lui Antoine devine tot mai complicată, mama sa trece printr-o perioadă de boală dificilă iar protagonistul este nevoit din nou să facă alegeri dificile. Cumva, inevitabil, va ajunge el să plătească pentru o greșală a tinereții? Va ajunge el să fie pedepsit prin aplicarea rigorilor legii sau își va alege singur o pedeapsă, numai de el știută? Vă rămâne să descoperiți în ultima parte a acestui roman tensionant și terifiant deopotrivă.

Mai mult decât o poveste polițistă, romanul lui Lemaitre explorează, pe urmele tradiției gotice și dostoievskiene situațiile problematice în care ne proiectează conștiința vinovăției. De la spaima mărturisirii și teama de a fi prins pe care și copilul le trăiește la fel de intens după comiterea crimei neintenționate, mecanismele evoluează apoi spre sufocanta senzație de incertitudine, spre acea așteptare continuă a momentului inevitabil care va destrăma orice destin ai fi construit. Aceste experiențe le va traversa și Antoine, un personaj prins într-un lanț al complicităților protectoare care îi oferă doar o aparentă salvare, dar îi prelungesc, în același timp o tortură pe care nu o va putea tranșa decât prin alegeri dureroase și asumarea unor responsabilități.

O VIATA SI TREI ZILE – Pierre  Lemaitre – Editura Trei, 2017

Articol realizat de Sever Gulea.

No Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *