TONY MOTT: Viața de zi cu zi pare plictisitoare. Creez o lume în care viteza e mult mai mare, scenele se succed rapid, suspansul e mult mai mare.

30/01/2020

Începând din 01.02.2013, Libris propune proiectul Lumea cărților din perspectiva scriitorului, proiect care aduce mai aproape de public cei mai importanți scriitori români ai momentului. În luna februarie din 2020, scriitoarea lunii este… TONY MOTT!

tony mott

 

LIBRIS: Cum ai ajuns să scrii literatura mistery-thriller?

TONY MOTT: Viața de zi cu zi pare plictisitoare. Creez o lume în care viteza e mult mai mare, scenele se succed rapid, suspansul e mult mai mare.
După ce am citit ”Somalia, mon amour” de Bogdan Hrib, am îndrăznit să-i scriu și să-l rog să vadă dacă volumul meu ar prezenta interes pentru editura Tritonic. Din 2012, public doar la Tritonic.
Eu nu am îndrăznit de la început să scriu mystery&thriller. Trecerea a fost timidă. ”Doi” este despre asumarea adevărului. Dispariția lui Dan după cinci ani de căsnicie o face pe Adriana să-și pună întrebări despre ceea ce era real și ceea ce era fals în povestea lor de dragoste. Avem polițiști, anchetatori, detectivi particulari, lipsește cadavrul. Cele două personaje au povești diferite despre aceeași realitate.

LIBRIS: Ai o activitate profesională remarcabilă, dar ai publicat mai multe cărți de ficțiune decât de dezvoltare personală/profesională. Care e motivul?

TONY MOTT: Mă atrage povestea, mă stimulează, mă lasă liberă. Aș prefera să fac doar asta. Doar să scriu povești.

LIBRIS: De ce pseudonimul Tony Mott?

TONY MOTT: Am ales să scriu sub pseudonim din două motive: primul a fost acela că Tony era apelativul care-mi era familiar, iar Mott e numele de fată al mamei mele. Am vrut să fie un simbol al recunoștinței față de ea și de bunicul meu. Ca să nu mai spun că mi s-a părut extrem de potrivit, de diferit și de special.

LIBRIS: Ești un povestitor experimentat și un cititor experimentat? Ce autori preferi?

TONY MOTT: Saul Bellow, John Irving, David Lodge și Julian Barnes, urmați de Jonathan Franzen, Elif Shafak și Jonathan Safran Foer, asta ca să mă rezum doar la favoriți.
Cred că e imposibil să scrii bine dacă nu citești foarte mult. Am crescut cu cărți, mă refugiam des în ele.
Genul polițist e perceput ca nișă, cel puțin la noi, dar pe plan internațional nu există astfel de comparații. Pe piața vestică de carte este și cel mai vândut gen al momentului. Recunosc că favoritul meu este norvegianul Jo Nesbo.
Îmi plac mult și my partners in crime, colegii de la editura Tritonic, cu toată subiectivitatea, dar avem același umor negru: Monica Ramirez, Teodora Matei, Anamaria Ionescu, Bogdan Hrib, Dănuț Ungureanu, Lucian Dragoș Bogdan.

LIBRIS: Seria de romane Julieta își poartă cititorii printr-o lume încurcată în care se amestecă medici, polițiști, securiști, agenți secreți, corupție la nivel înalt. Sunt acestea ingrediente oportune pentru a crea o atmosferă narativă particulară și provocatoare sau le-ai ales pentru a explora (poate chiar critic) vulnerabilități ale societății românești?

TONY MOTT: Traficul cu medicamente, mita în achizițiile de aparatură medicală sau afacerile oneroase din sistemul medical românesc sunt la ordinea zilei. În momentul în care am început să scriu, a venit vorba și despre ele, e ceva ce se întâmplă, nu e ca și cum aș fi scris romanul intenționat, doar ca să fac eu niște dezvăluiri. Așa a ieșit.
Seria cuprinde trei volume: ”Julieta avea un pistol”, ”Un glonț pentru Julieta” și ”Nu dați cu pietre în Julieta”, apărute la editura Tritonic în 2014, 2016 și 2017. Abia cțnd am scris ultimul capitol din primul volum mi-am dat seama că mai am ceva de zis, că motivele sunt ceva mai complicate.
În ”Vin roșu pentru soțul meu”, povestirea din volumul ”Noir de București”, ministrul sănătății are o moarte suspectă, posibil datorată rețelei mafioate pe care o crease. Povestirea urmează să fie dramatizată de Radio România și difuzată ca teatru radiofonic în lunile următoare. Și acolo este tot un fel de radiografie ficțională a corupției.

LIBRIS: Spui că Julieta este o serie de romane despre onestitate, în sensul că moartea Anei Stancu face să cadă măștile celorlalte personaje. Triumfă adevărul mereu în literatura mistery-thriller? Sugerezi că mecanismele corupției sunt atât de complicate, încât nu toți vinovații își primesc pedepsele…

TONY MOTT: Viața de zi cu zi pare plictisitoare. Creez o lume în care viteza e mult mai mare, scenele se succed rapid, suspansul e mult mai mare.

TONY MOTT: Eu prefer să le spun cititorilor mei adevărul și asta nu înseamnă neapărat că dreptatea triumfă. Sunt situații în care vinovații nu sunt pedepsiți, pentru că nu sunt prinși. La fel ca în realitate, este posibil să nu putem smulge răul din rădăcină, dar asta nu ne face să capitulăm. Noi putem alege să nu vedem că există rău, dar asta nu-l va face să dispară.
În ultimul volum din Seria Julieta (”Nu dați cu pietre în Julieta”, editura Tritonic, 2017) apar personaje noi cu povești complicate: un orfan crescut într-o casă de copii controlată de Securitate și destinat unei cariere în slujba statului opresiv, o răpire din maternitate a unui copil orchestrată de către directorul instituției, adevăruri care ies la iveală abia spre sfârșit. Dacă ar fi fost ca lucrurile să se termine ca-n basme, și-ar fi primit pedeapsa cu toții, dar…

LIBRIS: Julieta reprezintă o referință la un anume simbol al feminității, doar că înarmată cu un pistol (cel puțin în titlul cărții), evident că devine empowered, emancipată . Cum trăiește și cum iubește o femeie modernă în romanele tale și dincolo de ele?

TONY MOTT: Mie îmi plac femeile care luptă; în primul rând cu sine, să-și depășească limitele și să se dezvolte, cu cei din jur care încearcă să le trimită ”la locul lor”, cu lumea pe care încearcă să o facă un loc mai bun. Julieta este un personaj simbol.
Julieta – Ana Stancu este parte a echipei de cercetări și devine spion industrial. Povestea o poartă de la Paris la Doha, de la Chicago la Copenhaga, dar și prin Germania sau Polonia. Este antrenată într-o bază specială pentru agenți secreți, mânuiește pistolul la fel de bine ca bisturiul. În momentul în care se îndrăgostește greșește la fel ca oricare dintre noi.

LIBRIS: Seria Julieta aduce în prim plan lumea medicală, cercetările inovatoare, spionaj industrial. Iarna crimelor perfecte aduce în atenția activitatea unui medic legist după moartea unui psihiatru. Cum și cât te documentezi?

TONY MOTT: Cred că sunt cam șase luni de când apare în capul meu o idee de roman până la momentul în care curge scrierea. În primele luni scriu puțin câte puțin și scormonesc după informații. Este posibil ca documentarea pentru o ”armă” sau o substanță să dureze zile întregi, iar în roman să fie doar o propoziție.
Documentările pentru ”Iarna crimelor perfecte” le-am făcut în special online. Am preferat să citesc Romanian Journal of Legal Medicine, revista Societății Române de Medicină Legală. Am frunzărit-o doar și am aprofundat doar cazurile care mă interesau. Tot mi-a luat vreo trei luni, arhiva cuprinde reviste apărute încă din 2007. Cazurile mele nu sunt tocmai de ”manual”, așa că m-am consultat și cu specialiști. În ceea ce privește explozia mașinii, am un prieten cu care am urmărit filme cu incendii și am clarificat cu el cum e cu cioburile sau cum arată tapițeria mașinii. Lucruri care în roman sunt spuse în două-trei cuvinte.

LIBRIS: Cum ai rezuma în două cuvinte romanele tale?

TONY MOTT:
”Roșu” – curaj și inconștiență
”Doi” – rușine și asumare
”Julieta avea un pistol” – adevăr și minciună

”Un glonț pentru Julieta” – iubire și gelozie
”Nu dați cu pietre în Julieta” – viață și moarte
”Iarna crimelor perfecte” – iertare și răzbunare

LIBRIS: Ce planuri literare aveți, deopotrivă ca scriitor și cititor, pentru 2020?

TONY MOTT: Plănuiesc să scriu continuarea la ”Iarna crimelor perfecte”. Sper să apară în toamnă, în octombrie. Cam știu ce urmează să se întâmple. Mi-e clar cine, mi-e clar ce, mi-e clar de ce. Voi introduce în scenă un ucigaș în serie.
Editura Tritonic promovează și povestirile de gen, am publicat în volumul colectiv ”Noir de București”, pe care l-am menționat deja și urmează să finalizez o povestire care va apărea anul acesta în volumul ”Noir de Transilvania”.

LIBRIS: Pentru cititorii care nu vă cunosc, cum ar recomanda-o Antoneta Galeș pe Tony Mott (și invers)?

TONY MOTT: Aceasta este o provocare. Susțin că sunt toate rolurile mele la un loc. Tony Mott Antoneta Galeș este un trainer, coach, art-terapeut care scrie romane polițiste. Când am publicat primul roman chiar aș fi vrut să nu ies deloc în față, să fie doar pseudonimul și eu să-mi văd de viață. Am înțeles ulterior că nu există o linie de demarcație. Eu sunt toate câte sunt. Cel mai mult contează pentru mine scrisul, povestea, misterul.

Interviu realizat de Sever Gulea pentru Libris.ro.

No Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *