In gradina capcaunului – Leila Slimani

21/02/2020

In gradina capcaunului - Leila SlimaniAdicțiile reprezintă una dintre temele cele mai provocatoare ale ultimilor 50 de ani, mai ales de când științele neurobiologice și psihologia au făcut progrese semnificative în înțelegerea lor, având drept revers și efectul stimulării lor premeditate, prin tehnici tot mai bine stăpânite de comerciantii doritori de profit. De la adicțiile de substanțe, astăzi se pune tot mai mult problema adicțiilor comportamentale (în fond, adicțiile prezintă neurocircuite similare, indiferent de obiectul care le stimulează). Ultima versiune a DSM V (ghidul de diagnostic psihiatric american) include deja adicția de jocuri video online drept o tulburare diagnosticabilă. Pe lânga această categorie relativ precis inventariată clinic, comportamente cu caracter adictiv pot fi construite în jurul multor repere: de la gadegturi, navigat pe internet și până la mâncare sau sex. Dependența de sex sau comportamentul compulsiv sexual reprezintă însă o temă tabu, dificil de investigat (ținând cont de stigma, ridicolul sau încărcătura dezirabilă asociate pe alocuri, care îi retrag caracterul potențial problematic și generator de suferință), cu atât mai greu de portretizat în literatură, fără nuanțe comice sau sfidător- estetice (a la Henry Miller). Leila Slimani scrie însă un roman curajos, explorând adicția sexuală, în dimensiunea ei mai degrabă psihologică decât tehnică,  într-un roman de mici întinderi, dar cât se poate de convingător, intitulat sugestiv În grădina căpcăunului, tradus și publicat în tot mai provocatoarea colecție de literatură a Editurii Pandora M.

Protagonista romanului, Adele provine dintr-o familie cu origini arabe dar s-a născut și a trăit în Franța. Încă din adolescență, de la trezirea ei sexuală, traumatică, dar stimulată inițial și de un pasaj interesant dintr-o carte celebră semnată de Milan Kundera, Adele a simțit tot mai imperios nevoia de a face sex. Profilul și aspectul bărbaților vânați au fost mai puțin importante, prioritară a fost mereu senzația de a fi dorită, luată și umplută. Fanteziile ei încă de tinerețe se învârt în jurul unei existențe cu potențial boem, aparent frivol: să se căsătorească cu un bărbat bogat și să-și descătușeze pornirile senzuale la limită poliamoros, să fie cu adevărat o decadentă anarhică. Parțial Adele a reușit: s-a căsătorit cu Richard, un gastroenterolog parizian bogat și ocupat cu care a și făcut un copil. Adele lucrează ca jurnalistă, călătorește mult, se îngrijește și de fiul ei Lucien și are o căsnicie aparent respectabilă, cu vizite periodice la părinți și o atmosferă domestică relativ relaxată. Acesta este doar tabloul aparenței respectabile. De fapt, Adele nu își iubește meseria (pe care o folosește mai degrabă ca pretext prin care să-și poată justifica escapadele), și-a pierdut ambițiile profesionale, s-a măritat pentru a-și construi refugiul pentru angoasă și seri de desfrâu și l-a născut pe Lucien ca o concesie făcută lui Richard, suprainvestind în experiența materninății un posibil antidot pentru pornirile sale insațiabile. Căci felul în care Adele caută experiențele sexuale se apropie convingător de criteriile unei adicții: o mare parte a existenței ei zilnice cotidiene se învârte în jurul escapadelor sexuale (pentru care e dispusă să renunțe, să amâne, să sacrifice orice, fie că e vorba de profesie sau de viața de familia) care o expun situațiilor periculoase, care o împing să-și organizeze viața ca o minciună elaborată și sistematică, din care nu se poate opri indiferent de ce consecințe produce. Bărbați în tren, bărbați din redacție, necunoscuți în bar, colegi de-ai lui Richard, aproape că nu există standard pentru Adele, atâta timp cât doar jocul amoros e capabil să îi redea pofta de viață și nicio îmbrățișare nu pare să fie suficient de obscenă, tandră, nicio penetrare suficient de dură și de adâncă pentru a o satisface.

De fapt există niște resorturi psihologice pe care Leila Slimani le aduce în discuție. În ciuda aparenței erotice și a vieții secrete construită în perimetrul sexual, povestea lui Slimani este mai degrabă despre experiența psihologică trăită de protagonistă, departe de dimensiunile moralizatoare, fie ele glorificatoare, fie negative. Adele trăiește de fapt o anxietate intensă față de moarte, față de potențialul degradant al ființei umane. Orice context domestic în care călduțul, banalul, politețea de circumstanță își fac loc o plictisesc sau îi provoacă anxietate, pentru că toate amintesc, indirect de caracterul lent mortificant al experientelor obisnuite. În experimentarea cu partenerii de ocazie, Adele nu caută carnea (și carnea e, în cele din urmă, la fel de muritoare, tocmai de aceea partenerii nu par să aibă chip în memeoria ei) cât mai degrabă situația:  ambiția ei de a fi privită și dorită și apoi devorată sexual este de fapt o dorință intensă de afirmare a vieții, o compensare a unei insuficiențe a propriului eu.  Neavând o sursă internă suficient de convingătoare pentru a-și afirma propria vitalitate (sau, psihanalitic privind lucrurile, având un instinct al morții, un thanatos mult prea intens și copleșitor), Adele   caută această sursă mereu în exterior. Și o caută în forma erotică pentru că doar erotismul pare să fie forța capabilă să abolească regulile, codurile, să saboteze absolut orice tip de ordine într-o afirmare trecătoare a deplinătății viului. Așa cum chiar protagonista recunoaște, dincolo de rușine, glorie, dincolo de liste cu trofee (care nu există în biografia lui Adele), parizianca resimte doar satisfacția că a existat de mii de ori prin dorința celorlalți, că astfel i-a fost validată și multiplicată existența.

O conjunctură oarecare va face ca viața secretă a lui Adele să fie dezvăluită în fața lui Richard. Un familist placid din punct de vedere senzorial care a ales-o pe Adele pentru frumusețe dar mai ales pentru atitudine (pentru că era atât de diferită de ce cunoscuse până atunci și reprezenta un prilej de evadare și pentru el în această diferență), Richard e revoltat și răvășit de descoperirea pe care o face. Dar, după ce o chestionează amănunțit și realizează proporția înșelătoriei, Richard resimte și o doză de fascinație față de soția lui care s-a dovedit o impostoare magnifică, aproape impecabilă. Într-un regim de supraveghere , constrângere și obișnuințe rurale, prins între optimismul irațional și bănuiala constantă, Richard o va provoca la o schimbare radicală pe Adele. Poate fi vorba de schimbare? Este Adele suferindă de o compulsie cu potențial tratabil (și nu medicamentos, ci, ca orice adicție, prin schimbarea radicală a stilului de viață)? Este Adele o personalitate accentuată, o pasăre panicată ce nu poate fi ținută în colivie? Există un orizont reparator pentru acest cuplu încărcat de un istoric al minciunilor mai mari sau mai mici, al refugiilor diferite pentru temeri psihice adânci?

Leila Slimani preferă o perspectivă fără verdicte morale sau narative, o perspectivă echivocă și potrivită dimensiunii problematice a temei centrale.  Dar e o perspectivă care, pe bună dreptate, aduce în atenție dimensiunea întunecată și durabilă a vulnerabilității produse de dependență, chiar și atunci când ea îmbracă forma erotică, o formă  de care adesea ne lăsăm seduși admirativ, care ne stimulează fantezia,  uitând de prețul și impactul dezechilbirant profund pe care aceasta îl poate produce.

Leila Slimani ne invită, prin acest roman aparent erotic, să privim către destinul nimfomanei  nu atât ca voyeuri în căutare de senzații tari, cât mai degrabă ca martori empatici la o experiență distructivă în adâncimile ei cele mai intime.

IN GRADINA CAPCAUNULUI Leila Slimani, Editura Pandora M, 2018

Articol realizat de Sever Gulea.

No Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *