Balul nebunelor – Victoria Mas

08/07/2020

Balul nebunelor - Victoria MasPsihiatria are o reputație îndoielnică și astăzi, poate din cauza exilării ei, decenii întregi de pe orbita științelor medicale care au avansat implementând reperele rigorilor științifice, poate din cauza faptului că a devenit, în opinia unor voci, o prelungire explicită sau implicită a sistemului de control social sau chiar de represiune politică. Cu toate acestea, psihiatria ultimilor 50 de ani arată totuși mult mai bine decât în perioada azilelor din secolul al XIX-lea, atunci când înțelegerea tulburărilor mintale era încă o chestiune de pură speculație și când toleranța la diversitate, într-un context rigid social era destul de redusă. O incursiune în acea lume a azilelor în care medicina se intersecta fără probleme cu ideologia epocii ne oferă scurtul dar convingătorul roman semnat Victoria Mas, tradus în limba română la Editura Pandora M, intitulat Balul nebunelor.

Titlul poveștii provine de la o celebrare organizată cu ocazia sărbătorii de Mi-Careme (o sărbătoare cu origini medievale, imediat înaintea Paștelui, dispărută ulterior în anii 50 ai secolului al XX-lea), o celebrare care, la Paris, era un prilej anual de paradă pentru pacientele internate la celebrul Spital Salpetriere. Este vorba de spitalul în care Philippe Pinel a introdus, la finalul secolului al XVIII-lea îngrijirea umană a pacienților cu tulburări psihice. Dedicat inițial tulburărilor neurologice (deși distincția dintre neurologie și psihiatria nu era clară în acea perioadă), Spitalul Salpetriere a devenit apoi un depozitar al profilelor feminine indezirabile, nu neapărat de cauze medicale: cerșetoare, vagaboande, prostituate, dar și femei cu patologii psihice, transformându-se într-un fel de temniță în care mizeria și lanțurile au fost instrumente de control la ordinea zilei. Apoi, în timp, după abordarea revoluționară a lui Pinel, condițiile s-au îmbunătățit și spitalul a devenit un loc de îngrijire medicală și de cercetare, pentru noile patologii isterice, melancolice și epileptice studiate de neurologii vremii. Romanul ne plasează undeva aproape de finalul secolului al XIX-lea, în perioada de glorie a neurologului Charcot și al asistentului său Babinski. Chiar dacă atmosfera și condițiile spitalului pareau ameliorate, așa cum reflectă atmosfera romanului, Spitalul Salpetriere era un loc în care criteriile de internare rămâneau încă destul de arbitrare, mai ales când venea vorba de evaluarea comportamentului feminin după standarde mai degrabă ideologice decât medicale. De fapt, romanul Victoriei Mas este o poveste cu accente feministe, care oglindește opresiunea și abuzurile în forme mai discrete sau mai explicite, prin intermediul monopopulului neuropsihiatric impregnat de standarde de gen traditionale.

Capitolele poveștii urmăresc destinele câtorva femei asociate cu Salpetriere, dintre care Genevieve si Eugenie sunt cele mai proeminente. Eugenie este fiica cea mai tânără a unei familii burgheze franceze, curioasă și rebelă, dispusă să-și exprime puncte de vedere incomode, in privat,  față de tatăl autoritar dar chiar și în spații publice. Trăind de mică experiențe  spirituale care includ posibile halucinații vizuale și auditive, Eugenie devine curioasă cu privire la teoriile spiritiste ale vremii care circulă doar în cercuri subterane și, într-un moment de curaj, după ce o ajută să găsească o bijuterie de familie, mărturisește buncii ei aceasta inzestrare neobisnuita. Însă toate acestea ajung la urechea patriarhului autoritar care decide internarea fiicei la Salpetriere. În spitalul din care prea puține femei ajung să mai iasă vreodată, Eugenie întâlnește  alte femei ajunse acolo din diferite motive, multe dintre ele considerate isterice (fiind de fapt personalități fragile emoțional, supuse de mici unor abuzuri fizice și sexuale și care ajung să-și convertească traumele emotionale in reacții cu aspect neurologic). De asemenea, tot aici Eugenie o întâlnește pe Genevieve, o asistentă veterană și loială doctorului Charcot, a cărei biografie e marcată însă de renunțări și pierderi traumatice. În vreme ce Eugenie se află la capătul unui spectru al unui tip de feminitate greu de tolerat pentru timpurile respective: curioasă, gata să pună la îndoială prejudecăți masculine legate de potențialul intelectual și îndrăzneala comportamentală a femeilor. Genevieve se află la celălalt capăt al spectrului: asumă deplin standardele epocii, își cunoaște locul, nu provoacă autoritatea, e convinsă de spiritul științific al medicinei în care își practică meseria, se bucură că are privilegiul unei profesii reputabile și privește pacientele cu viziunea rece medicală: boala dezumanizează, transformă femeile, reducând posibilitatea atingerii oricărui alt statut  decât cel stigmatizant al bolnavului. Doar că Eugenie o va tulbura profund pe Genevieve, prin abilitățile neobișnuite pe care le deține și prin dorința de a părăsi Salpetriere (un loc care, după suficient timp, ajunge să instaleze și o dependență pentru femeile internate acolo, astfel încât ele să nu mai îndrăznească, nici când primesc permisiunea, să-l mai părăsească vreodată). Cum se va schimba viața lui Eugenie și Genevieve și dacă vor ajunge la un numitor comun, deși pornesc de pe poziții atât de diferite vă rămâne să descoperiți.

Parisul finalului de epocă evocat de Victoria Mas este conformist și rigid, este Parisul burghezilor în care bărbații domină femeile și acceptă doar ce e pe placul lor. A nu fi pe placul bărbaților într-o societate încă patriarhală, mai ales în mediile educate, în familiile burgheze acolo unde reputația e esențială atrage după sine posibilitatea de a fi internat într-un spital de boli psihice (Ion Vianu, în amintirile sale publicate la Editura Polirom mai amintea despre psihiatria impregnată patriarhal și în perioada postbelică în statele occidentale, despre momentul în care un tată își putea interna fiica adolescentă la psihiatrie, doar pentru că se îndrăgostea de cine nu trebuie sau pentru că emitea păreri scandaloase). În același timp, această societate burgheză autosuficientă și defensivă la adresa oricărei forme de emancipare găsește supapa de eliberare în curiozități morbide: balul de Mi-Careme, balul nebunelor este un prilej aparent de normalizare pentru pacientele cu tulburări psihice, un eveniment cu mize umanitare.

Pe de altă parte, este de fapt expresia unei curiozități de circ  burgheze (cunoscută și popularizată și în SUA), un moment care face mai mult decât oricare piesă de teatru, atunci când ciumatele evitate și ținute departe de ochii lumii devin obiecte ale distracției și chiar ale abuzului (destinul naivei isterice Louise, care visează să se căsătorească cu un medic după acest bal este dureros de ilustrativ în acest sens). Fără îndoială, la Salpetriere măcar personalul medical pare bine intenționat (chiar dacă e călăuzit uneori de principii pur speculative și incorecte după standardele contemporane), fără îndoială că spiritul de abordare al pacienților psihiatrici primise deja influxul de umanism de la predecesori. Cu toate acestea, într-un roman cu ușoare accente teziste, transpare dimensiunea asupritoare, felul în care medicina și psihiatria au devenit instrumente pentru a proteja un status-quo al epocii (este ridicol răspunsul pe care îl dau medicii care o examinează pe Eugenie când aceasta îi provoacă să distinga între cazul ei și cazul unei femei care vede îngeri sau îl vede pe Dumnezeu – natura experienței este similară, dar conținutul pare să facă diferența într-o maniera irelevantă), pentru a controla și a reproduce o mentalitate rigida.

Victoria Mas surprinde cercul vicios de reconfirmare al patriarhatului:  eticheta de bolnav psihic, de isterică dublează practic stigma limitativă a faptului de a fi femeie (faptul de a fi femeie le așază pe exponentele genului într-o zonă fragilă în care se poate dispune de ele, economic, financiar)  și le dublează practic vulnerabilitatea: pacientele internate riscă să fie abuzate mult mai ușor, iar rezultatele abuzului (adesea în forma unor traume emoționale, manifestate conversiv) nu fac decât să reconfirme gravitatea bolii psihice de care sufereau, pe care medicii o diagnosticaseră de la început.

BALUL NEBUNELOR – Victora Mas – Editura Pandora M, 2020

Articol realizat de Sever Gulea.

No Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *