Evgheni Vodolazkin în dialog cu Petronela Rotar, interviu realizat în proiectul Oameni și Cărți al librăriei online Libris.ro

29/07/2020

Scriitor, cercetător, istoric literar și specialist în literatura rusă veche, Evgheni Vodolazkin este unul dintre invitații proiectului Oameni și Cărți al librăriei online Libris.ro.
Traduse în peste 30 de țări cărțile semnate de Evgheni Vodolazkin au primit numeroase premii naționale și internaționale: dublu câștigător al Premiului Bolșaia Kniga cu romanele Laur și Aviatorul, câștigător al Premiului Iasnaia Poliana (Lev Tolstoi) pentru romanul Laur care este nominalizat pe lista scurtă la premiile Naționalnii Bestseller (Bestsellerul Național) și Russkii Buker Booker Rus), premiul italiano-rus Gorki Sorrento și premiul sârbesc Milovan Vidakovic, iar în prezent, pe lista scurtă la Bolșaia Kniga pentru cel mai recent roman, Brisbane.

„Un scriitor trebuie să își simtă personajele atât de bine încât, pentru el, personajele ajung să fie oameni vii, și atunci poate plânge pentru ei exact ca pentru niște oameni care există.” - Evgheni Vodolazkin

Evgheni Vodolazkin, despre care se spune că este cel mai mare scriitor rus în viață, în dialog cu scriitoarea Petronela Rotar.

PETRONELA ROTAR: De ce credeți că sunteți atât de iubit și îndrăgit de publicul român? Tirajele dumneavoastra sunt uluitoare pentru o piață atât de mică de carte cum este cea din România. Cum s-a ajuns ca România să vă iubească atât de tare?

EVGHENI VODOLAZKIN: Sincer să fiu, pentru mine este o enigmă. Asta pentru că, din punctul meu de vedere, suntem destul de departe geografic, dar poate că și mental. În ceea ce privește, însă, lucrurile fundamentale, nu suntem atât de departe. Iar asta poate fi o punte de înțelegere. Și pot spune că, în același timp, eu mă simt ca acasă în România. Iar interesul românilor este, pentru mine, un mare compliment.

PETRONELA ROTAR: Poate să aibă legătură cu filonul profund ortodox, creștin pe care îl avem în comun?

EVGHENI VODOLAZKIN: Există și această semnificație. Dar mai sunt țări ortodoxe, cum ar fi Bulgaria sau Grecia, unde popularitatea mea nu a atins aceleași cote. Eu consider că există, la români și la ruși, niște linii comune, care ne unesc. Iar când aceste coarde care ne unesc sunt atinse în mod corespunzător, ele încep să producă muzica.

PETRONELA ROTAR: Laur este cartea cea mai iubită de publicul din toată lumea. Este și cartea dumneavoastra cea mai iubită? Și dacă…credeți că există riscul să ajungeți tatăl lui Laur, autorul unui singur roman? Și dacă va fi greu dupa aceea să depășiți acestă performanță, să mai scrieți o carte care să fie mai bună decât Laur și dacă Brisbane este cartea aceasta.

EVGHENI VODOLAZKIN: Există un astfel de risc, însă nu mi-e frică de asta. Oare să fie puțin lucru să spui că ai scris o carte bună? Aș vrea să spun, însă, că pentru mine personal, cărțile mele au aceeași valoare. În mod ciudat, publicul meu se divide în două catregorii: categoria celor cărora le place Laur și categoria celor cărora le plac Aviatorul și Brisbane. Eu cred că, în timp, aceste două direcții se vor uni și că publicul se va contopi, pentru că toate cărțile mele sunt la fel de importante. Eu consider că popularitatea cărții Laur se datorează faptului că există o nevoie. Oamenii nu citesc despre Dumnezeu și veșnicie nu pentru că nu își doresc să citescă, ci pentru că nimeni nu le mai oferă această ocazie. Când această temă le-a fost însă propusă, au citit cu plăcere. Știți, am avut parte de o întâmplare interesantă. Când am scris Laur, unul dintre criticii ruși mi-a spus: „știi, tu nu vei obține niciodată un premiu foarte mare pentru că Laur nu este mainstream.” La puțină vreme am primit însă acest premiu. Apoi m-am întânit cu același critic care mi-a zis: „Știu! Știu că ai luat premiul. Mainstream-ul este în schimbare.”

Laur - Evgheni Vodolazkin

PETRONELA ROTAR: Apropo de premii. Ce părere aveți dumneavoastra? Ați luat tot ce se putea lua ca premiu în Rusia. Ce părere aveți despre premii? Sunt importante pentru dumneavoastra?

EVGHENI VODOLAZKIN: Premiile sunt importante. Și importanța lor vine din faptul că atrag atenția asupra cărții. Sunt importante și pentru că sunt o sursă de venit. Și asta înseamnă ceva pentru un scriitor. Însă există un pericol care ar fi bine să fie evitat. Există oameni care încearcă să scrie pentru premii. Există astfel de scriitori care au impresia că au deconstruit schemele premiilor, că știu ce trebuie să scrie pentru a lua aceste premii. Însă trebuie să scrii despre ceea ce consideri că este important, fără să te gândești la premii. Dacă vei primi premiul, foarte bine. Dacă nu, la fel de bine.

PETRONELA ROTAR: Poate un scriitor ca dumneavoastra, de notorietatea dumneavoastra în Rusia să trăiască doar din scris? Știu că dumneavoastra faceți și altceva, cercetare.

EVGHENI VODOLAZKIN: S-ar putea trăi din scris, dar și la noi acest lucru este o raritate. Nu doar la Moscova, ci și în alte țări. Secretul ar fi tirajele foarte mari. Eu fac parte din categoria rară a celor care trăiesc din onorariile de scriitor. Dar am să fiu sincer cu dumneavoastră: chiar este o raritate. De obicei scriitorii își câștigă existența predând la universități, la licee, făcând traduceri ș.a.md. Nici eu, foarte multă vreme, nu mi-am permis să trăiesc numai din onorariile de scriitor. Acum pot spune că trăiesc confortabil. Dar asta nu înseamnă că sunt super bogat. Însă nici nu am nevoie de asta. Îmi permit să călătoresc, să mănânc, iar asta îmi este de ajuns.

PETRONELA ROTAR: Am citit într-un interviu de-al dumneavoastră că spuneați că la Laur ați plâns cel mai mult, dar că sunt cărți la care ați râs scriindu-le. Și e un lucru pe care scriitorii îl spun foarte puțin: plângeți când scrieți?

EVGHENI VODOLAZKIN: Consider că un scriitor trebuie să râdă și să plângă atunci când scrie cărți. Nu e neapărat nevoie să se înece în lacrimi. Însă trebuie să simtă cu mare precizie și strălucire ceea ce simte. Pentru că, dacă nu simți atunci când scrii, ceea ce scrii nu va fi simțit nici de cititorii tăi. Un scriitor trebuie să își simtă personajele atât de bine încât, pentru el, personajele ajung să fie oameni vii. Și atunci poate plânge pentru ei exact ca pentru niște oameni care există.

PETRONELA ROTAR: Cum puteți explica unui om care nu scrie că personajele sunt vii și ajung să aibă chiar o viață a lor, pe care autorul, câteodată, nici nu o poate controla? Și spun, poate, lucruri, și fac lucruri, pe care scriitorul nu le-a anticipat el însuși.

EVGHENI VODOLAZKIN: Eu aș explica asta în următorul fel: scriitorul este un mic demiurg. El nu crează lucruri atât de mari precum Dumnezeu. Însă el făurește o lume mai mică, în care fiecare element trebuie să fie adevărat. Omul este creația lui Dumnezeu, dar omul are darul creației dat de Dumnezeu. Iar omul, exact ca Dumnezeu, creaza niște mici figurine: întâi pe Adam, apoi pe Eva, din coasta lui Adam. Dumnezeu a dat viață figurinelor lui. Aici apare o problemă. A scrie nu înseamnă doar capacitatea de a înșirui frumos cuvintele. Scriitura adevărată înseamnă să umplii textul cu energie. Există scriitori care scriu prost, însă ajung să fie scriitori buni fiindcă au această capacitate de a insufla energie, de a da viață figurinelor pe care le-au creat, care încep astfel să se miște, să trăiască. Este un sentiment extraordinar atunci când figurinele pe care le-ai plămădit din lut se ridică și încep să meargă. Iar pentru scriitor, cel mai important moment este acela când figurina începe să se miște în propria ei viață și să trăiască din proprie voință. Scriitorul pierde atunci orice control asupra acestei figurine.

PETRONELA ROTAR: Dacă dumneavoastra ați fi un personaj într-o carte, în ce carte și ce personaj ați fi?

EVGHENI VODOLAZKIN: Aș fi Robinson Crusoe.

PETRONELA ROTAR: De ce?

EVGHENI VODOLAZKIN: Îmi place omul acesta, Robinson Crusoe. El este asemeni unui demiurg; el este un creator în sine. El a creat pe aceasta insulă pustie o civilizație. Mai există și cazurile în care apare un exces de comunicare, iar asta este ceva ce mi se întâmplă foarte des. Și atunci îmi doresc să mă retrag pe o astfel de insulă nelocuită.

PETRONELA ROTAR: Și o ultimă întrebare. Care este ponderea, în viața dumneavoastra între viața de scriitor și viața de cercetător?

EVGHENI VODOLAZKIN: Este un subiect sensibil pentru mine. În Rusia se obișnuiește să mi se pună întrebarea după un citat din Cehov: între literatură și știință, cercetare, care este soția și care este amanta? Iar eu răspund: literatura este amanta care mi-a devenit soție. În mod cert, în ultimul timp am început să iau o anume distanță față de știință, pentru că nu mai am nici timp, nici putere la fel de mare. Deși am în continuare o oarecare activitate și în acest domeniu, ponderea este acum mai mică.

Interviul video Evgheni VodolazkinPetronela Rotar, realizat în proiectul Oameni și Cărți al librăriei online Libris.ro

No Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *