Povestea slujitoarei – Margaret Atwood

26/08/2020

Titlul original: The Handmaid’s Tale
Premii pentru literatură: Arthur C. Clarke

Povestea slujitoarei - Margaret Atwood

Povestea slujitoarei” este o carte pe care am ocolit-o foarte multă vreme din cauza cuvântului cel mai adesea asociat ei, și anume “distopie”. Acest cuvânt mi-a indus teama că voi descoperi în paginile romanului o lume atât de diferită de cea în care trăim încât îmi va depăși puterea imaginației și mă va scoate din zona de confort într-un mod nedorit. Până la urmă mi-am făcut curaj și am citit-o și am constatat că această teamă a fost nefundamentată și, cu această ocazie, am avut bucuria de a descoperi o autoare cu un stil de a scrie extraordinar.
Povestea ni se dezvăluie, pe măsură ce citim, prin fragmente amestecate din trecut și viitor. Cartea este foarte vizuală, autoarea ne ajută să ne imaginăm o lume complet diferită de a noastră folosind comparații cu obiecte sau locuri din trecutul personajului principal, adică așa cum le cunoaștem noi.
Femeia care își spune povestea – fără a se adresa cuiva anume, ci mai degrabă speranței că undeva, cineva o va afla – este o persoană care a avut o viață obișnuită, până la un punct. Ea avea un soț și o fiică de 5 ani și trăia cu impresia că este o femeie independentă, care poate realiza orice dorește până să treacă, brusc și brutal, prin experiența de a i se prăbuși toată lumea așa cum o percepea ea și a ajunge într-o realitate în care nu mai are nici cea mai vagă urmă de control asupra vieții și a trupului său.
Totul începe după ce Președintele și întreg Guvernul statului în care locuia sunt asasinați și se instituie un regim politic în care femeile își pierd orice drept. Pentru început, femeile nu mai au acces la banii lor, urmând ca imediat să fie concediate de la locurile lor de muncă. Următorul pas este ca ele să fie împărțite în această nouă ordine socială după utilitatea lor: soții, servitoare, slujitoare, nefemei.
Povestitoarea noastră ajunge să fie slujitoare, adică o femeie despre care se știe că este fertilă, care este trimisă în casa unuia dintre bărbații sus-puși, care nu a reușit împreună cu soția sa să facă copii. Slujitoarea urmează să trăiască 2 ani în acea casă, să întrețină relații sexuale doar în scopul procreerii cu stăpânul casei, la picioarele soției sale, în zilele cele mai fertile, după care să nască un copil de care se va bucura doar atâta timp cât este alăptat, urmând apoi să îl părăsească și să fie trimisă într-o altă casă. Slujitoarelor le este anulată identitatea, ele poartă un nume alcătuit din particula of adăugată prenumelui stăpânului casei (Offred este numit personajul nostru), nume care este luat de fiecare slujitoare nouă care va veni în casa respectivă. Acestora le este interzis să citească, să scrie, să bea cafea sau alcool, să mănânce orice dăunează cât de puțin corpului lor și viitorului prunc al familiei; nu au nicio variantă de distracție și nicio posibilitate de a decide cum își petrec timpul, ba mai mult, pentru eventualitatea în care toate acestea le copleșesc, le sunt înlăturate toate obiectele care ar putea să le ajute să își ia viața. Ele sunt indoctrinate, în vorbirea celor care au preluat întregul control asupra vieții lor sunt prezente mereu citate biblice prin care justifică ceea ce fac și se încearcă să li se inoculeze femeilor credința că acesta este cel mai bun și mai sigur mod de viață pentru ele, că totul se face pentru binele și protecția lor.
Romanul are câteva particularități care m-au intrigat, dincolo de stilul lui Margaret Atwood, care m-a subjugat încă de la primele pagini. Cartea este structurată în două părți: prima parte cuprinde povestea în sine și există și o a doua parte de note istorice dintr-o conferință ținută la 15 ani după aceste întâmplări, unde această poveste este supusă analizei și aduce anumite lămuriri despre soarta Galaadului (acest stat totalitar descris în carte). De asemenea, este menționată România comunistă din vremea în care avorturile erau interzise ca o precursoare a acestui tip de regim politic, un amănunt care aduce o notă de realism și induce ideea că o astfel de lume nu este pură ficțiune, ci a existat și poate exista din nou oricând.
Altă particularitate o reprezintă faptul că finalul cărții este deschis, nu avem parte de acea validare sau descărcare de tensiune pe care o aduce după sine de obicei deznodământul unei cărți. Nu este cazul să dezvălui mai mult, dar acest lucru dă o notă și mai misterioasă romanului.
Ultimul și cel mai interesant detaliu, în opinia mea, este nedezvăluirea numelui slujitoarei din viața de dinainte de Galaad de la început și până la sfârșitul cărții, deși numele soțului este pomenit în repetate rânduri. Cu riscul de a vă spune puțin prea mult, mie acest amănunt mi s-a părut cheia dezlegării romanului, care împreună cu celelalte particularități m-a făcut să cred că ideea principală a cărții este că, de fapt, aceasta nu este povestea unei anume femei, ci aceasta poate fi, oricând, povestea oricăreia dintre noi.

Mai multe recenzii de la alți cititori, puteți citi pe pagina de produs a librăriei online libris.ro.

Articol realizat de Alina Mocan.

One Comment

  • Ana-Maria 28/08/2020 at 1:28 pm

    Intr-adevar o carte impresionanata, pe care am citit-o in timp ce vizionam si filmul pe HBO.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *