Recenzie carte Degustătoarele – Rosella Postorino

05/10/2020

Războiul este un fundal aparent ideal pentru amplificarea intensității poveștilor de dragoste, poate tocmai pentru că interpune obstacole suficient de robuste și de numeroase care să pună la încercare anduranța sentimentală și să proiecteze protagoniștii în lumina celor mai virtuoase și impresionante comportamente de sacrificiu, altruiste. Al Doilea Război Mondial nu face excepție și rămâne, în continuare chiar și în zilele noastre, un decor revizitat frecvent de autori pentru a zugrăvi destine amoroase memorabile. Povestea imaginată de Rosella Postorino are însă o amprentă originală și tragică. Protagonista romanului intitulat Degustătoarele, tradus și publicat în limba română la Editura Trei este o tânără din Germania surprinsă în timpul conflagratiei, departe de linia frontului, care ajunge să trăiască o poveste de dragoste. Doar că situația ei și sentimentele sunt complicate tocmai de cadru. Nu e vorba neapărat de o iubire inocentă, mai degrabă de una disperată, o iubire ca fenomen compensator, ca un refugiu în fața unei epoci care amputează certitudini, stabilitatate și destramă familii.

Recenzie carte Degustătoarele - Rosella Postorino

După ce își pierde mama în urma bombardamentelor din Berlin, după ce Georg, proaspătul soț pleacă pe frontul din est, personajul principal feminin se mută in familia socrilor și se trezește recrutată de SS, alături de alte fete dintr-o mică localitate să devină nici mai mult nici mai puțin decât degustătoarea lui Adolf Hitler. Refugiat în Wolfschanze, celebrul adăpost strategic bine păzit, liderul celui de-Al Treilea Reich este protejat de întregul său aparat administrativ în cele mai mici detalii, astfel că suspiciunea potențialelor tentative de otrăvire este întâmpinată prin această veche tactică milenară a utilizării degustătorilor. Într-o perioadă în care foamea și lipsurile sunt pregnante, noua poziție de degustătoare stârnește ambivalență fetelor: pe de o parte, sunt confruntate constant cu posibilitatea de a muri, la orice masă, pe de altă parte bucatele pentru liderul nazist sunt din belșug, delicioase, pregătite de un bucătar longeviv cu experiență, care nu se ferește, familiar, să strecoare detalii picante despre Fuhrer.

Deși nu au ocazia să îl vadă niciodată, fetele dezvoltă un soi de complicitate indirectă, imaginară cu mitologicul lider nazist, cele 10 farfurii degustate zilnic îi evocă prezența ca într-un soi de transsubstanțiere la care au ocazia să ia parte în fiecare zi. Obișnuindu-se cu rutina îndestulătoare (a cărei amenințare se actualizează însă ocazional, când unele ingrediente sunt alterate), departe de linia frontului, fetele dezvoltă deopotrivă o solidaritate și o diviziune. Inevitabil se formează mici grupulețe, în funcție de afinități, idealuri și situații sociale, se separă evident fanaticele (cele care nu contenesc să uzeze de discursul ideologizat și care sunt dispuse să moară pentru Hitler), apoi fetele care au deja copii devin mai revendicative pentru a obține privilegii (uneori chiar și o sticlă de lapte în plus). Pe de altă parte, pe măsură ce va trece timpul și atmosfera triumfalistă din prima jumătate a războiului va fi înlocuită de disperarea retragerii, fetele se vor reuni sub spectrul victimizant și încercat al comportamentelor abuzive la care sunt supuse (în fond, instrumentalizarea lor devine destul de evidentă, în momentul în care chiar ajung să trăiască o intoxicație alimentară și sunt închise și abandonate ore întregi într-o cameră nearisită). Contextul care inițial pare așezat, în care chiar și Hitler pare mai uman (poveștile bucătarului și ale unei aristocrate legate de obiceiurile Fuhrerului dau impresia că avem de a face cu un personaj aproape simpatic de fixist) este zguduit mai apoi de evoluția războiului și chiar de atentatul din Wolfschanze pregătit de colonelul Stauffenberg.

Cu un soț dat dispărut pe front, cu o mică societate in care se simte familiară și tot mai legată, prin complicități mai mici sau mai mari (de la alimente donate pe ascuns, la avorturi clandestine asistate), tânăra protagonistă se refugiază în cele din urmă într-o poveste de dragoste cu un locotenent SS care aproape că nu are nevoie de cuvinte. Într-un moment de incertitudine, vulnerabilizată de nevoia de a fi privită, de a-și reconfirma probabil tinerețea și feminitatea, protagonista se lipește noaptea, natural, dezinhibată de locotenentul Ziegler, un SS-ist aparent dur și nemilos dar care, la rândul lui ascunde istoriile pline de orori ale frontului de est (cu rusoaice violate și cu norme de execuții de cel puțin 50 de prizonieri pe zi). Din cauza poverii vinovăției, de proporții diferite sau poate doar dintr-o teamă de a nu înnebuni pe o corabie ce pare să se scufunde tot mai rapid, cei doi se dăruiesc clandestin străini în esență, dar purtând un dialog al trupurilor consolator.

Realitățile războiului și reflexele exersate par să triumfe: Ziegler continuă să-și ducă la bun sfârșit, cu loialitate activitatea de SS-ist (chiar și când asta va avea implicații dureroase pentru degustătoarea lui Hitler), până în momentul în care Fuhrerul se va retrage din Wolfschanze la Berlin, urmat de un alai de trenuri ale disperării, ale celor care mai cred că ceva din vechea Germanie poate fi salvat. Dacă și degustătoarea liderului nazist va împărtăși această soartă vă rămâne să descoperiți.

Dincolo de aceste capitole desfășurate în timpul războiului, ultima parte, poate printre cele mai interesante din roman are loc în anii 90 și surprinde o întâlnire dintre fosta degustătoare și un personaj masculin important. Abia atunci, în acele momente, de la altitudinea unei jumătăți de secol în privirile aruncate retrospectiv asupra istoriei ultimilor decenii se simte cu adevărat proporția tragediei protagoniștilor, urmele lăsate de anii războiului.

Chiar dacă lasă inițial impresia că oferă o perspectivă asupra unui moment istoric crucial, de pe pozițiile unui martor inocent (mi-a adus cumva aminte de filmul Der Untergang, unde Alexandra Maria Lara joacă rolul secretarei lui Hitler care asistă la ultimele zile ale Fuhrerului), romanul Rosellei Postorino este mai puțin despre marea istorie surprinsă dintr-un unghi inedit, cât despre realitatea fragmentară și sentimentul de prizonierat interior al celor surprinși de tăvălugul istoriei, despre fragilitatea irecuperabilă a destinelor.

DegustătoareleRosella Postorino, Editura Trei, 2020

Articol realizat de Sever Gulea.

No Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *