Recenzie carte Rivalele: Coco Chanel și Elsa Schiaparelli – Jeanne Mackin

20/10/2020

Titlu original: The Last Collection: A Novel of Elsa Schiaparelli and Coco Chanel

Editura Leda, 2020

 Recenzie carte Rivalele: Coco Chanel și Elsa Schiaparelli - Jeanne Mackin

Din cauza titlului cu trimitere la lumea modei, cartea lui Jeanne Mackin apărută în România anul acesta în colecția Leda Bazaar a editurii Corint – are tendința de a crea falsa impresie că este o carte cu un subiect superficial și cu un conținut lipsit de substanță. Cu atât mai mult ne surprinde pe măsură ce o parcurgem și ne dăm seama că prejudecățile noastre au fost total nefondate. Romanul nu reprezintă o biografie a celor două creatoare, ci este un roman de ficțiune, cu accente biografice, istorice și de atmosferă, care este bazat pe fapte reale și multe dintre scenele cheie ale cărții sunt desprinse din cercetările întinse pe parcursul a cinci ani pe care autoarea i-a dedicat acestei cărți.

De fapt, Rivalele nu este o carte care are ca subiect principal moda. Sau ca să fim mai preciși, moda este un pretext mai degrabă pentru a atinge alte subiecte mai importante din istoria mondială, politica vremii și necesitatea de a alege o tabără pro sau antinazism în Parisul anilor ‘30 și bineînțeles, despre iubire. Din ce roman de succes ar putea să lipsească iubirea?

Cartea este scrisă din perspectiva unei pictorițe, Lily Sutter, care prin anumite circumstanțe ajunge să le cunoască pe ambele creatoare de modă. Lily ajunge în Paris la invitația fratelui său, care încearcă să o ajute să pună capăt unui doliu lung după moartea soțului ei și să o readucă la viață. Deși nu a mai pictat de mult, din cauza durerii pierderii celui fără de care credea că nu se mai poate bucura de nimic, Lily privește în continuare lumea cu ochi de artist și toate stările au anumite nuanțe. De aceea, cartea este împărțită în trei secțiuni care poartă numele celor trei culori primare: albastru – culoarea paradoxului: a durerii și a tristeții, dar în același timp și a nemărginirii – este partea în care povestea se concentrează mai mult pe modă, glamour, libertate, petrecerile pe care Parisul le găzduia sub amenințarea iminentă a celui de-al doilea război mondial din disperare, pentru a nu privi realitatea în față; roșu – culoarea pasiunii, a iubirii și în același timp a morții – este atribuit părții celei de-a doua a cărții, care pe de o parte este dedicată iubirii și pe de cealaltă începerii războiului; galben – culoarea fugii, a escapadei și a fricii – este asociată ultimei părți a romanului, din timpul războiului și după încheierea lui, dedicată politicii și efectelor ei atât la nivel de masă, cât mai ales la nivel individual și a consecințelor exprimării deschise a unei opinii care nu se supune intereselor celor care dețin puterea.

După ce plecăm de la ideea că o carte care aduce în discuție moda nu poate fi decât facilă, avem surpriza să constatăm că Rivalele este un roman cu accente destul de puternice de feminism, cu adevărat inspirațional, care se concentrează asupra femeilor (nu doar asupra celor ale căror nume apar pe copertă) și a felului în care acestea aleg să trăiască și să reacționeze în situații de viață care nouă, din acest mediu confortabil în care trăim, ne par extraordinare. Aflăm de câtă forță au avut nevoie cele două creatoare de modă pentru a deveni cine sunt și a rămâne în istorie, de câtă determinare și curaj dau dovadă pentru a rezista în apropierea și în timpul războiului și de a-și exprima opțiunile politice în felul în care aleg să o facă.

Rivale declarate, Elsa Schiaparelli și Coco Chanel, sunt două femei cu obârșii complet diferite – una bogată, cealaltă crescută în orfelinat, cu opinii politice contradictorii, cu viziuni opuse asupra vieții și a modei – una simte nevoia să imprime în vestimentația ei bucuria de a trăi, de a fi femeie, de a se juca cu culorile și materialele, de a nu se lua în serios tot timpul, dar paradoxal simte și nevoia să își exprime opiniile politice ca statement fățiș în modă, cealaltă se concentrează pe sobrietate, linii clasice și culori neutre, eleganță distantă și exprimare subtilă a feminității, discreție indiferent de trăirile interioare sau părerile personale. Și totuși, există un punct comun: pentru a rezista într-o lume atât de dură cum este cea a modei, în niște vremuri atât de grele, este nevoie de niște calități pe care nu le are oricine, care te fac excepțional, iar acest lucru este valabil pentru amândouă.

Dincolo de rivalitatea lui Coco și Schiap, bineînțeles, ne putem bucura de două povești de iubire și război, de o viziune plină de culoare, picturală, în felurite tonuri și nuanțe asupra vieții, a prieteniei, a iubirii, a războiului și a artei, fără sentimentalisme, fără a strica o poveste bună cu elemente patetice, care nu ne-ar mai permite să ne bucurăm cu luciditate și pe deplin de toate nuanțele ei.

“Poate că acela era rostul modei și al hainelor. Sunt parte a istoriei mici, însă, într-o anumită măsură, ne pot și proteja de istoria cea mare. Să te îmbraci bine înseamnă rezistență, răzbunare, mândrie și o formă de control asupra forțelor care încearcă să ne subjuge.”

Ca și atmosferă de dinante de război și din punct de vedere al descrierilor extrem de vizuale, cartea ne amintește mult de Sărutul pictat al lui Elizabeth Hickey; iubitorii acesteia probabil vor adora și romanul de față.

Mai multe recenzii pentru Rivalele de Jeanne Mackin puteți citi pe pagina dedicată cărții în libraria online libris.ro.

Articol realizat de Alina Mocan.
Cu ani în urmă, eram librar și le spuneam oamenilor povești despre cărți. Acum, lucrez în domeniul financiar-contabil și “ascult” poveștile spuse de cifre. Nu sunt filolog sau critic literar, ba chiar am numai studii de profil real, așa că citesc și scriu recenzii doar din drag de cărți și dorință de a descoperi – și apoi împărtăși cu ceilalți – noi povești bine scrise. – Alina Mocan

No Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *