Recenzie carte Elogiul mersului – Shane O’Mara

21/10/2020

Editura Polirom, 2020

Dintre elementele care ne particularizează specia umană în lumea vie, pe parcursul secolelor au fost nominalizate diverse trăsături: de la limbajul articulat, la capacitatea de a utiliza unelte, de a prepara hrana sau de a îngriji pe termen lung copiii (îngrijirea lor pare să fie necesară pe un interval de durată, atâta timp cât necesarul informațional de înmagazinat este destul de mare).

Recenzie carte Elogiul mersului - Shane O'Mara

Poate că poziția bipedă și mersul nu sunt neapărat elementele cele mai intuitive pe care le-am avea în vedere pentru a ne individualiza ca specie însă, așa cum ne amintește Shane O’Mara, într-un volum interesant tradus și publicat în limba română la Editura Polirom, acestea ar putea fi printre cele mai semnificative elemente care au catalizat evoluția speciei noastre în timp.

Sunt multe organisme în lumea vie care și-au dezvoltat capacități de locomoție și, așa cum sugerează O’Mara, ar putea exista chiar un fond genetic comun derivat dintr-un tetrapod ancestral (genele care controlează expresia circuitelor motorii sunt comune în ordine evolutivă).

Pe de altă parte, mersul biped a adus însă cu sine o serie de avantaje particulare: o perspectivă diferită asupra lumii, un mijloc de deplasare mai economic energetic (de aceea strămoșii noștri au fost capabili să exploreze distanțe lungi și să părăsească Africa), eliberarea membrelor superioare pentru a putea manipula arme, hrană, pentru a putea mânca în timp ce mergem.

Importanța mersului pe jos în stațiune bipedă nu este legată doar de ordinea evolutivă ci și de impactul benefic constant asupra oricărui membru al speciei și în zilele noastre. Odată ce ne ridicăm în picioare, ni se modifică tensiunea arterială, respirația și, mai important se modifică activitatea cerebrală, ne crește acuitatea senzorială, avem timpi mai buni de reacție.

Dincolo de beneficiile asupra digestiei, asupra circulației, mersul pe jos ne îmbunătățește cognitiv, ne modifică pozitiv personalitatea (și prin reducerea frecvenței bolilor și prin creșterea stării de bine), ne îmbunătățește dispoziția (conform unor studii citate 12% din depresii ar putea fi prevenite prin activitate fizică), ne îmbunătățește memoria (crește nivelul de factori de creștere neuronali de tip BDNF și VEGF și modifică pozitiv circulația cerebrală.

De asemenea, experimente au demonstrat că vârstnicii care se plimbă de trei ori pe săptămână au un nivel de îmbătrânire mai redus al hipocampului – o formatiune cerebrală implicată în memorie și orientare).

Unul dintre cele mai interesante beneficii aduse de mers este impactul asupra creativității. Mersul este o activitate care permite hoinăreala mintală.

Oamenii operează cu două tipuri de gândire: gândirea convergentă, analitică (centrată pe găsirea soluției la probleme cu soluție unică, de tip matematic), respectiv gândirea creativă, divergentă (utilă în rezolvarea problemelor cu mai multe soluții – de exemplu să răspunzi la întrebarea: câte utilizări poți găsi pentru o cărămidă?).

Creativitatea are nevoie de asocieri mintale îndepărtate, de o comunicare între regiuni multiple din creier iar mersul ne ajută în acest sens: pe de o parte ne activează cerebral intens (și favorizează comunicarea cerebrală între diverse regiuni), pe de altă parte permite hoinăreala mentală (și implicit coliziunea de idei aleatorii), permite activarea celor două rețele responsabile de cele două tipuri de gândire (rețeaua modului prestabilit, respectiv rețeaua centrată pe sarcini).

https://www.libris.ro/elogiul-mersului-shane-o-mara-POL978-973-46-8026-9--p13170776.html

Oamenii care merg pe jos au rezultate mai bune la testele de creativitate și, atunci când fac o plimbare, în momentul în care  se confruntă cu probleme dificile, în domeniile lor de expertiză,  găsesc soluții inovatoare mai des și mai repede.

Mersul este o activitate pe cât de intuitivă pe atât de complexă. Învățăm să mergem fără să ne amintim cum am făcut-o, bazându-ne mult pe încercare și eroare (la vârsta de 2-3 ani cădem de aproximativ 17 ori pe oră).

Avem nevoie în mers de o sincronizare esențială musculară, de secvențe de mișcări coordonate prin sistemul median al măduvei spinării (care imprimă ritmul și tiparele mersului), de menținerea echilibrului și de poziționare în spațiu (cu ajutorul aparatului vestibular, dar și cu ajutorul proprioceptorilor – receptorii musculari care dau feedback legat de starea de contracție și relaxare a fiecărui mușchi).

Avem de asemenea nevoie de un simț al spațiului pe care îl reproducem mental. De fapt,  avem propriul GPS la care se adaugă o capacitate imaginativa. Shane O’Mara ne oferă un excurs prin neurobiologia cogniției spațiale cu multipli neuroni activi, ai căror funcții au fost descifrate în ultimii 20 de ani: de la celulele de locație hipocampice, la celulele de orientare, celulele grilă (care codifică distanța) și celulele perimetru (prin care apreciem limitele obiectuale).

Nu în ultimul rând, Shane O’Mara explorează dimensiunea socială a mersului: nu doar că ne coordonăm viteza în funcție de mediul în care locuim (cu cât e mai mare orașul în care ne aflăm cu atât ne vom deplasa mai repede într-un mediu în care densitatea recompenselor e mai mare), dar avem capacitatea de a preveni rapid ciocnirile (evaluând traiectoria și mișcările ochilor celor din fața noastră – tocmai de aceea e dificil să ocolim un om care poartă ochelari de soare sau se uită în telefon în timp ce merge) și trăim experiența contagiunii comportamentale.

Punând în evidență toate beneficiile amintite, Shane O’Mara pledează pentru o reabilitare a importanței mersului în metropole. Statisticile predictive estimează că, în următoarele decenii, tot mai mulți oameni vor locui în orașe și vor avea speranța de viață tot mai crescută.

Facilitarea mersului pe jos (inclusiv pentru vârstnici) în marile orașe nu doar că ne va aduce beneficii pentru starea de sănătate, nu doar că va scădea costurile transportului dar va crea efectul de agregare cu impact pe creșterea sociabilității și activităților economice (acolo unde mai mulți oameni merg pe jos, afacerile înfloresc, pentru că timpul și disponibilitatea celor aflați în deplasare este mai mare pentru a se opri și a intra în contact cu comercianții).

La fel cum Matthew Walker a propus reconsiderarea unei rețete naturale universale de îmbunătățire a sănătății, când a vorbit despre somn, într-un volum popular tradus și publicat la Editura Vellant, Shane O’Mara ne propune să reabilităm importanța unui alt element elegant de simplu și de la îndemână, capabil să ne consolideze sănătatea sub toate aspectele fizice, psihice și sociale, un element cotidian, trecut cu vederea, sacrificat din diverse rațiuni dar care asigură aceleași beneficii plenare de zeci de mii de ani.

Cu siguranță că lectura volumului Elogiul mersului vă va deschide apetitul pentru plimbări! Urmați recomandările lui Shane O’Mara:

Bateți trotuarele, lăsați vântul să vă mângâie obrajii, urmăriți dansul luminii zilei și luminilor stradale nocturne, ieșiți în ploaie, conștientizați pământul de sub tălpi, ascultați sunetele din jur, vorbiți – fie și doar cu dumneavoastră înșivă, relaxați-vă în ritmul pașilor și lăsați-vă mintea să hoinărească, să cumpănească, să contempleze, călătoriți în trecutul dumenavoastră, sondați-vă viitorurile posibile, sau nu vă gândiți la absolut nimic. Deși mersul vine din adâncurile trecutului nostru evolutiv, el este și viitorul nostru.”

Articol realizat de Sever Gulea.
„Am studiat filosofia, medicina, am fost librar, în prezent sunt medic psihiatru în pregătire. Celebrez în fiecare zi faptul că suntem oameni născocitori (homo fictus).
Trăiesc înconjurat de povești, fie că deschid cărți, fie că ascult (cu plăcere) oameni, fie că mă povestesc pe mine însumi. Gândesc adesea în povești, visez în povești.
Pentru mine lectura e pur și simplu o prelungire firească a existenței, o formă de a reactualiza esența experienței umane etern narativă.” – Sever Gulea

No Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *