Recenzie carte Forța iubirii – Sara Stridsberg

16/11/2020

Titlu original: Beckomberga – Ode till min familj

Premii literare: Premiul Uniunii Europene pentru literatură

Editura Rao 2020

Recenzie carte Forța iubirii - Sara Stridsberg

Romanul Sarei Stridsberg ne introduce în universul plumburiu, apăsător, pulsând de sentimente și manifestări contradictorii al vieții în Spitalul de Psihiatrie Beckomberga de la marginea orașului Stockholm, care nu este rodul imaginației autoarei, ci a funcționat în anii 1932-1995 ca și cămin permanent pentru foarte mulți pacienți care reprezentau un pericol pentru cei din jur sau pentru ei înșiși.

Deși nu se pliază întocmai pe stilul nordic noir, „Forța iubirii” are elemente care ne amintesc de acesta. La fel de reci, nemiloase și întunecate ca iernile nordice, cărțile scriitorilor scandinavi contemporani fac în general o disecție brutală asupra morții, depresiei, dependențelor și abuzului, iar romanul de față nu face excepție.

Povestea spitalului Beckomberga este spusă din perspectiva lui Jackie, fiica unui pacient internat acolo pe când ea avea treisprezece ani, în urma unei tentative de sinucidere și a unor crize epileptice repetate cauzate de abuzul de alcool și medicamente.

Din momentul internării lui Jim, Jackie începe să petreacă mult timp în preajma spitalului, mai ales în parcul care îl împrejmuiește și în același timp îl separă de restul lumii. Poziționat astfel, spitalul în sine devine o lume aparte, a celor care nu își pot găsi locul alături de semenii lor.

Supranumit popular Castelul Nebunilor, Beckomberga e un univers în care, paradoxal, pacienții se simt ca acasă pentru că nu trebuie să pară ceva ce nu sunt. Aici pot recunoaște și față de alții singurătatea și lipsa de sens pe care o simt și faptul că oricât încearcă să pună pavăză lucruri materiale înaintea suferinței, tot se simt în permanență goi și singuri.

Povestea spitalului curge în paralel cu povestea familie lui Jackie, uneori nemaifiind clară delimitarea dintre membrii familiei și celelalte personaje alături de care ea crește în grădina instituției. Familia ei atipică, formată dintr-un tată internat la psihiatrie și o mamă care o lasă singură perioade lungi pentru a pleca la malul mării, pare că se dilată uneori și îi cuprinde și pe pacienții și personalul medical de la Beckomberga.

Recenzie carte Forța iubirii - Sara Stridsberg

De fapt, dacă analizăm mai în profunzime, chiar și linia de demarcație a normalului de patologic ne pare din ce în ce mai difuză pe măsură ce citim romanul, uneori oamenii din afara spitalului părând a fi făcut schimb cu pacienții, cei din urmă fiind mai lucizi și mai umani decât cei dintâi.

Jackie își trăiește întreaga viață sub auspiciul alcoolismului lui Jim – care are permanent un neastâmpăr, un dor neostoit, un vid pe care caută să îl umple – și sub amenințarea permanentă a sinuciderii lui. El îi repetă iar și iar, obsesiv, că nu are pentru cine să trăiască, că nu are pe nimeni pe care să îl iubească și îi răspunde mereu la întrebarea dacă a iubit-o vreodată printr-un „nu știu” lipsit de orice fel de patimă, răutate sau dorință de a răni. Cu toate acestea, decizia de a-și lua viața este amânată în mod repetat. Deși spune mereu că nu îl ține nimic pe această lume, totuși pare a nu se putea desprinde să plece.

Pe parcursul cărții, apar câteva simboluri și motive care ne induc senzația de vis și detașarea care vine odată cu el: apa, cu putere de viață și totodată de moarte; pasărea-suflet, care plutește pe holurile spitalului ca o întruchipare a cuiva dispărut; zborul, care compensează neputința și rupe legăturile care ne țin prinși de pământ.

Cadrul întunecat al romanului, care ne dă pe alocuri fiori de gheață pe șira spinării, este foarte fin contrabalansat prin frumusețea, delicatețea și căldura descrierilor. Acest contrast face suportabilă și -poate nu e mult spus – plăcută atmosfera romanului. Nu avem de-a face cu o carte care mizează pe reacții emoționale puternice, ci o simțim ca pe o stare contradictorie de teamă, neplăcere, suferință surdă, care devine aproape plăcută și caldă doar prin familiaritate.

Ceea ce poate fi extrem de curios atât pentru cititorii interesați de ediția în limba engleză  a cărții cât și pentru cei care o caută pe cea în română, este titlul – „Gravity of Love” în limba engleză și „Forța iubirii” în limba română par a fi niște concepte foarte îndepărtate de subiectul romanului. Dezlegarea misterului va veni cu siguranță pe parcursul romanului, odată cu înțelegerea faptului că și întunericul are nuanțe. Și poate că o anumită nuanță de întuneric este varianta cea mai apropiată de lumina care există pentru unii dintre noi.

La vârful crengilor din parcul Clock-House atârnă picături mari și transparente care se sparg când se desprind de scoarță și cad pe pământ, irosite, distruse. În fiecare picătură este o oglindă și în fiecare oglindă este o lume solitară […].

Dacă v-am trezit curiozitatea pentru stilul aparte de scris al Sarei Stridsberg, vă invit să apăsați butonul răsfoiește de pe pagina cărții „Forța iubirii” din librăria online libris.ro, unde puteți citi un fragment mai mare din roman.

Alina Mocan

Articol realizat de Alina Mocan.
„Cu ani în urmă, eram librar și le spuneam oamenilor povești despre cărți. Acum, lucrez în domeniul financiar-contabil și “ascult” poveștile spuse de cifre. Nu sunt filolog sau critic literar, ba chiar am numai studii de profil real, așa că citesc și scriu recenzii doar din drag de cărți și dorință de a descoperi – și apoi împărtăși cu ceilalți – noi povești bine scrise”. – Alina Mocan

No Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *