J.R.R. Tolkien – Curiozități despre viața și opera unuia dintre cei mai apreciați scriitori din istorie

09/12/2020

Cunoscut ca autor al fenomenelor atât literare, cât și cinematografice, „Stăpânului inelelor” și „Hobbitul”, J.R.R. Tolkien (1892-1973) a avut o viață personală extrem de interesantă.

J.R.R. Tolkien - Curiozități despre viața și opera unuia dintre cei mai apreciați scriitori din istorie

Deși este considerat britanic, Tolkien s-a născut de fapt în Africa de Sud, sub numele de John Ronald Reuel Tolkien. Autorul a rămas orfan la vârsta de 12 ani. Și-a pierdut tatăl din cauza febrei, iar mama s-a stins din cauza diabetului.

La numai patru ani, Tolkien era capabil să scrie și să citească datorită părinților, care l-au școlarizat acasă. Se știe faptul că,în mod foarte romantic, la maturitate, autorul s-a căsătorit cu iubita lui din adolescență, Edith. Puțini cunosc însă faptul că aceasta era logodită deja și că a decis să rupă logodnacu iubitul ei de atunci pentru a se căsători cu Tolkien câțiva ani mai târziu.

Iată și alte zece aspecte inedite din viața autorului:

1. Tolkien a fost șieste considerat un guru lingvist: a predat engleza veche, islandeza veche, galeza medievală și gotică la Universitatea din Leeds.

Punându-și în practică abilitățile lingvistice, Tolkien a inventat, chiar, un cod secret în timp ce se lupta în Primul Război Mondial. El a folosit acest cod pentru a-și anunța soția cu privire la locul unde se afla, lucru interzis soldaților în acea perioadă.

Tot în această categorie se încadrează și devotamentul său ieșit din comun pentru crearea unei limbi în toată puterea cuvântului, o limbă inventată 100% pentru personajele sale din universul „Stăpânul inelelor”. Limba elfilor, atât de îndrăgită de fanii trilogiei are la bază cunoștințele marelui lingvist, care este și primul care a tradus poemul „Beowulf” din engleza veche în engleza modernă.

2. J. R. R. Tolkien și C. S. Lewis (scriitorul care a dat viață unui tărâm fermecat în seria fantastică „Cronicile din Narnia”), au fost prieteni de-a lungul vieții lor adulte, iar Tolkien a fost cel care l-a convertit pe Lewis la creștinism.

C. S. Lewis a scris lucrări care au izvorât din această religie, știut fiind faptul că Aslan, de pildă, personajul său cel mai înțelept este inspirat de imaginea unui Dumnezeu creator și blând. Simbolurile și valorile creștine sunt presărate în „Cronicile din Narnia” și se pare că acest lucru i se datorează lui Tolkien, care prin devotamentul său pentru creștinism a reușit să îl convertească, atât pe părintele tărâmurilor din Narnia, dar chiar și pe Edith, care a devenit catolică datorită celui care a creat Middle Earth.

3. Inspirația pentru „Hobbitul” i-a venit lui Tolkien într-o zi, în timp ce punea note studenților, În ziua respectivă, autorul a descoperit că unul din studenți a predat o foaie goală. Pe acea coală autorul a scris: „Într-o gaură din pământ trăia un hobbit”. Tolkien a recunoscut faptul că numele personajelor i-au sugerat întotdeauna povești. Astfel s-a născut apetitul autorului de a inventa lumi întregi pentru personajele sale.

Romanul a fost în primă fază doar o scurtă poveste cu care Tolkien își adormea copiii seara.

4. Tolkien nu s-a considerat un progresist tehnologic, fiind destul de sceptic cu privire la capacitatea industrializării de a îmbunătăți omenirea. De altfel, autorul a deținut un automobil doar pentru o scurtă perioadă din viața sa, fiind recunoscut ca un șofer nepriceput.

5. J. R. R. Tolkien rămâne unul dintre autorii englezi cei mai citiți ai tuturor timpurilor, cu  vânzări de peste 150 milioane de copii pentru romanul „Stăpânul inelelor” și vânzări de peste 100 milioane de copii pentru „Hobbitul”.

6. Tolkien considera expresia „cellar door” (ușa pivniței) ca fiind una dintre cele mai frumoase fraze din limba engleză. Autorul vorbea fluent în multe limbi, inclusiv în limba norvegiană veche (care a jucat un rol important în crearea țării fictive a „Pământului de Mijloc”).

7. Când fiul lui Tolkien, Michael, s-a înrolat în armata britanică, a notat în formularul de înscriere că tatăl său este vrăjitor. Probabil că fiul autorului a fost deranjat de natura lungă a formularului și a vrut să se distreze puțin făcând referire la talentul tatălui său de a inventa lumi de poveste.

8. În 1961, Tolkien a fost nominalizat la Premiul Nobel pentru literatură de către prietenul său C. S. Lewis. Cu toate acestea, comitetul Premiului Nobel l-a respins pe Tolkien, afirmând că opera sa „nu s-a ridicat în niciun fel la nivelul povestirilor de cea mai înaltă calitate.” Zeci de milioane de cititori nu ar fi de acord cu această afirmație.

9. În timpul Primului Război Mondial, Tolkien a participat la două ofensive, înainte de a contracta febra de tranșee. Autorul a fost apoi transferat la un spital în Anglia, după ce a asistat la ororile războiului industrializat și la moartea multor prieteni apropiați. Tolkien s-a întors în Anglia afectat de imaginile puternice ale războiului care vor apărea ulterior în capodopera sa, „Stăpânul inelelor”.

Opera lui Tolkien a fost, fără îndoială, influențată de ororile războiului din tranșee. Servitorii orci ai lui Sauron sunt muncitori brutalizați, iar Saruman cel Alb a fost descris ca având „o minte de metal și roți”. Peisajele lunare pustii din Mordor și Isengard amintesc în mod straniu de țara nimănui din Primul Război Mondial. Mai mult, Tolkien a dezvăluit că Mlaștinile Moarte datorau descrierea nordului Franței după bătălia de la Somme.

Mulți soldați au fost, de asemenea, obligați să asculte sunetele îngrozitoare, șuierătoare ale obuzelor de artilerie care zburau prin aer înainte de a exploda. Impactul negativ psihologic pe care sunetul artileriei l-a avut asupra soldaților  este comparabil cu impactul pe care îl aveau țipetele lui Nazgûl.

10. Tolkien a avut o admirație profundă pentru soldatul obișnuit, în special soldatul simplu. Personajul Samwise Gamgee a fost conturat pe baza soldaților obișnuiți pe care Tolkien îi cunoscuse în timpul războiului, bărbați care și-au păstrat atitudinea optimistă și curajul neclintit atunci când existau puține motive pentru a mai spera la ceva bun.

Ofițerii precum Tolkien erau bărbați care provenau dintr-o clasă socială superioară, indiferent dacă aveau sau nu experiență militară. Adesea li se aloca un soldat dintr-o clasă socială inferioară, care să gătească, să curățe și să spele uniformele. Ofițeri precum Tolkien și soldații din clasele inferioare formau adesea legături puternice pe câmpul de luptă, și nu de puține ori se întâmpla ca aceștia din urmă să fie găsiți morți alături de ofițerii lor.

Tolkien a fost profund afectat de aceste relații și le-a folosit pentru a descrie legătura dintre Frodo și Sam. De vreme ce Baggings aveau o poziție socială mai mare în Comitat decât au avut Gamgee, în întregul roman „Stăpânul Inelelor” Sam i se adresează lui Frodo cu „Domnul Frodo” sau cu apelativul „Maestre”. Sam îi duce pachetul lui Frodo, gătește și curăță pentru amândoi. De asemenea, îl protejează cu înverșunare pe Frodo pe tot parcursul poveștii. Tolkien a explicat mai târziu: „Sam Gamgee al meu este într-adevăr o reflectare a soldaților englezi, pe care i-am cunoscut în războiul din 1914 și pe care i-am recunoscut ca fiind superiori mie”. Deși Sam a reușit să-și reia viața cu succes după terminarea războiului, Frodo se retrage din comunitate și este afectat de flashback-uri și coșmaruri terifiante. Aceasta a fost o soartă împărtășită de mulți veterani din Primul Război Mondial, care au rămas cu traume în urma războiului, devenind umbre palide ale bărbaților care erau odinioară.

Cu toate căTolkien nu și-a propus să facă din „Stăpânul Inelelor” o alegorie pentru Primul Război Mondial, romanul este o poveste complexă despre război și traume, despre natură și industrializare, camaraderie și pierdere.

Nazgûl sau obuz de artilerie, mlaștini sau tranșee, toate ocupă un loc unic în literatură. „Stăpânul Inelelor” este o poveste în care războiul lui Tolkien și Middle Earth se contopesc.

No Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *