De ce citim cărți romantice? Marile povești de dragoste ale literaturii

10/02/2021

Despre romantism

O percepție des întâlnită, care ne poate altera o imagine corectă a romanelor care tratează ca subiect dragostea, poate fi aceea că aceste lecturi sunt ușoare, că nu ne provoacă destul de mult intelectul și că sunt, cel mult, mici plăceri vinovate.

Marile romane de dragoste ale literaturii

Adevărul este că dragostea, alături de tema morții, cea a timpului, a luptei dintre bine și rău, a curajului și a loialității sunt printre cele mai folosite de poeții, artiștii plastici, compozitorii și romancierii din toate timpurile.

Romanele, poezia, tragediile și comediile sunt scrise de oameni, pentru oameni. Și ce ar putea fi mai uman decât dorința de a iubi și de a exprima toate piedicile care stau în calea întâlnirii și unirii a două persoane, dar și cele mai intime biruințe?

Am pregătit o serie de articole pe care le vom nota sub titlul: Marile povești de dragoste ale literaturii. Această serie își propune să te însoțească într-o călătorie care urmărește cele mai romantice povești de iubire pe care generații la rând le-au parcurs cu sufletul la gură.

Te vom ispiti cu legende, mituri grecești, romane clasice, poeme epice, romane cavalerești, poezie și romane contemporane, povești adevărate și imaginate, tragice și cu cele mai frumoase deznodământuri, toate unite de tema iubirii.

Dacă iubești lectura, te invităm să răsfoim împreună printre secole de titluri de carte și mii de lumi imaginate, în căutarea poveștii tale preferate de dragoste! Te așteaptă o călătorie care va înconjura întreaga planetă și va parcurge secole de dorință, onoare, frumusețe și izbândă.

Romantismul

Romantismul este un curent artistic, literar și intelectual de care ai auzit, probabil, la școală, la ora de română, atunci când se vorbea despre Eminescu. Acest curent a apărut la sfârșitul secolului al XVIII-lea pe teritoriul a ceea ce avea să devină mai târziu Germania.

Întreg curentul are în centru individul și trăirile sale interioare, sensibilitatea și dorința sa de exprimare. Idealul la care aspirau romanticii și această concentrare pe individ sunt elemente care au dus la succesul și „răspândirea” romantismului, fiindcă odată pus sub lumina reflectoarelor, individul dezvăluie numeroase arii de interes ce pot fi explorate de către artiști. Teme precum iubirea, visul, reveria, fantezia, istoria, natura, folclorul autohton, condiția omului de geniu, moartea, singurătatea și revolta împotriva condiției umane au devenit surse de creație inepuizabile.

Istoric vorbind, termenul „romantic” își are originea mai devreme chiar de secolul al XV-lea. Acesta era un cuvânt folosit când se vorbea despre romanele cavalerești, scrise în limbile romanice (de unde și denumirea), foarte în vogă la acea vreme. Dintre ele, Cei trei muschetari, Laleaua neagră sau Romanul trandafirului rezistă și astăzi probei timpului, dovedindu-se a fi lecturi extrem de plăcute și interesante – adevărate fresce ale secolelor al XV-lea și al XVIII-lea.

Faimoasele aventuri de capă și spadă erau la rândul lor inspirate din poemele epice nordice precum Beowulf și Cântecul Nibelungilor sau chiar din poemele epice antice grecești – Iliada, Odiseea -, care aveau în centru puternice povești de dragoste. Eroul era, întâi de toate, devotat unei domnițe deosebit de virtuoase, a cărei onoare trebuia apărată prin diverse probe.

Cu toate acestea, s-au scris cărți pe care le considerăm astăzi romantice și înainte ca acest curent să ia naștere: Romeo și Julieta de Shakespeare – tragedia care a devenit, poate, cea mai cunoscută și romantică poveste de dragoste a tuturor timpurilor – este un exemplu bun.

Astăzi percepem și descriem actele de sacrificiu și replicile dintre cei doi îndrăgostiți din tragedia pusă pe hârtie în secolul al XVI-lea, ca fiind romantice. Motivul este acela că după ce curentul romantismului a cuprins întreaga planetă, gesturile și declarațiile dintre  Romeo Montague and Julieta Capulet, idealul spre care povestea lor de dragoste tinde, dincolo de timp, au fost asociate în timp termenului romantic

Romantismul cere ca protagoniștii să fie sortiți unul altuia. Destinul, soarta, o putere dincolo de înțelegerea noastră are puterea de a-i apropia și depărta pe cei doi. Iubirea dintre cei doi este metafizică, iar forțele care doresc să îi unească sunt mai importante decât normele sociale.

Julieta a devenit idealul feminității elizabetane, puritatea și inocența întruchipate într-o tânără care este destinată să se îndrăgostească de fiul unei familii rivale, iar Romeo devine la rândul său idealul tânărului îndrăgostit care acționează conform onoarei, dar mai ales a ceea ce îi dictează inima, dincolo de norme și tradiții.

Shakespeare reușește să ajute adolescenții de peste veacuri să empatizeze cu acest cuplu care cristalizează dragostea inocentă, tânără, naivă și, mai ales, idealizată.

“Recompensa mea este la fel de nemărginită ca marea,

dragostea mea la fel de adâncă. Cu cât îți dau

mai mult, cu atât am mai mult, căci amândouă sunt infinite.”

(Julieta; Actul 2, scena 2)

“Mi-a plăcut inima până acum? Îl îmbrățișez, văzând,

căci până acum nu am văzut adevărata frumusețe.”

(Romeo; Actul 1, scena 5)

De ce citim cărți romantice? Citim cărți romantice din același motiv pentru care citim orice fel de literatură ori ne uităm la filme și seriale, pentru care ne ducem la operă și teatru sau vizităm galerii de artă, participăm la festivaluri de muzică și ascultăm muzică compusă pentru film.

Facem toate aceste lucruri fiindcă, pentru câteva minute sau ore ne transportăm într-o altă lume. Scăpăm de cotidian și trăim noi sentimente, participăm la noi aventuri, trăim alte vieți.

Pe lângă această incredibilă teleportare dintr-un loc și timp în cu totul alte vremuri și împrejurimi, se întâmplă să experimentăm și un fenomen numit în lumea literară drept catharsis.

Catharsis este un cuvânt de origine greacă, cu sensul de pur, fără pată, curat. Oamenii de litere explică acest fenomen ca pe o eliberare de emoții, temeri și pasiuni prin intermediul artei. Aristotel este cel care a formulat acest concept, în lucrarea sa Poetica.

Dacă ți s-a întâmplat vreodată să verși o lacrimă pentru un personaj preferat dintr-o carte sau film sau dacă ai fost cuprins de o anume exaltare ascultând o melodie, atunci să știi că ai experimentat și tu catharsisul.

Atunci când citim, experimentăm această „purificare”, trăim și simțim alături de personajele unei cărți. Suntem disperați atunci când Anna Karenina se simte încolțită, suntem uimiți și îndrăgostiți atunci când Allan descoperă pentru prima oară frumusețea exotică a tinerei Maitreyi și suntem cu adevărat fericiți și împliniți atunci când descoperim finalul unui roman semnat de Jane Austen.

Chiar dacă viața noastră romantică este lipsită de evenimente cu adevărat dramatice sau epice, asta nu înseamnă că nu îl putem înțelege pe Heathcliff (La răscruce de vânturi) în arzătoarea sa rugăminte de a o face pe Cath să îi împărtășească sentimentele sau că nu dorești, asemenea lui Pip (Marile speranțe), ca frumoasa Estella să se încumete să se dedea iubirii tânărului și să iasă de sub influența tragică a doamnei Havisham. Asta fiindcă ai trăit alături de cei doi atât bucuriile cât și suferințele dragostei.

Pentru că februarie este luna ideală în care să te afunzi într-un fotoliu confortabil, lecturând teancuri de cărți cu povești de dragoste extraordinare, ți-am pregătit o listă de neratat pe care s-o ai la îndemână în zilele ploioase, serile liniștite, zilele petrecute pe șezlong și weekendurile în care alegi să te refugiezi în pagini de carte. În articolele viitoare vei găsi titluri atent selectate și mult îndrăgite de librarii noștri.

Iată aici continuarea seriei Marile povești de dragoste ale literaturii: Dragostea în legende și mituri

Articol realizat de Roxana Molocea.

No Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *