Proiecția lunii ianuarie – Cuibul de viespi
Evenimente / 10/01/2019

La mulți ani 2019! Păstrând tradiția, vom începe noul an de cinematecă cu un film românesc. În acest an a venit rândul unui film autohton clasic din cele mai bune motive: „Cuibul de viespi”. Filmul a apărut în 1987 și are o distribuție de excepție: Tamara Buciuceanu-Botez, Coca Andronescu, Raluca Zamfirescu, Ileana Stana Ionescu, Gheorghe Dinică. Marin Moraru, Ovidiu Iuliu Moldovan, Tora Vasilescu și mulți alți actori din generația de aur. În regia lui Horea Popescu, pelicula este ecranizarea piesei „Gaițele” de Alexandru Kirițescu. Multă lume nu știe că titlul original al acestei piese românești arhicelebre a fost „Cuibul de viespi”. Încă de când a apărut pentru prima dată în 1930, piesa a fost un mare succes și a rămas în repertoriul teatrelor românești până în ziua de astăzi. Filmul, ca și piesa, este încadrat la categoria comedie însă o descriere mai fidelă ar fi aceea de comedie neagră. De fapt, acest film este poate singura comedie neagră din istoria cinematografiei românești. În anii recenți, drame precum „Moartea Domnului Lăzărescu” sau „Polițist, adjectiv” au fost clasificate de către festivalurile internaționale de film drept comedii negre însă cei ce au văzut aceste filme știu că sunt foarte departe de a fi…

Proiecția lunii noiembrie – Vânătoarea
Evenimente / 05/11/2018

La mijlocul anilor ‘90, doi tineri regizori din Danemarca au vrut să revoluționeze lumea cinematografiei și până la un punct au și reușit. Numele lor: Thomas Vinterberg și Lars Von Trier, iar numele manifestului lor: „Dogma 95”. Manifestul cinematografic al celor doi regizori era, în esență, o întoarcere la origini. Acesta avea un set de reguli stricte de la care niciun regizor care adera curentului nu avea voi să se abată. Ideea principală era că un film trebuie făcut în condiții 100% naturale și nimeni nu are voie să își asume meritul pentru el. Astfel nici un film apărut sub egida „Dogma 95” nu menționa cine este regizorul, scenaristul sau actorii. Dar mai important, toate filmările trebuiai realizate în locația descrisă în scenariu, aveau să fie folosite doar camere de filmat care puteau fi manevrate cu o singură mână, doar lumină naturală și doar sunetele naturale produse de locația aleasă. Curentul a ținut aproximativ zece ani și a produs multe filme cel puțin interesante dar și două capodopere neașteptat de impresionante: „Breaking the waves – Abisul sufletului” (în regia lui Lars Von Trier) și „Festen – Sărbătoarea” (în regia lui Thomas Vinterberg). Dacă filmul lui Von Trier se abate de…

Toată lumina pe care nu o putem vedea
Evenimente , Recenzii / 24/10/2018

Finalist al prestigiosului premiu National Book Book Award, câștigător al Premiului Pulitzer pe anul 2015, Anthony Doerr este un  scriitor american care a reușit performanța de a ajunge pe lista de bestselleruri a New York Times prin impresionantul roman publicat și în limba română la Editura Humanitas, intitulat misterios și provocator: Toată lumina pe care nu o putem vedea. O combinație de roman inițiatic cu cronica de epocă, la care se adaugă un twist aventuros-detectivist al dispariției unui diamant, povestea lui Doerr propune de fapt și o meditație asupra fragilității umane și asupra ecoului pe care îl au marile evenimente istorice asupra destinelor individuale. Cu o structură labirintică, de tip puzzle,  romanul ne poartă din anii premergători celui de-Al Doilea Război Mondial, spre perioada ocupației naziste din Europa, pe unele fronturi ale conflagrației mondiale și, mai apoi, ne transpune în  dramaticele momente ale eliberării Franței, cu o ultimă prelungire spre decadele care au lăsat apoi în urmă amintirea dureroasă a ciocnirilor violente de la mijlocul secolului al XX-lea. Ceea ce mi-a atras atenția în primul rând la acest roman este construcția sa aparte, o construcție  ambițioasă și inteligentă, cu o precizie a potrivirii pieselor aproape matematică,  oferind în sine o…

Proiecția lunii septembrie – Macbeth
Evenimente / 26/09/2018

Fie că ne place sau nu, William Shakespeare este cel mai cunoscut dramaturg al lumii; numele său ne vine în minte mai repede ca nume precum Moliere, Goldoni sau Cehov atunci când ne gândim la teatru. Nu încape nicio îndoială că universalitatea limbii engleze a contribuit la această notorietate. Datorită popularității acestei limbi – care în ziua de astăzi pare că este vorbită de tot mapamondul – piesele lui William Shakespeare au avut parte de foarte multe puneri în scenă în teatrele din toată lumea dar și de foarte multe ecranizări. Oprindu-ne puțin la capitolul ecranizări, nu putem să nu observăm faptul că mulți și-au dedicat, dacă nu toată cariera, o bună parte din ea în slăvirea marelui bard. Îi amintim doar pe Orson Welles, Laurence Olivier, Franco Zeffirelli sau Kenneth Branagh care au scris, regizat și jucat diverse adaptări ale unor piese cunoscute sau mai puțin cunoscute ale lui Shakespeare. Un alt împătimit al dramaturgului este Al Pacino care a jucat foarte mult Shakespeare pe scenele de teatru ale Americii, a interpretat magistral personajul Shylock în ecranizarea din 2004 a „Neguțătorului din Veneția” dar a realizat și un semi-documentar intitulat „În căutarea lui Richard” în care încerca să dărâme…