Nu știm alții cum sunt, dar brașovenii iubesc weekendul. Este acel momentul în care locuitorii orașului caută forme variate de a-și petrece timpul liber. fEstivalul de cArte și Muzică a oferit o paletă completă și în 2016 în ceea ce privește ocaziile deopotrivă instructive și relaxante de a întâlni cultura în diferite forme de expresie: în timpul zilei i-am invitat pe vizitatori la lansări de carte și întâlniri cu scriitorii lor preferați, iar seara a fost momentul recitalurilor 100% live ale câtorva dintre cei mai îndrăgiți muzicieni ai momentului, personalități capabile să comunice cu publicul la un nivel cât se poate de profund.
Aleea Cărții a fost și astăzi invadată de o mulțime de vizitatori atrași de vremea plăcută de afară dar și de ofertele tentante ale expozanților care s-au străduit să ofere, publicului amator de lectură, o gamă cât mai variată. Grupul Art Editorial oferă volume importante de literatură clasică, autohtonă și internațională, la prețul de 8 lei, Editura Integral aplică tuturor titlurilor reduceri între 25% și 75% iar cunoscuta editură Curtea Veche reușește să-și atragă mulți vizitatori prin prisma coșului de reduceri care conține volume importante de beletristică și dezvoltare personală la incredibilul preț de 3 lei. Editurile Nemira și Paralela 45 expun titluri importante, de SF și de gen polițist, la un preț promoțional de 10 lei. Reduceri importante au oferit și edituri precum Rao, Polirom, All, Humanitas sau Antet.
Prima lansare a zilei a fost de fapt o dublă lansare a aceleași autoare, prolificul critic de film Elena Dulgheru. Este vorba de volumul ”Erotico-Apocaliptica. Poeme din Templul Tatălui” dar și de ediția a IV-a a cărții ”Tarkovski. Filmul ca Rugăciune”.
Evenimentul a fost deschis de Augusta Oniță, Director Libris Brașov, care s-a declarat încântată de această dublă lansare și de faptul că autoarea a ales orașul Brașov pentru a face o prezentare amplă a celor două volume atât de diferite și totuși atât de apropiate în stil, substanță și fond.
A luat apoi cuvântul sonetistul, actorul și recitatorul Adrian Munteanu. Acesta a mărturisit că nu este obișnuit cu postura de critic de poezie întrucât dânsul preferă să-și vadă de munca sa și să observe munca altora din umbră. Este nevoie de un volum de poezie foarte reușit pentru ca domnul Munteanu să urce pe scenă îmbrăcat în hainele criticului de poezie. Referindu-se la volumul ”Erotico-Apocaliptica”, domnul Munteanu a observat că acesta poartă moștenirea profesiei de critic de film a doamnei Dulgheru întrucât experiențele cinematografice ale acesteia sunt, cu înțelepciune, transformate în cuvinte. Domnul Munteanu a reușit să sesizeze influențe dintre cele mai diverse plecând de la reverberații din Psalmi până la simple gesticulații cotidiene. Poetul nu a putut să nu observe că în cazul poeziilor doamnei Dulgheru, apocalipsa nu este o forță distrugătoare ci mult mai degrabă un corolar al iubirii. Erosul, a mai spus domnul Munteanu, pleacă de la tăcere și se întoarce, spre finalul volumului, la tăcere.
Domnul Lector Universitar Doctor Virgil Borcan și-a început pledoaria prin a recita câteva poeme din ”Erotico-Apocaliptica”. Domnul Borcan a remarcat că apocalipsa doamnei Dulgheru este una atipică, fiara tenebroasă lipsește, fiind înlocuită de o revelație. Erotismul nu se confundă cu pornografia cotidiană ci cu o formă supremă de închinare în fața iubirii. Sonoritățile folclorice – a remarcat domnul Borcan – joacă un rol foarte important în schema poetică folosită în ”Erotico-Apocaliptica”.
Autoarea a comparat publicul mereu schimbător din Piața Sfatului cu valurile mării care mereu vin și se retrag. A remarcat, de asemenea, că ambele cărți caută paradisul reușind sau nu să îl găsească. Există și foarte multe legături polifonice între cele două cărți. Doamna Dulgheru a ținut să precizeze că ”Tarkovski. Filmul ca Rugăciune” a apărut, în prima sa ediție, în anul 2001, când a și câștigat un premiu important oferit de Uniunea Cineaștilor din România. Succesul cărții a determinat autoarea să o revizuiască pentru noi ediții ajungând acum, în 2016, la ediția a patra. Doamna Dulgheru și-a amintit de vremurile perioadei comuniste când singurul remediu anti-nebunie era să-ți cultivi un paradis spiritual interior. Dânsa a continuat să facă acest lucru și după 1989, când a devenit critic de film și a fost aruncată într-un ocean de maculatură cinematografică. Din această nevoie constantă de cultivare interioară s-a născut volumul ”Erotico-Apocaliptica” și probabil se vor mai naște și altele.
În cronologia fEstivalul de cArte și Muzică, soarele în poziția de miazăzi a dat startul lansărilor Libris Editorial, o editura tânără dar care a reușit într-un timp relativ scurt să adune zeci de volume. Prima lansare Libris Editorial a avut-o ca protagonistă pe tânără scriitoare Mădălina-Iuliana Mușat cu al ei roman de debut ”Captivă în Luciditate”.
Evenimentul a fost deschis de Dana Anghelescu, Director Evenimente Libris, care a prezentat un scurt istoric Libris Editorial precum și o spicuire din biografia autoarei. Dana Anghelescu a oferit un teaser publicului prezent amintind intriga principală a romanului care tratează viața unei femei prinse în jocurile murdare ale unui bărbat ce îi va devenii, ulterior, soț. Mai mult nu s-a dezvăluit din roman pentru a nu fi răpită cititorului plăcerea lecturii. Lansarea a fost una interactivă, autoarea fiind provocată de Dana Anghelescu printr-o serie de întrebări elocvente pentru o punere în lumină cât mai bună a romanului și romancierei. Întrebată de sursa ei de inspirație, autoarea a mărturisit că nu a avut o sursă concretă și că totul a plecat de la câteva rânduri scrise de ea în ceas de seară. Pornind de la aceste rânduri, totul a plecat de la sine. Mădălina-Iuliana Mușat a mai mărturisit că romanul ei de debut este un melanj între ficțiune și realitatea ei personala dar și că scrierea acestuia a fost un proces fascinant și de lungă durată. Deși este, în prezent, studentă la Facultatea de Medicină și Farmacie de la Craiova Mădălina-Iuliana Mușat nu vrea să renunțe la scris fiind convinsă că cele două profesii pot coexista cu ușurință în viata ei.
Ce-a de-a doua lansare marca Libris Editorial a fost un roman coautorat de către Cristian Radu Georgescu și Dan Constantin Enescu. Gazda tradițională a lansărilor Libris Editorial, Dana Anghelescu (Director Evenimente Libris Brașov), a deschis lansarea spunând că romanul ”Jocul Regelui” este un tribut adus prieteniei dintre cei doi autori și pasiunilor comune ce îi leagă – în special literatura și șahul. ”Jocul Regelui” (prima parte dintr-o trilogie amplă) este o întrepătrundere de povești plasate în trecut, prezent și viitor, o viziune post-apocaliptică în care omenirea se vede nevoită să se întoarcă la originile ei arhaice. Întreaga intrigă a romanului – pare complicată dar se citește cursiv și cu ușurință – poate fi văzută și ca o oglindă strategiei jocului de șah și al rolului regelui în acest joc; o piesă extrem de slabă dar foarte importantă în economia unei partide.
Dana Anghelescu a înmânat apoi microfonul, pe rând, celor doi autori. Primul care a luat cuvântul a fost domnul Cristian Radu Georgescu care a amintit și dânsul de pasiunea comună pentru jocul de șah și pentru religie ca subiect de dezbatere și ca stare de spirit. Autorul a oferit cititorilor mai multe chei de lectură pentru roman: ”Jocul Regelui” poate fi citit în cheia unui roman de aventură, post-apocaliptic, distopian sau ca o introducere a profanului în științele oculte.
Domnul Dan Constantin Enescu a ținut să vorbească despre simbioza perfectă dintre cei doi autori și cum scrierea acestui un roman a părut un tot unitar. Apoi a citit pasaje din roman pentru a oferi publicului o mostră, dar și un imbold în achiziționarea sa.
La primele ore ale după-amiezii, editura Libris Editorial a organizat o lansare/dezbatere cu mai multi autori aflați sub egida editurii. Dana Anghelescu, Director Evenimente Libris, a propus ca această discuție să fie una liberă amintind de libertatea de mișcare și de organizare pe care un astfel de festival o conferă. Apoi a prezentat invitații lansării/dezbaterii: Iulia Badea-Gueritee (jurnalist la Courrier International), Tatiana Țîbuleac (autoarea cărții ”Fabule Moderne”), Odilia Roșianu (redactor șef al revistei online ”Literatura de Azi”), Virgil Borcan (Lector Universitar Doctor la Facultatea de Litere din Brașov) și Charles Haquet (jurnalist de investigație și autor al romanului ”Odessa Blues”).
Iulia Badea Gueritee, un alt autor Libris Editorial, liantul întâlnirii dintre autorii prezenți și editură, precum și punctul comun al tuturor celor aflați pe scenă pentru acest eveniment, a început discuția prin sublinierea interdependenței dintre scriitor, carte, editură și cititor: ”De fiecare dată când cumpărați o carte, cumpărați un om”. Spune despre Tatiana Țîbuleac că a reușit prin ”Fabule Moderne” să creeze legături între oameni care au un singur punct comun: au atins-o prin poveștile lor pe autoare și au determinat-o să scrie.
Doamna Tatiana Țîbuleac s-a declarat emoționată și fericită de faptul că poveștile sale, după un drum lung, au ajuns acasă. Modestă, a spus despre cartea sa că a fost scrisă de oamenii care au impresionat-o, rolul scriitoarei fiind doar de a-i cunoaște și de a pune poveștile lor în scris. ”Fabule moderne”, spune autoarea, e plină de sufletele celor despre care a scris. Doamna Tatiana Țîbuleac a declarat că pentru ea e o datorie să transmită prin carte emoțiile simțite și lecțiile învățate de la cei din jurul ei, pe care le redescoperă de fiecare dată când recitește poveștile.
Doamna Odilia Roșianu s-a declarat o mare admiratoare a scriitoarei, fiind, după spusele ei, cea care a citit integral textele Tatianei Țîbuleac. A subliniat și faptul că scrierea se supune, chiar și dincolo de titlu, regulilor fabulei – poveștile au toate, indiferent de subiectul abordat, o morală. Textul este echilibrat, cu substanță, fără umpluturi, surprinzând momente foarte dense și încărcate.
S-a trecut apoi la discuții pe marginea cărții traduse la Libris Editorial, ”Odessa Blues”, care s-a dovedit a fi un succes al literaturii de gen, fiind răsplătită în anul 2015 în Franța cu premiul ”Cel mai bun roman de aventură”. Domnul Virgil Borcan a subliniat faptul că romanul are toate ingredientele necesare pentru a fi o carte de succes: fraze scurte care te țin cu răsuflarea tăiată, trădare, exotism, răsturnări de situație și dinamism. A felicitat totodată și pe traducătoarea romanului, care a reușit să păstreze cu acuratețe toate finețurile scriitoricești ale autorului. Iulia Badea Gueritee, cea care a tradus romanul, a replicat mulțumind editurii Libris Editorial pentru profesionalismul și promptitudinea cu care au adus în România ”Odessa Blues”. A întărit ideea că, fără a abuza de violență, scriind cu obiectivism și chiar cu umor, Charles Haquet a adus pe lume un roman de valoare în care demersul jurnalistic, de la care a pornit inițial autorul, s-a transformat într-o carte ”de nelăsat din mână”.
Charles Haquet și-a început prezentarea sa aducând mulțumiri domnului Virgil Oniță, Președintele Asociației Culturale Libris Brașov, cu care a avut o relație bună încă din prima clipa a întâlnirii lor și Iuliei Badea-Gueritee pentru traducere. Charles Haquet și-a explicat stilul succint al cărții sale ”Odessa Blues” prin faptul că pentru un roman, autorul construiește foarte multe scene frumoase însă atunci când se ajunge la ultima corectură, multe dintre ele trebuie tăiate pentru ca opera sa nu își piardă suflul. O altă explicație ar fi pasiunea autorului pentru cultură japoneză și plasarea multora dintre romanele sale în spațiul nipon din epoca Meiji – epoca samurailor. În această epocă a apărut tehnica florală Ikebana -prin care se creează opere de artă folosind foarte puține ingrediente florale. Se spune că orice roman începe cu un om singur într-o cameră, cu o foaie albă de hârtie în față. În realitate, însă, domnul Haquet nu a plecat de la zero ci de la multe însemnări culese în urma unei călătorii jurnalistice în China. În reportajul său a descoperit o groază de lucruri macabre legate de industria alimentară mondială, în special procesarea insalubră a peștilor ce sunt transformați în file și transportați în Europa unde ajung pe mesele cantinelor din scoli și din azilele de bătrâni. În încheiere, autorul a îndemnat cititorii săi să lectureze romanul și să se lase cuprinși de o acțiune inedită ce îi va purta pe mai multe continente și în lumi la care puțini au acces.
Doamnele Iulia Badea Gueritee și Tatiana Țîbuleac au vorbit apoi, prin prisma celui plecat de acasă în căutarea unui alt ”acasă”, despre cărțile de căpătâi și dorul de casă. Jurnalista Iulia Badea Gueritee, care trăiește de șaptesprezece ani la Paris, a spus că în momentul plecării a luat cu ea trei cărți: ”Alchimistul” lui Coelho – pentru suflet, ”Jurnalul fericirii” de Nicolae Steinhardt – pentru minte și un Cărtărescu – pentru inimă. În schimb, doamna Tatiana Țîbuleac a vrut, la plecare, să-și reconstituie viața prin cărțile luate cu ea: ”Palatul de cleștar” de Barbu Ștefănescu Delavrancea, ”De veghe în lanul de secară” de Salinger și ”niște Cehov”. Scriitoarea a spus, mai apoi, că atunci când a apărut Solenoid al lui Mircea Cărtărescu, l-a trecut și pe acesta pe lista cărților de dus în suflet și în geamantan.
Ultima lansare de carte a celei de-a treia zi a fEstivalul de cArte și Muzică a fost una istorică…la propriu. Editura RAO a dus pe scenă doi autori importanți de istorie: Alex Mihai Stoenescu și Bogdan Bucur. Evenimentul a fost deschis de către Augusta Oniță, Director Libris Brașov, care a adresat mulțumiri editurii RAO pentru fidelitatea sa și a autorilor săi față de fEstivalul de cArte și Muzică.
Înainte de cei doi autori, a luat cuvântul Ovidiu Enculescu, Director General al Editurii RAO. Acesta a adus mulțumiri Libris pentru găzduirea lansărilor. Încă de la începuturile editurii aceasta și-a propus să creeze, în spațiu românesc, o bibliotecă istorică coerentă. Pe domnul Enculescu îl onorează prietenia celor doi autori pe care îi stimează, fiind foarte importanți pentru literatura istorică contemporană. Despre cărțile lansate de Alex Mihai Stoenescu – ”Istoria Masoneriei Moderne” și ”Istoria Ideilor Masonice” – domnul Enculescu s-a încumetat să spună că sunt curajoase prin faptul că abordează subiectul incomod al masoneriei (la fel ca și celelalte subiecte alese de autor precum mareșalul Antonescu sau loviturile de stat din România). De asemenea, este sigur că autorul va rămâne în analele istoriei ca o personalitate marcantă. Pe Bogdan Bucur l-a lăudat pentru curajul său de a-l aduce la lumină pe mai puțin cunoscutul Jean Pangal, o personalitate instrumentală în masoneria interbelică din România.
Alex Mihai Stoenescu a declarat că vine întotdeauna cu bucurie la Brașov și încearcă să aducă publicului de aici subiecte cât mai interesante. În toate cărțile sale legate de masonerie, acesta a încercat să trateze subiectul ca pe un material științific. Cărțile sale – ”Istoria Masoneriei Moderne” și ”Istoria Ideilor Masonice” – realizează o trecere cronologică prin istoria masoneriei demonstrând (cu dovezi arheologice) că începuturile acesteia se leagă de începuturile omenirii. De asemenea, autorul a ținut să demonteze pe cât posibil concepția populară eronată despre ocultismul și secretismul organizațional al masoneriei.
Bogdan Bucur, autorul cărții ”Jean Pangal: documente inedite 1932 – 1942”, a declarat că această lucrare nu este altceva decât o colecție de note informative care ilustrează influența extraordinară pe care Ion Pangal, alias Jean Pangal, a avut-o asupra păturii politice interbelice. În aceste note Jean Pangal este numit omul de casă al lui Carol al II-lea. Bogdan Bucur a spus că pe măsură ce cititorii vor înainta în lectura cărții, aceștia vor descoperi importanța lui Pangal în relațiile cu întreagă elita politică, culturală, socială a României. În carte, cititorii vor descoperi informații de culise din mediul politic românesc dintre războaie precum și manipulări pentru faceri și desfaceri de guvern.
Înainte de a da start spectacolelor celei de-a trei seri a fEstivalul de cArte și Muzică, cunoscutul realizator de radio Mihai Cosmin Popescu a urcat pe scenă pentru a introduce publicul într-o atmosferă folk. Acesta a precizat că muzica folk ”nu a făcut rău nimănui, ba dimpotrivă”. Cei ce simt și trăiesc folk sunt aceiași oameni pe care îi poți surprinde în librării și biblioteci răsfoind o carte bună. Domnul Mihai Cosmin Popescu nu a avut decât cuvinte de laudă pentru artiștii prezenți în această seară la Brașov.
Am început seara cu sunete de chitară și voci pline de sensibilitate. Primii pe scenă au fost membrii familiei Beleaua cunoscuți în lumea muzicală sub titulatura Grupul Folk Om Bun: Mihaela (voce), Codruț (voce și chitară) și fiica lor, Teodora (vioară și voce). Grupul Folk Om Bun există încă din 1994, însă abia din 2003, odată cu apariția în componență a fiicei Teodora, a pătruns cu adevărat în inima sensibilă a ascultătorului. Albumul „Revelație” a fost un real succes iar piesele de pe acest disc, cât și alte piese celebre proprii sau preluate, au răsunat armonios pe străzile Brașovului.
De pe plaiuri maramureșene a venit la Brașov un om cu o chitară, Ducu Bertzi. Deși trăiește de ani buni in București, piesele lui Ducu Bertzi evocă în continuare glasul și simțirea moroșană. Poate că tocmai originile sale îi imprimă muzicii sale acea tonalitate aparte care-l plasează acolo sus, printre legendele vii ale folkului. Născut in 1955 la Sighetu Marmației, Ducu Bertzi s-a apucat de folk în 1973 și de atunci nu s-a mai dat jos de pe scenă. A activat în Cenaclul Flacăra și a imprimat foarte multe discuri cu piese ce au devenit nemuritoare. Cunoscutul cantautor și realizator de emisiuni TV și radio a adus cu el la Brașov cântecele sale moroșene transpuse pe partitura simplă și magică a chitării. Alături de el s-a aflat chitaristul Constnatin Neculae. „Floare de colț”, „M-am îndrăgostit numai de ea”, „Când s-o-mpărţit norocu” și alte melodii de neuitat marca Ducu Bertzi au umplut inimile celor prezenți cu bucurie și optimism.
Următorul pe scena a fost instrumentistul, compozitorul, interpretul vocal și poetul Silvan Stâncel, un artist care nu poate niciodată să cânte și să plece neschimbat de pe scenă… o parte din sufletul lui va rămâne întotdeauna acolo. Silvan Stâncel și-a început cariera ca instrumentist de muzică folk și flamenco. Apoi a evoluat într-un cantautor veritabil de muzică folk. Mai târziu a început să exploreze și alte genuri, metamorfozându-se în continuu pentru că menirea unui artist este să nu rămână niciodată în același loc. Chitara îl însoțește pe Silvan Stâncel oriunde iar acest instrument parcă a fost creat pentru a fi extensie a corpului și sufletului său. Piesele care au celebrat jocul privirilor și al trăirilor îndrăgostiților au fost răsplătite cu aplauze de brașoveni.
Un reper al istoriei muzicale românești, cu o carieră impresionantă care nu se va opri niciodată din creșterea sa, NICU ALIFANTIS a pregătit pentru publicul brașovean un recital prelungit în noapte, la cererea publicului, în care cantautorul a demonstrat cât de pătrunzătoare și memorabile sunt piesele sale (atât cele vechi de legendă cât și cele noi de viitoare faimă). Muzician, compozitor, cantautor, poet, rezident real și fictiv al celebrei adrese Piața Romană Nr.9, visător etern al unei mori ascunse-n tragicul bufon, Nicu Alifantis are atâtea atribuții încât e foarte greu să le enumerăm pe toate. Audiența numeroasă a participat prin voce, palme și degete la toate piesele interpretate de NICU ALIFANTIS iar încheierea a fost una cum nu se poate mai frumoasă: lungi aplauze și ovații ca semne de recunoștință pentru un artist devotat. Artistul a primit aplauzele cu aceeași căldură cu care i-au fost oferite.
Un moment mult aşteptat de suporterii veniţi în Piaţa Sfatului a fost prezentarea echipei de hockey Corona Braşov. Într-o atmosferă pe care numai fanii ”lupilor” ştiu să o încălzească, jucătorii echipei braşovene au urcat rând pe rând pe scenă. Ciprian Jurubescu a făcut o prezentare incendiară băieţilor de la Corona Wolves Braşov. Le dorim succes în sezonul 2016-2017!!
În negura serii a urcat pe scenă îndrăgita trupă brașoveană COCO. Motivul de bucurie pentru Adrian Tincă, fondatorul trupei după 10 ani de periplu cu legendara trupă Compact, și băieții săi a fost unul dublu. Pe lângă binecunoscuta bucurie pe care membrii trupei o au atunci când susțin un concert începând din această seară frumoasă de vară COCO are un DVD. Este vorba de înregistrarea concertului pe care trupa l-a susținut în martie anul acesta la Sala Sporturilor din Brașov. Și acel concert și concertul din această și toate concertele COCO ce vor urma vor fi întotdeauna live – băieții nu știu și nici nu vor să cânte altfel. Profesioniști ai sunetului, ai muzicii, ai showurilor de lumini, trupa Coco (Adrian Tinca, Monel Puia, Gabriel Voicu și Robert Risteiu) s-a simțit ca acasă pe scena pe care chiar ei au pus-o la dispoziție organizatorilor fEstivalului de cArte și Muzică. Pe acorduri de power ballads și arena rock formația brașoveană a cântat împreună cu publicul, sub cerul liber, într-o atmosferă greu de uitat.
A fost o seară care cu greu va fi uitată de cei prezenți în Piața Sfatului. Melancolia și nostalgia ne-a încercat gândindu-ne că odată cu finalul recitalelor, programul de spectacole a celei de-a cincea ediție a fEstivalul de cArte și Muzică a luat sfârșit. În același timp, am simțit o bucurie nemărginită în suflet pentru că mai urmează o a patra zi a fEstivalului de cArte și Muzică dar și pentru amintirile frumoase pe care le-am acumulat la spectacolele acestei ediții, amintiri ce nu vor pieri niciodată.
Articol realizat de Horia Nilescu și Ana Maria Popescu pentru Asociația Culturală Libris Brașov.
