Evoluția tehnologică a ultimilor 20 de ani a răsturnat complet industrii și topuri comerciale și de consum. Omenirea este mai conectată ca niciodată la fluxuri continue de informații și de contacte sociale, industria mai automatizată ca niciodată, viața mai simplificată în toate dimensiunile ei, de la cele profesionale, la cele cotidiene. Cu toate acestea, avalanșa de gadgeturi și de conectivitate aduce în discuție noi tipuri de riscuri pentru cetățeanul contemporan. Primele observații care ridică niște semnale de alarmă: suprautilizăm instrumentele digitale (iar asta ne consumă timp și atenție), această suprautilizare ne scade autonomia (pentru că suprautilizarea devine compulsivă, adictivă), expunerea la rețelele sociale ne răscolește în virtual cele mai întunecate instincte și ne face mai degrabă nefericiți. Aceste observații prel...
Adrian Cioroianu este doctor în istorie, profesor la Facultatea de Istorie a Universității din București, fost ministru de externe, iar, în prezent, ambasador al României la UNESCO. Este autorul mai multor cărți de istorie a României (dar nu numai de istorie), coautor de manuale de liceu iar, din 2013, prezentatorul cunoscutei emisiune de televiziune “5 minute de Istorie”. Cu ocazia prezenței domniei-sale la Brașov, am stat de vorbă despre cea mai recentă carte, despre trecutul și viitorul României și despre problemele țării în context european și mondial. Laurențiu-Ciprian Tudor: Domnule Cioroianu, pe 24 iulie a.c., ați lansat la Brașov, în calitate de editor și coordonator, volumul “UN CENTENAR și mai multe teme pentru acasă”. Vă rog mult să pornim dialogul nostru de la acest volum și, în acest sens, mă voi folosi chiar de subtitlul ...
Este un fapt cunoscut că puterea numărul 1 în lume este China. Toată lumea știe și de ce. Ridică la întâmplare trei obiecte din jurul tău și citește proveniența acestora. Ce nu știe toată lumea, inclusiv, sau mai ales populația acestei țări, este că în anul 2019 China este ireversibil pornită pe drumul de a deveni în cel mai adevărat și puternic sens al cuvântului, materializarea în realitate a unei distopii. Nici mai mult, nici mai puțin. Un scurt context istoric pentru a pune lucrurile în perspectivă sună cam așa. În 1949 după mulți ani de războaie, grație lui Mao Zedong se naște Republica Populară Chineză. Nouă ani mai târziu, Mao privește către Rusia și decide că vrea să transforme China dintr-o țară în care îndeletnicirea principală a populației era agricultura, într-o putere industrială. Începe așadar industrializarea la scară la...
Fantezia întoarcerii la natură, în locul originar din care a ascensionat omul, înaintea întemeierii societății civilizate reprezintă o temă recurentă a imaginarului colectiv, de câteva secole încoace, cu atât mai actuală, într-o societate sufocată de artificial, de alienare și de lipsă de sens. Astăzi o asemenea fantezie, cu atât mai mult decât în urmă cu o sută sau două sute de ani, este însă mult mai greu de asumat, deși e distilată în aproximările stilurilor de viață eco-organice-alternative. Iar asta pentru că poate, în zilele noastre, mai mult decât în trecut, suntem mai vulnerabili și mai dependenți ca niciodată de confortul și prosperitatea durate în cadrul social pe care l-am construit. Străini aproape complet de mijloacele de fabricație ale produselor pe care le folosim, dar având totul la îndemână, chiar și când vine din capă...
Ne preced existența ca specie cu sute de mii de ani, reprezintă peste 99% din masa biosferei, reprezintă măcar parțial un simbol al posibilității vieții, pentru că sunt esențiale ca sursă de hrană, producătoare de oxigen și energie (elemente care stau la baza dezvoltării organismelor complexe și a metabolismului). Cu toate acestea, plantele, deși sunt acceptate, utilizate, uneori admirate, s-au aflat mereu într-un con de umbră din punct de vedere al importanței și al locului perceput în piramida lumii vii. Sedentare, tăcute, aparent lipsite de sensibilitate, cu mijloace de comunicare mult prea subtile, plantele au fost mai degrabă ignorate, trecute cu vederea, atât de marile religii cât și, mai târziu, de scriitori, filosofi și chiar de oamenii de știință. Așa cum sugerează Stefano Mancuso și Alessandra Viola, într-un memorabil volum p...
