Sinuciderea Ielelor
Recenzii / 18/06/2018

Nu sunt un cunoscător și nici un cititor de cursă lungă de proză SF și fantasy dar, ocazional, prefer să ies din perimetrul de confort și să parcurg texte cu valențe fantastice care provoacă granița dintre real și imaginar, dintre luciditate și nebunie și care ajung să întoarcă, pe undeva,  de acolo din fereastra acelui univers magic și imprevizibil   întrebări fundamentale, universale și familiare: ce înseamnă să fii sau să rămâi om? Care sunt situațiile limită ale conservării sau disoluției umanității?   Desigur, nu orice asemenea text trebuie să îmbrace un ton grav și reflexiv, să te pună, zguduitor, față în față cu niște angoase primitive, uneori e suficient ca ele să trimită un ecou, o senzație neliniștitoare (precum senzația pe care am trăit-o după ce am citit  Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte sau poveștile Contesei de Segur) tocmai de aceea am îndrăgit, în copilărie dar și mai târziu basmele românești și universale, incredibilele și profundele povești ale lui Lewis Carroll având-o ca protagonistă pe Alice, prozele lui Edgar Allan Poe sau H.P.Lovecraft, câte o povestire sau două semnate de Eliade, Voiculescu sau, mai recent, construcțiile pline de imaginație, bizaroprozele lui Flavius Ardelean.  Am avut o nouă și…

Ciudata și înduioșătoarea viață a lui Priță Barsacu
Recenzii / 11/06/2018

În timpul facultății am cunoscut un om cum puțin probabil îmi va fi dat în viață să mai cunosc. O sumă de contradicții fascinantă, impresionantă, tonică și provocatoare în același timp. O sinteză a spiritului rural și cărturar, un enciclopedist însetat de cunoaștere, modest și arogant, mizantrop și iubitor de oameni, sufletist și cinic, poet și teoretician, prețios și ironic, blând și acid,  Iulian a rămas omul care m-a făcut să simt intens o perioadă a vieții, omul de care mă simt legat prin experiența comună a temerilor și aspirațiilor unei vârste: teama de a ne risipi inesențial, aspirația de a deveni oameni totali, de a înțelege mistere epistemologice și feminine, de a savura povești memorabile de viață, de a practica jocul sufletelor și al paharelor, de a fi cutremurător de sinceri și a ne consola, uneori, suspect de ipocrit. Nu sunt mulți oameni alături de care poți spune într-o viață că ai trăit experiențe decisive și intense, însă Iulian rămâne pentru mine un astfel de om. După facultate m-am întâlnit de prea puține ori cu Iulian, am mai făcut câteva schimburi de mailuri și am aflat că a ținut ore la Facultatea de Litere, a devenit traducător  și un…

Mintea supraumană
Recenzii / 04/06/2018

Unul dintre cele mai cunoscute filme ale anilor 80, Rain Man, a popularizat ideea sindromului savantului: persoane care, aparent disfuncționale și incapabile să navigheze cu deplină responsabilitate și autonomie dovedeau abilități și talente extraordinare (precum personajul lui Dustin Hoffman, suferind de o tulburare de spectru autist dar care are o capacitate de calcul și memorare ieșite din comun). Volumul cercetătorilor Berit Brogaard și Kristian Marlow ne propun o incursiune tocmai în această lume ciudată și fascinantă a abilităților deosebite ale creierului, o lume în care lucrurile nu stau neapărat cum ne învață simțul comun. Fie că vorbim de persoane capabile să epxerimenteze sinestezia (o experiență care presupune asociații de senzații de natură diferită), fie că vorbim de oameni cu auz absolut, oameni capabili să deseneze extraordinar sau calculatori calendaristici, toate aceste capacități ieșite din comun sunt considerate rezultatul unor înzestrări genetice înnăscute și aleatoare sau rezultatul unor fenomene anormale, de regulă agresive cerebral (fie că vorbim de traumatisme sau alte afecțiuni care modifică structura creierului). Ipoteza celor doi cercetători care semnează volumul tradus în limba română la Editura Humanitas este însă provocatoare și aprofundează chiar ideea din titlu: genialitatea poate deveni o însușire firească a creierului nostru, putem pregăti,  e…

Doamna Doubtfire
Recenzii / 29/05/2018

Sunt printre cei care au copilărit în anii 90 și, inevitabil, nu pot să îmi desprind copilăria de filmele lui Chris Columbus, filme care pentru mine au definit genul peliculei de familie în care ai parte de umor accesibil, personaje simpatice, lecții simple de viață și o senzație tonică. Poate tocmai de aceea, în ultimii 10-20 de ani, canalele de televiziune au explotat până la saturații asocierile facile între unele dintre producțiile lui Chris Columbus și sărbătorile centrate în jurul familiei, generând o serie de reacții ironice (nu contează dacă ninge, dacă se transmite la televizor Home Alone, înseamnă că a venit Crăciunul). Printre filmele la care revin mereu cu aceeași placere, în ciuda faptului că le-am văzut de peste douăzeci de ori rămâne comedia superbă  care îl are în rol principal pe regretatul Robin Williams, Mrs Doubtfire. Povestea tatălui despărțit de soție, care e dispus să treacă, cu imaginație și puțină nebunie peste verdictul judecătorului, deghizându-se într-o menajeră britanică trezește aceleași senzații calde, indiferent de numărul de vizionări, glumele nu par să-și piardă din prospețime, în ciuda naivității lor, ele încă funcționează și livrează zâmbete sau chiar hohote de râs și după ce le revezi de mai multe ori….