Zilele abandonului – Elena Ferrante
Noutati , Recenzii / 23/01/2020

Elena Ferrante a devenit una dintre cele mai apreciate autoare ale ultimelor decenii, cu succes deopotrivă la critică și la public, prin tetralogia napoletană (care s-a vândut foarte bine și în România)  de care însă nu m-am apropiat până acum. Am ajuns să o descopăr pe scriitoarea italiană printr-un alt roman publicat în limba română la Editura Pandora M intitulat Zilele abandonului. A fost o experiență cu adevărat copleșitoare care mă va convinge să parcurg și alte lucrări ale Elenei Ferrante. Zilele abandonului nu spune, în aparență, o poveste complicată din punct de vedere narativ. Este de fapt o cronică amănunțită, așa cum anunță și titlul, a experienței unei femei italiene părăsită de soț după 15 ani de căsnicie. Detaliul, finețea, profunzimea psihologică și gradația structurării acestei experiențe, așa cum este orchestrată de Elena Ferrante  dau o intensitate de neuitat acestei istorii. Romanul debutează chiar cu vestea pe care o primește Olga, protagonista poveștii, că soțul ei o abandonează. Printr-o  serie de amintiri contrapuse situației prezente, o redescoperim pe Olga înaintea acestui moment de criză: o persoană relativ echilibrată care detestă tonurile ridicate, mișcările bruște, care vorbește puțin și chibzuit, disciplinată de muncă, loială , gata să își urmeze soțul…

Regandirea infidelitatii – Esther Perel
Noutati , Recenzii / 20/01/2020

Infidelitatea este unul dintre fenomenele universale și longevive care traversează istoria umanității. Indiferent de secol, de continent, de societate, de epocă, infidelitatea amoroasă a fost este și probabil va fi prezentă cât va dura specia umană. Semnificația și pragurile de toleranță au variat, e adevărat, în funcție de standardele culturale. Cert este, așa cum sugerează și Esther Perel (un terapeut cu experiență în consilierea cuplurilor, care a fost prezentă recent și în România), într-un volum provocator tradus și publicat la Editura Curtea Veche, că oamenii se vor poziționa cel mai adesea extrem, pe poziții de partizanat, când vine vorba de adulter, fie pro fie contra. Raportând la standardele uzuale și facile monogame problema nu pare atât de complicată: adulterul este expresia unei disfuncționalități relaționale, bărbații înșală din plictiseală și teamă de intimitate, femeile înșală din singurătate și dorință de intimitate, fidelitatea este o expresie a maturității realiste iar divorțul după adulter este mai important pentru stima de sine decât iertarea. Dincolo de aceste observații care ar putea părea familiare oricui, Esther Perel ne invită, în volumul ei,  să explorăm  mai nuanțat și mai în detaliu acest fenomen, valorificând o vastă experiență acumulată, după ce a asistat terapeutic nenumărate cupluri care…

O viață fără sfârșit – Frederic Beigbeder
Recenzii / 06/01/2020

Nemurirea rămâne una dintre marile teme ale imaginarului colectiv, din cele mai vechi timpuri și totuși, mai degrabă un subiect de explorat în forme utopice sau distopice, cel puțin până în secolul al XXI-lea. Cât de aproape sau de departe suntem de acest ideal (sau coșmar, depinzând din ce perspectivă l-am privi)? Răspunsuri posibile la această întrebare ne adresează Frederic Beigbeder, în cea mai recentă carte tradusă și publicată de Editura Trei, O viață fără de sfârșit, o combinație originală de literatură și popularizare științifică. Premisa pare simplă și amuzantă: într-un secol tot mai avansat tehnologic care promovează obsesia de sine, un secol în care selfie-ul și hedonismul narcisic au devenit autentice ideologii, în care ne luptăm pentru maximizarea plăcerii și a iubirii publice, protagonistul homodiegetic al lui Beigbeder este un personaj care cade pradă ușoară obsesiei pentru nemurire. Împlinind 50 de ani (vârsta la care moarte pare tot mai puțin abstactă), punând bazele unei noi relații cu o femeie mult mai tânără, devenind tată pentru a doua oară (sfidând scenariul tipic al biografiei masculine), personajul autorului francez, înzestrat cu luciditate și autoironie devine tot mai preocupat de strategiile de prelungire a vieții.  În fond, el trăiește vremuri fără precedent,…

Maria Tanase. O fantana pe un drum secetos
Recenzii / 23/12/2019

Într-o vreme în care spațiul mediatic pare să fie dominat adesea de impostori, Editura Polirom propune o binevenită întoarcere la reperele culturale trainice românești (fără niciun moft naționalist, fals patriotic), într-o manieră inedită și accesibilă publicului larg, prin lansarea colecției  Biografii romanțate. E vorba de o colecție care reunește proze ale scriitorilor români contemporani și care au în centru protagoniști cu istorii spectaculoase dar și cu contribuții remarcabile la dezvoltarea culturală a României. Primele volume incluse în colecția pe care o doresc cât mai repede extinsă îi surprind pe Constantin Brâncuși, George Enescu, Ion Luca Caragiale și Maria Tănase. Sunt volume care nu își propun să recupereze  documentat și exhaustiv destine fascinante, ci mai degrabă să ne ofere prilejul de a deveni martori ai unor povești bazate pe fapte reale, reimaginate din perspectiva scriitorilor. Este un demers care livrează, fără îndoială, limitări asumate, dar care ne apropie prin vehiculul universal al poveștii de personalități care, pentru mulți, trezesc mai degrabă asocieri vagi decât înțelegere și admirație vie. Am ales să descopăr această colecție citind volumul semnat de o scriitoare de acum consacrată în abordarea prozei de epocă (are deja mai multe volume publicate la Editura Polirom și premiate care surprind…