Avanscena şi culisele procesului de la Haga – Memoriile unui tânăr diplomat
Recenzii / 29/03/2010

CERE ŞI ŢI SE VA DA Oficial, misiunea lui Bogdan Aurescu, la Curtea Internaţională de Justiţie (CIJ), s-a încheiat odată cu pronunţarea verdictului favorabil României. Neoficial, tânărul diplomat a continuat, chiar şi după ce ciocănelul judecătorului a anunţat finalul ultimei şedinţe, să se dedice cauzei câştigate mai degrabă în faţa tribunalului, decât în faţa naţiunii pe care a reprezentat-o. Căci o sarcină cel puţin la fel de redutabilă, ca pledoaria de la Haga, rămâne conştientizarea şi aprecierea unui triumf singular în istoria postdecembristă a României. Jurnalul procesului, întocmit de  Bogdan Aurescu, poate fi socotit un răspuns la provocarea adresată de memoria colectivă românească, neglijentă adesea, când vine vorba de realizări. Românii s-au obişnuit de prea mult timp să-şi asume rolul de victimă a istoriei, să-şi accepte soarta cu umilinţă şi pasivitate. Această predispoziţie fatalistă poate face ca o performanţă de talia procesului de la CIJ să treacă oarecum neobservată, să fie chiar ridiculizată sau cel puţin, uitată destul de repede. Dar tocmai pentru că nu suntem obişnuiţi să câştigăm prea des, merită, măcar atunci când unii din compatrioţii noştri nu se lasă păgubaşi, îşi ating scopurile şi ne mai spun şi povestea reuşitei pe deasupra, să luăm bine aminte de…

Locatarul Himeric
Recenzii / 25/03/2010

PE SCARA MEA STAU NISTE VECINI NEBUNI Ehei, viaţa la oraş, viaţa la bloc are adesea farmecul şi neajunsurile ei. Cu cât sunt mai mulţi oameni adunaţi la un loc, cu atât mai probabil să se ciocnească interesele. De pildă, tu la tine în dormitor vrei să tragi un pui de somn. Uneori poţi, alteori nu. De ce? Să vedem: il ai pe vecinul gospodar de dedesubt, cu pasiuni meşteşugăreşti care se apucă să dea găuri în pereţi cu bormaşina, la cele mai neaşteptate ore. O ai alături pe vecina care şi-a transformat casa în menajerie, aşa că orice mişcare pe scară e întâmpinată cu lătrături sau proteste păsăreşti piţigăiate. Poate ai norocul să ai şi vreun petrecăreţ deasupra ta şi tavanul să vibreze în ritmul celor mai felurite acorduri, ziua-noaptea, nici nu mai contează. E o coincidenţă că tu ai nevoie de linişte când altora le place zgomotul, asta e, strângi din dinţi şi-ţi spui că scene pitoreşti de genul acesta sunt inevitabile, poate chiar sunt comice pe alocuri. Ele nu alcătuiesc nici pe departe adevăratul coşmar care poate fi închipuit în cele ce urmează. Imaginează-ţi că stăpâna animalelor, gospodarul preocupat de reamenjări şi chefliul de deasupra se înţeleg…

Urme in timp
Recenzii / 21/03/2010

AVENTURI CA IN VREMURILE BUNE Pare a fi un pariu riscant să te apuci să scrii o carte pentru copii şi adolescenţi, dar să întorci spatele vampirilor, vrăjitorilor, dragonilor, eroilor cu puteri supranaturale şi spiritelor de pe lumea cealalată (ce impietate!). Cu ce mai rămâi, după ce ai abandonat posibilităţile nesfârsite ale universului fantasy? Cu lumea noastră, aia săracă în spectacol şi plină de întâmplări şi eroi mult prea limitaţi de aceste legi agasante  ( şi tot mai de timpuriu cunoscute de copii) ale naturii. Petru Popescu dovedeşte insă o flexibilitate creatoare impresionantă. În “Prins” ne-a arătat că are un simţ al observaţiei psihologice extrem de fin, în “Supleantul” ne-a dovedit că ştie să se confeseze într-o formă literară captivantă iar cu “Urme în timp” nu uită să ne demonstreze că are şi spirit temerar. Ce mai, un povestitor bun îşi păstrează calităţile, indiferent de publicul căruia i se adresează şi reuşeşte să-i atragă atenţia până la capăt. “Urme în timp” este un roman de aventuri, un fel de “Robinson Crusoe” modern, fără implicaţii filosofice prea adânci. Cadrul acţiunii este pe cât de exotic, pe atât de provocator: Tanzania, locul în care Jack Conran, un băiat de nici 15 ani,…

Scurtă istorie a gândirii economice de la Aristotel până azi
Recenzii / 18/03/2010

ACEASTĂ ECONOMIE CARE NE DOARE Nu mai e demult o simplă speculaţie teoretică faptul că ne aflăm în criză economică. Când deschizi televizorul sau citeşti ziarele, când te plimbi prin magazine sau pur şi simplu când te cauţi  prin buzunare îţi aminteşti, cu obidă, că lucrurile nu stau tocmai bine. Deja s-au scris o mulţime de cărţi care au căutat să explice cauzele, să anticipeze efectele şi să ofere soluţii la febra care a cuprins întreaga economie mondială. Politicieni şi specialişti continuă să facă analize, pronosticuri şi să aplice ceea ce ei numesc cele mai eficiente metode de a vindeca pacientul naţional lovit de epidemia planetară. Modelele construite şi tratamentele sugerate s-au dovedit a fi nepopulare şi au stârnit o mulţime de controverse, de la impozitul forfetar până la concedierile masive în sectorul de stat şi reducerile salariale. În ce măsură şi-au dovedit ele eficienţa, nici asta nu e clar. Cert e că o mare parte din medicaţia şoc pe care politicienii au aplicat-o economiei naţionale a stat sub semnul urgenţei şi sub semnul unei improvizaţii mai mult sau mai puţin prudente. Criza îi afectează însă atât pe specialişti, cât şi pe nespecialişti, că doar cu toţii suntem prinşi în…