Hoţul Vrăjitor
Recenzii / 31/05/2010

DINCOLO DE HARRY POTTER De la apariţia romanelor lui J.K.Rowling încoace, e suficient să auzi cuvântul vrăjitor ca să te duci cu gândul imediat la figura cu ochelari a lui Harry Potter sau la barba lungă a lui Albus Dumbledore. Această asociere inevitabilă  pe care popularitatea romanelor lui Rowling a răspândit-o nu trebuie însă să rămână defintivă. Se mai scrie încă despre magie şi tărâmuri fantastice şi, chiar dacă orice nouă apariţie cu o asemenea tematică poartă cu sine povara comparaţiei cu seria arhicunoscută, asta nu înseamnă că nu mai este loc de originalitate şi eroi memorabili. Cel mai bun exemplu în acest sens care merită deopotrivă atenţia fanilor lui Rowling dar şi a tuturor celor care nu au avut contact cu autoarea britanică (nu sunt prea mulţi, nu-i aşa?) este romanul Hoţul Vrăjitor, primul din trilogia semnată Sarah Prineas. E clar că nu mai poţi să scrii un roman fantezist cu vrăjitori fără să ţii cont de impactul pe care cele şapte volume scrise de Rowling l-au avut. Publicul a dezvoltat nişte preferinţe faţă de protagonişti şi un anumit gen de înfruntări pe care nu le poţi schimba prea uşor. Pe de altă parte, nu poţi nici să scrii…

Săgeata lui Cupidon
Recenzii / 27/05/2010

DRAGOSTEA NU VINE DE LA ZEI Dacă Andrei Pleşu avea dreptate când spunea că, în materie de morală, prea mulţi se consideră a avea autoritate şi prin urmare, competenţă, acealaşi lucru l-am putea spune şi despre dragoste. E plin de cunoscători şi de înţelepţi unii căutând să-şi păzească cu străşnicie secretele, alţii dimpotrivă, împărţind cu generozitate din experienţa şi teoriile lor. Inflaţia de competenţe amoroase, de strategii de seducţie şi reţete miraculoase de hrănire a relaţiilor în toate fazele pe care acestea le parcurg este vizibilă pentru oricare dintre noi.Amintiţi-vă, cu siguranţă aveaţi prieteni în liceu, în facultate, la locul de muncă care ştiau cum se cucereşte şi cum se întăreşte dragostea în timp. Când intraţi într-o librărie, raftul de autoeducare este plin de cărţi care te învaţă cum să-ţi găseşti iubirea, cum să-ţi salvezi iubirea sau cum să părăseşti ceea ce credeai doar că este iubire. Deschizi ziarul, revista, televizorul, e imposibil să nu dai de o emisiune sau o rubrică care încearcă să consoleze sau să încurajeze oamenii să facă faţă provocărilor din dragoste. Interesant de observat că, în plan amoros, pe cât de mulţi competenţi există, pe atât de mulţi incompetenţi îşi dovedesc ignoranţa. Cum aşa? De…

Traversând infernul
Recenzii / 24/05/2010

DESPRE COMUNISM, CU PROSPEŢIME Despre anii pe care i-a traversat România, sub faldurile Cortinei de Fier, s-a scris cu asiduitate, în ultimii ani. Odată cu actul de condamnare oficială a comunismului şi cu înfiinţarea Institului de Investigaţie a Crimelor Comunismului s-au pus bazele unor demersuri instituţionale riguroase de alcătuire a portretului unei epoci. Departe de a se mai publica lucrări de sinteză, cuprinzătoare prin tematică şi adresabilitate, cercetătorii, şi-au concentrat atenţia pe detalii, pe fiecare dimensiune a regimului care a schimbat profund întregul spaţiu românesc, în decurs de 50 de ani. Colecţia de istorie apărută la editura Polirom, ilustrează rezultatul eforturilor de recuperare şi documentare treptată a aspectelor individuale atinse de comunism, precum relaţia stat-biserică, sistemul de represiune din anii 50, statutul turnătorului, politicile de transformare socialistă etc. Nu poate fi decât un semn de maturizare ştiinţifică, momentul în care cercetarea capătă un caracter specializat şi bine delimitat. Până la urmă era şi momentul să se depăşească tentaţia generalului, a analizei de ansamblu şi să se treacă la documentarea atentă a tuturor judecăţilor cel mai adesea negative care au avut ca referinţă dictatura ultimei jumătăţi de secol. Probabil că lucrările de sinteză care au tratat comunismul în România s-au rărit…

Aprilie în Paris
Recenzii / 19/05/2010

COINCIDENŢE FERICITE ŞI NEFERICITE Ce ar fi mai potrivit de citit în această perioadă? Că tot s-au împlinit, în luna mai 65 de ani de la încheierea unuia din cele mai marcante evenimente ale secolului XX; Al Doilea Război Mondial, de ce nu ne-am apropia de un roman în care se respiră aerul emoţionant al acelei perioade? Dar pentru că e primăvară şi tot ce ne înconjoară îţi încântă ochiul şi sensibilităţile,  alegerea de lectură nu s-ar cuveni să producă o tranziţie prea brutală a stărilor de spirit… de aceea, deşi  citim un roman care se petrece în anii 40, el nu va fi unul plin de ororile şi spaimele tranşeelor. Cartea lui Michael Wallner concentrează reflectorul narativ asupra unei poveşti de dragoste proiectată pe fundalul vremurilor de conflict. Războiul, aşa cum apare în Aprilie în Paris, este mai degrabă zgomotul de fundal (persistent şi important în desfăşurarea acţiunii), decât orchestra asurzitoare care îşi reduce la tăcere protagoniştii de pe scenă, acaparând întreaga atenţie a spectatorilor. Desigur că există emoţii, suspans, ba chiar dramaticul riscă să se transforme în tragic, însă reţeta pe care mizează  Wallner este compatibilă cu starea de spirit plăcută pe care ne-o dăruieşte mijlocul lui mai:…