Să ai un ideal
Recenzii / 29/04/2010

RECUPERAREA SPIRITUALITĂŢII LAICE Să am un ideal? Dar ce, am înnebunit? Parca îmi amintesc de nişte domni, în ultimii 100 de ani care au avut nişte idealuri şi au ajuns departe… la colţul de pedeapsă al istoriei, la raftul cu lecţii de „aşa nu se face”. Fie că a fost vorba de idealul purificării rasiale, al societăţii fără clase sau, amintindu-ne de meleagurile mioritice, al societăţii multilateral dezvoltate, idealurile n-au făcut decât să stea pavăză pentru justificarea nenumăratelor abuzuri şi crime, sub imboldul încăpăţânării că realitatea trebuie să încapă în matricea perfectă pe care am proiectat-o. În zilele noastre idealul pare a fi aceeaşi armă de temut, doar că la o altă scară, pe care teroriştii de orice fel (ecologici, antiglobalizanţi, religioşi) o folosesc în lupta împotriva societăţii. Iar idealurile nu au un efect distructiv doar în lumea politică, ci şi în plan personal. Alimentaţi cu o cultură a perfecţiunii şi a performanţei, mulţi oameni îşi proiectează astăzi exigenţe disproporţionate cu care îşi evaluează acţiunile, căutând să atingă absolutul în fiecare sferă de activitate, atât profesională, cât şi privată. De pe urma acestor eforturi, permanente dar mai tot timpul insuficiente, se nasc depresiile, descurajările, nefericirile. Idealurile sunt aşadar pentru fanatici,…

Cititorul lui Jorge Luis Borges
Recenzii / 26/04/2010

VA PLACE BORGES? Bine ai venit in micromuzeul “Jorge Luis Borges”. Te rugăm să consulţi cuprinsul, înaintea începerii vizitei. Dacă nu ai  prea mult timp la dispoziţie dar vrei să îţi faci o idee despre cine a fost marele prozator argentinian şi ce a reprezentat opera lui citeşte primele două capitole precum şi paginile adunate sub titlul “Borges în 32 de adjective”. Dacă ai curiozităţi  numeroase şi vrei să dobândeşti o familiaritate mai profundă faţă de unul  din titanii literaturii sud americane nu ezita să optezi pentru turul complet al muzeului, pagină cu pagină. Răbdarea îţi va fi răsplătită şi te va pregăti pentru experienţa autentică de cunoaştere de la final, când vocea ghidului şi exponatele vor dispărea şi vei rămâne faţă în faţă doar cu fragmentele de text borgesian. Celebritatea pe care o dobândeşte opera unui autor poate aduce consecinţe contradictorii. Pe de o parte critica favorabilă şi răspândirea traducerilor vin să sprijine şi să sporească numărul de cititori, pe de altă parte muntele de interpretări, controversele asamblate în jurul respectivei opere îl lasă pe posibilul receptor fără repere, îi pot provoca oareacare nesiguranţe faţă de complexitatea descurajantă uneori, care se anunţă odată cu deschiderea volumului. Fără îndoială că…

Poveste din Las Vegas
Recenzii / 21/04/2010

CAPCANA URBANĂ Cine nu-şi doreşte să meargă la Las-Vegas? Să alunece pe bulevardele copleşite de lumină, să simtă adrenalina în vene după două pahare de whisky şi o duzină de pariuri la masa de joc din cazinouri, să facă puţină echilibristică aventuroasă pe sârma posibilului între polul câştigului imens şi cel al ruinei. Ca destinaţie turistică, oraşul păcatului, construit în mijlocul deşertului, atrage vizitatorii prin reputaţia şi prin senzaţiile tari pe care le oferă. Dar cum e să te naşti şi să trăieşti în miezul acestui paradis artificial al speculaţiilor şi al exceselor? Cum e să auzi cântecul ademenitor al sirenelor de când ai învăţat să baţi mingea în faţa casei şi până la vârsta majoratului? Pe urmele unei astfel de curiozităţi se construieşte romanul lui McGinniss care  ne face să vedem dincolo de expresia turistică boemă a Las-Vegasului şi ne introduce în adâncimile şi intimităţile sale urbane cât se poate de tragice. Poveste din Las-Vegas abundă în indecenţă,  scene violente, consum de droguri, prostitutie, bătăi şi limbaj vulgar şi se înscrie în linia ficţiunilor decadente, ale generaţiei underground. De data aceasta însă, naraţiunea nu este un simplu pretext pentru desfăşurarea unui exhibiţionism al exceselor, într-o formă exploatativă. Comportamentul discutabil…

Picnic la marginea drumului
Recenzii / 19/04/2010

O IESIRE LA IARBA VERDE MAI PUTIN OBISNUITA Ce facem când mergem la un picnic pe marginea drumului? Găsim un loc prielnic, preferabil lângă apă, ne aşezăm frumos pe iarbă, întindem pătura şi descărcăm sticlele, coşurile cu mâncare, aprindem grătarul, dăm drumul la muzică. Ne zbenguim, mai culegem nişte flori, mai bătătorim pământul cu un meci de fotbal, dacă rămânem peste noapte (că tare mai e frumos în natură) întindem corturile, pregătim un foc de tabără, facem poze, cântăm. A doua zi, ne facem bagajele, le urcăm în maşină şi ne întoarcem acasă.. dacă suntem mai harnici şi mai prevăzători, nu lăsăm în urmă decât cenuşa locului în care am făcut grătarul… dacă suntem mai mahmuri, mai leneşi, nu ne mai ostenim să adunăm şi pet-urile de plastic, cutiile de bere, şerveţelele sau ziarele citite şi nefolosite la foc. Dacă ne dovedim a fi şi de-a dreptul uituci poate lăsăm în urmă şi vreun telefon mobil sau vreun ceas, de care ne-am scăpat în grabă, când ne-am răcorit în gârlă. Fără griji de stinghereala pe care am provocat-o în jur, ne vedem de ale noastre… cu siguranţă însă că mica distracţie a provocat tulburări profunde printre vietăţile ascunse în iarbă…