Amor intellectualis – Romanul unei educaţii
Recenzii / 28/06/2010

O LUME DISPĂRUTĂ Aşa cum remarcau Sever Voinescu, în  Dilema Veche , dar si Daniel-Cristea Enache, în Observator Cultural,   memorialistica românească a ultimilor ani suferă de o cufundare în derizoriu (oricine, inclusiv figurile de carton ale societăţii spectacolului, îşi publică amintirile într-o manieră ce cultivă lipsa de discreţie şi senzaţionalul) sau de o omniscienţă arogantă, a celui care condamnă în stânga şi în dreapta, rezervându-şi un loc moral privilegiat, al observatorului neutru sau chiar martir, în scriituri care adesea nu evocă, ci mai degrabă rescriu realităţile în tuşe mult prea subiective. Într-o asemenea atmosferă încărcată de inflaţie diaristică plină de metehne, Ion Vianu îşi pune pe hârtie memoriile sub forma unui roman (şi nu orice roman, ci un roman al unei educaţii). O opţiune de acest gen poate pare puţin excentrică la prima vedere (dacă porneşti de la premisa că autorul a alcătuit o lucrare autobiografică şi nu doar o lucrare de inspiraţie biografică), dar reprezintă de fapt expresia asumării  unei rigori şi a unei modestii prealabile scrisului.Căci Ion Vianu pe cât de mult şi-a folosit memoria, pe atât de mult şi-a implicat şi imaginaţia în redactarea amintirilor. Pozele mentale ale actorilor pe care Vianu i-a cunoscut cu privirea  fotografică a tinereţii…

Jurnal rusesc
Recenzii / 24/06/2010

O FOTOGRAFIE PERSONALĂ DE EPOCĂ Există probabil perioade istorice stigmatizate definitiv în memoria colectivă, sub semnul unor cuvinte definitorii care caută să sintetizeze (poate nepermis de mult) un climat socio-politic dintr-un anumit moment. La ce ne gândim, de pildă, când auzim despre anii care au urmat imediat celui de-al doilea război mondial? Foamete, lipsuri, teroare, dezbinare şi declanşarea unui alt tip de conflict. Arena politică era dominată de deteriorarea relaţiilor între foştii aliaţi care a culminat cu acea cădere a cortinei de fier, anunţată de Winston Churchill. Spaţiul social suferea încă de pe urma distrugerilor, privaţiunilor şi chiar a proaspetelor forme de teroare care şi-au făcut loc mai ales în Europa de Est. Marile puteri îşi pregăteau popoarele pentru o nouă încrâncenare şi duşmănire. Demonizarea adversarului, tehnică tipică în strategiile propagandistice căpăta contur atât în SUA, cât şi în URSS. Americanii erau burghezi imperialişti cu intenţii agresive sprijinite de arme nucleare, în vreme ce ruşii erau comunişti periculoşi obsedaţi să îmbrace lumea în roşul tiraniei şi al sângelui disidenţilor. Călătoria pe care John Steinbeck a făcut-o în 1948, în URSS, s-a născut tocmai dintr-o nemulţumire faţă de portretul bipolar, subordonat antipatiilor politice, pe care noua ordine mondială părea să îl…

Întoarcerea generalului
Recenzii / 21/06/2010

UNDE EŞTI TU, DE GAULLE, DOAMNE? Francezii dovedesc adesea că afla o plăcere distinctă în a-şi exprima nemulţumirile, că au o natură protestară, că au vocaţia împotrivirii, savurează dramatismul ieşirilor în stradă şi polemica în articole inflamate. Nu s-ar putea spune că sunt nişte certăreţi agresivi ci mai degrabă apar a fi nişte revoluţionari romantici. Le place să se dedice unor cauze măreţe, să trăiască ataşamentul şi militantismul faţă de o idee pe care o consideră importantă, atmosfera începutului proaspăt şi  reinventarea continua a viitorului. Sunt cunoscute sezoanele grevelor franceze, perioada când cheful de protest găseşte repede pretextele care să-l pună în acţiune. Nici cartea lui Benoit Duteurtre nu debutează altfel, decât în cel mai pur spirit francez al opoziţiei. După ce naratorul, un împătimit al cafenelelor şi al gastronomiei pariziene, intră într-un local şi comandă tradiţionala maioneză cu ou, are neplăcuta surpriză să constate că proprietarul, în loc să scoată ingredientele delicioase, începe să preseze un tub cu produs industrial. Intolerabil şi scandalos! În Franţa să nu mai poţi gusta o maioneză franţuzească? Totul pare să se lege, aşa cum se întâmplă în Uniunea Europeană, de o anumită directivă de la Bruxelles, anume aceea a  Sosurilor Emulsifiate, care prevede,…

Sexus
Recenzii / 19/06/2010

ÎNDRĂZNEŞTE ORICE! Da, am auzit de el, am tras poate cu ochiul la biografia lui şi cel mai probabil, dacă ne-am dovedit a fi stăpâni pe limba engleză, chiar i-am parcurs vreo scriere în original sau măcar câteva pagini prin vreun colţ al unei biblioteci sau al unei librării mai selecte. Poate am fost suficient de norocoşi să punem mâna pe o copie a traducerilor apărute la Editura Est, acum câţiva ani. S-a spus despre el că ar fi un mare pornograf, scriitor, filosof, un copil teribil, un rebel, un histrion… orice aţi fi auzit, oricâte mici şi scurte pasaje v-au zgândărit curiozitatea, aveţi ocazia să vă convingeţi prin propriile mijloace de reputaţia lui Henry Miller, căci primul volum al trilogiei Răstignirea Trandafirie a fost publicat de curând la Editura Polirom. Marele avantaj, dincolo de garanţia, votul de încredere pe care o apariţie sub o asemenea siglă o primeşte în faţa publicului reticent, este mai ales reţeaua largă de distribuţie. Sexus este astăzi la îndemâna oricui şi trebuie să fim recunoscători pentru asta atât editurii, cât mai ales  Antoanetei Ralian, probabil cel mai experimentat traducător în viaţă în materie de literatură engleză care cu siguranţă că a avut de a…