Scurtă istorie a gândirii economice de la Aristotel până azi
Recenzii / 18/03/2010

ACEASTĂ ECONOMIE CARE NE DOARE Nu mai e demult o simplă speculaţie teoretică faptul că ne aflăm în criză economică. Când deschizi televizorul sau citeşti ziarele, când te plimbi prin magazine sau pur şi simplu când te cauţi  prin buzunare îţi aminteşti, cu obidă, că lucrurile nu stau tocmai bine. Deja s-au scris o mulţime de cărţi care au căutat să explice cauzele, să anticipeze efectele şi să ofere soluţii la febra care a cuprins întreaga economie mondială. Politicieni şi specialişti continuă să facă analize, pronosticuri şi să aplice ceea ce ei numesc cele mai eficiente metode de a vindeca pacientul naţional lovit de epidemia planetară. Modelele construite şi tratamentele sugerate s-au dovedit a fi nepopulare şi au stârnit o mulţime de controverse, de la impozitul forfetar până la concedierile masive în sectorul de stat şi reducerile salariale. În ce măsură şi-au dovedit ele eficienţa, nici asta nu e clar. Cert e că o mare parte din medicaţia şoc pe care politicienii au aplicat-o economiei naţionale a stat sub semnul urgenţei şi sub semnul unei improvizaţii mai mult sau mai puţin prudente. Criza îi afectează însă atât pe specialişti, cât şi pe nespecialişti, că doar cu toţii suntem prinşi în…

Războiul Rece
Recenzii / 12/03/2010

ISTORIE ŞI SPECTACOL E greu sa rezişti puterii de seducţie pe care o exercită un istoric american. Mai ales când conferenţiază la Yale şi Columbia şi scrie despre istoria recentă. “Razboiul rece” este o carte de popularizare, până la urmă nu are decât 350 de pagini dar după ce o termini  sentimentul pe care îl ai nu e unul de confuzie sau de insuficienţă, ci de câştig pe toate planurile: a fost şi distractiv dar şi instructiv. Gaddis face faţă cu succes provocării publicului nespecializat şi nerăbdător. “Razboiul rece” nu descrie 50 de ani esenţiali ai istoriei umanităţii, ci îi pune în scenă. Deliciul lecturii este dat de accentul pe care Gaddis îl pune pe caracterizarea directă şi indirectă a personajelor cheie care au influenţat desfăşurarea politicii internaţionale timp de 50 de ani. Volumul abundă în citate savuroase ale marilor lideri (multe din ele memorabile) şi Gaddis nu ezită să lege strategiile politice şi de psihologia şi personalitatea conducătorilor de la Washington, respectiv Kremlin. O asemenea abordare livrează “Războiului Rece” cu o garanţie de popularitate. Dar nu simplifică riscant demersul istoric? Să nu ne lăsăm inşelaţi, cartea nu este totuşi un roman în care o mână de personaje caricaturale se joacă…

Vicarul din Wakefield
Recenzii / 09/03/2010

UN POPAS PRINTRE CLASICI Există momente, în viaţa oricărui călător în lumea cărţilor, când simte nevoia unui popas. Aventura în desişurile prozei postmoderne, prin care drumeţul trebuie să-şi croiască singur cărare, în căutarea unui înţeles te poate osteni la un în cele din urmă. Întâlnirea mereu dureroasă cu antieroii pervertiţi şi alienaţi de societatea informaţională, , mai tot timpul dedaţi exceselor de orice natură îţi lasă un gust amar. Când forma dar şi conţinutul textelor contemporane încep să ţi se pară prea apăsătoare şi îţi  cam domolesc elanul de cititor, e clar că ai nevoie de un mic repaus, la umbra marilor clasici. Un loc familiar, bine bătătorit, în care să-ţi petreci câteva clipe, în care să regăseşti confortul literar. O alegere prielnică pentru un asemenea popas, este recenta ediţie a romanului „Vicarul din Wakefield”, publicată la Editura Alfa. E de salutat, în primul rând, apariţia traducerii, ţinând cont că romanul şi implict, engleza în care a fost redactat, au mai bine de 200 de ani, iar caracterul arhaic al limbii nu poate decât să sporească dificultăţile oricărui translator. Prezentată sub forma unor memorii fictive, aşezate pe hârtie de un vicar englez din secolul al XVIII-lea, povestea debordează, la prima…

Drumul
Recenzii / 04/03/2010

DRUMUL – Corman McCarthy – Editura Humanitas, 2009 CÂND SE STINGE LUMINA… Probabil cel mai bizar element pe care îl remarci, după ce citeşti primele pagini ale romanului “Drumul” este prezenţa încăpaţânată, aproape sfidătoare a vieţii într-un univers care nu mai e în stare să o găzduiască. Ca să vă faceţi o idee, lumea  imaginată de McCarthy arată cam aşa: pârjolită, practic cauterizată până în temelii,  acoperită de nopţi “ca un glaucom”, “în care te dureau urechile de atâta ascultat”, asfixiată sub nămeţi, cenuşă şi distrugere. În acest peisaj, a rămâne în viaţă reprezintă, probabil, culmea ghinionului. Asemenea ghinionişti sunt însa protagoniştii cărţii lui McCarthy: tatăl şi fiul supravieţuitori,  rătăcind în pustietatea postapocaliptică. Ceva rau şi cataclismic s-a întamplat în lume, nu ştim ce anume, că a fost un atac nuclear sau un fenomen natural dereglat de activitatea umană, nu e foarte important. Aspectul definitoriu însa, pentru atmosfera de după dezastru, rămâne neputinţa oamenilor de a-şi mai reveni. “Drumul” nu e o punere în scenă optimistă a mitului eternei reîntoarceri, în care oamenii reclădesc, după  anihilarea purificatoare, o societate nouă şi sănătoasă. Postapocalipsa lui McCarthy e mult mai întunecata: e scenariul în care catastrofa pare să fi venit de hac…