România postsocialistă – munca, trupul si cultura clasei muncitoare
Recenzii / 27/08/2010

DE  LA  ROMÂNIA  MUNCITOARE  LA  ROMÂNIA  SUPRAVIEŢUITOARE De abia ce a trecut 23 august, depăşita sărbătoare naţională  care comemora pe vremuri “eliberarea de sub jugul fascist”. Ea a fost ziua de concepţie a României socialiste care avea să se nască prematur peste doar câţiva ani de la evenimentele din 1944. Acum mai bine de 20 de ani, clasa muncitoare ieşea în stradă, cu surle şi trâmbiţe, cu steaguri şi pancarte să cânte şi să danseze patriotic, celebrând faptul de a fi clădit o ţărişoară multilateral dezvoltată. Pe atunci, muncitorimea română era osatura societăţii româneşti fără de care nu se putea face un pas în tot mai scurtul drum (după părerea tovarăşului secretar general) spre saltul comunist, idealul de organizare socială la care putea să viseze omul nou, omul dezvăţat de obişnuinţe de acţiune şi gândire burgheze. Astăzi, 23 august este o zi care trece neobservată, o zi în care lumea e mai interesată mai degrabă de starea vremii de la mare (recuperând, în fond, pretextele pentru “divertismentul burghez” reînvăţat şi reasumat rapid), decât de dezmăţul festiv de odinioară. Istoria s-a scris, astăzi trăim într-o altă lume. Dar e o lume care nu-şi poate ascunde biografia. Chipul României contemporane este ridat,…

Spionul care a iesit din joc
Recenzii / 23/08/2010

ADEVĂRATA FAŢĂ A SPIONILOR Se apropie de mijlocul scenei într-un costum croit şi purtat impecabil, cu un pas hotărât, perfect stăpân pe sine, o sprânceană ridicată discret (la intimidare). Încăperea e plină de oameni înarmaţi iar râsul perfid al răufăcătorului care îi conduce este indiciul final al situaţiei fără scăpare în care se află eroul. Peste câteva minute însă, James Bond evadează de urmăritori, prin câteva salturi acrobatice spectaculoase care lasă în urmă doar explozii şi flăcări. Cunoscutul agent urmează să sărbătorească scurtul răgaz pe care îl are înaintea începerii unei noi misiuni pentru Serviciile Secrete, în compania unei domnişoare cât se poate de agreabile şi de frumoase. Imaginea clasică a deznodămintelor poveştilor de spionaj? Nu chiar, mai degrabă nu singura… pe lângă eroul imaculat al lui Ian Fleming (de a cărui încarnare cinematografică, a bărbatului ideal – combinaţia de gentleman şi om de acţiune- cu greu de mai putem desprinde, mai ales când  ne amintim că acest personaj a fost interpretat de câţiva din cei mai populari actori ai ultimilor 50 de ani), mai există un profil, mai puţin romantic dar la fel de convingător şi memorabil, cel al eroilor lui John Le Carre. Poţi să scrii istoria romanelor…

Imperfecţi, liberi şi fericiţi
Recenzii / 19/08/2010

SUNTEŢI  IMPERFECT, ZÂMBIŢI VĂ ROG! Iată o boală contemporană foarte răspândită de care nu mulţi dintre noi suntem conştienţi iar şi mai puţini îşi dau seama că ea se poate ameliora fără echipe de medici, pastiluţe sau alte proceduri invazive. Simptome? Destule: alergie la eşec, hipersensibilitatea ruşinometrului, accese de negativism, dependenţă de norme şi acceptare, ocazional paralizii provocate de lipsa de încredere, frisoanele obsesiei faţă de propria persoană. Da, e vorba de afecţiuni ale stimei de sine, acest organ psihic care ar trebui să ne ajute să savurăm viaţa în toată splendoarea ei dar care iată, ne poate transforma din actori care se bucură de spectacol, în supraveghetori mult prea preocupaţi de calitatea şi performanţa de pe scenă (cel mai adesea foarte critici şi cârcotaşi). Fie că e vorba de subdezvoltare sau de hipertrofie, excesele pozitive sau negative în ceea ce priveşte stima de sine sunt cât se poate de dăunătoare. Între convingerea că trebuie să fim mereu la înălţime (şi să acţionăm abundent şi zadarnic încercând să atingem acest ideal uniform) şi convingerea că nu suntem buni de nimic (şi că nici nu are rost să acţionăm atâta timp cât vom eşua cu prisosinţă) rămâne desigur calea de mijloc……

Despre psihanaliză
Recenzii / 16/08/2010

POPULARUL SIGMUND FREUD Se ştie că Freud a produs, în prelungirea realizărilor altor oameni de ştiinţă, acea mutaţie fundamentală a perspectivei asupra realităţii şi asupra omului de la începutul secolului XX. Cercetările sale au modificat profund opinii şi presupoziţii exersate timp de sute de ani şi au întregit o imagine nouă, deloc confortabilă asupra unei lumi pusă într-o altă lumină de descoperirile vremii. După ce Copernic ne-a dovedit că nu suntem centrul universului, apoi Darwin ne-a retras caracterul de fiinţe privilegiate, formulând teoria conform căreia descindem evolutiv din maimuţe, Freud a eliminat iluzia libertăţii umane, antrenând ideea determinismului psihic şi importanţei dimensiunii inconştiente în viaţa cotidiană. Astăzi, chiar dacă ideile întemeietorului psihanalizei au fost supuse unor discuţii îndelungate şi unor critici severe, transformându-se, diluându-se, cert este că psihoterapia contemporană îşi datorează o parte din practici şi din aparatele conceptuale lui Sigmund Freud. Ca orice pionier al unei discipline, al unui domeniu, Freud a fost tratat cu neîncredere şi chiar ridiculizat. Să vorbeşti despre sexualitate infantilă şi despre interpretarea viselor, ridicându-le la rangul de elemente cheie în elaborarea unei terapii, într-o epocă apăsată de stricteţea moralităţii nu putea să pară mai cu mult mai mult decât o Klosetpsychologie. Cu toate acestea,…