Ma sinucid alta data
Recenzii / 16/01/2011

O VIATA DE BASM? POATE ALTA DATA… A fost odată ca întotdeauna  o mamă care avea patru fiice dintre care una voia să se sinucidă. Ca să nu sune totul ca un banc sec, să o luăm puţin mai pe îndelete. Trei dintre fetele mămichii erau blonde şi fotogenice, se făcuseră mari, aveau relaţii, familii, slujbe cu care mama se mândrea, aveau aspiraţii şi gusturi adecvate vârstei. În schimb, mezina era brunetă, strica prin asta armonia pozelor de mică,  făcea mereu notă discordantă la nunţi, botezuri şi alte întâlniri ale clanului şi, oroare, avusese proasta inspiraţie să îl refuze pe favoritul mamei, în seara balului de absolvire, păcat pe care mama avea să i-l reaminească chiar şi după zece ani.  Aflată în jurul vârstei de 30 de ani, mezina părea că eşuase şi pe plan profesional şi pe plan amoros. Locuia  la o mătuşă pe care nu o suporta, de abia reuşea să-şi plătească chiria de la o lună la alta, scria două romane siropoase pe lună la o editură obscură şi, evident, nu îşi găsise sufletul pereche. În plus, cei din jurul mezinei păreau mereu să fie cu sute de kilometri înaintea ei, în ceea ce priveşte cariera şi…

Mărturia
Recenzii / 30/08/2010

EFECTUL FLUTURELUI Sunteţi familiari cu teoria haosului? Ea ne spune că micile modificări ale datelor iniţiale dintr-un sistem pot produce stări finale ale sistemului foarte diferite. Ideea i-a aparţinut meteorologului american Edward Lorenz şi a fost popularizată prin formularea care a ajuns să fie cunoscută sub numele de “butterfly effect”. Conform acesteia se spune că un fluture bătând din aripi în Europa poate declanşa o adevărată tornadă în Pacific. Lecţia acestei teorii este că adesea cele mai mărunte şi banale acţiuni pot declanşa, într-un timp scurt, adevărate catastrofe, moment în care se dezvăluie puternicele (deşi uneori invizibilele) legături cauzale complexe care ţineau laolaltă elementele acelui sistem. În acest sens, romanul Anitei Shreve poate fi privit ca un fel de aplicaţie literară a teoriei haosului. Modificările datelor iniţiale sunt atât de mici în comparaţie cu stările finale dezastruoase care transpar de-a lungul romanului. Mai precis, o cutie de bere în plus, un articol vestimentar în minus, o cameră de filmat pusă prea la vedere sunt elementele care vor conduce la ceea ce Mike, unul din personajele centrale ale romanului, va remarca a fi drept un adevărat carnagiu: un deces, două oportunităţi de viitor ratate, două divorţuri, o căsnicie golită, două mame…

Vicarul din Wakefield
Recenzii / 09/03/2010

UN POPAS PRINTRE CLASICI Există momente, în viaţa oricărui călător în lumea cărţilor, când simte nevoia unui popas. Aventura în desişurile prozei postmoderne, prin care drumeţul trebuie să-şi croiască singur cărare, în căutarea unui înţeles te poate osteni la un în cele din urmă. Întâlnirea mereu dureroasă cu antieroii pervertiţi şi alienaţi de societatea informaţională, , mai tot timpul dedaţi exceselor de orice natură îţi lasă un gust amar. Când forma dar şi conţinutul textelor contemporane încep să ţi se pară prea apăsătoare şi îţi  cam domolesc elanul de cititor, e clar că ai nevoie de un mic repaus, la umbra marilor clasici. Un loc familiar, bine bătătorit, în care să-ţi petreci câteva clipe, în care să regăseşti confortul literar. O alegere prielnică pentru un asemenea popas, este recenta ediţie a romanului „Vicarul din Wakefield”, publicată la Editura Alfa. E de salutat, în primul rând, apariţia traducerii, ţinând cont că romanul şi implict, engleza în care a fost redactat, au mai bine de 200 de ani, iar caracterul arhaic al limbii nu poate decât să sporească dificultăţile oricărui translator. Prezentată sub forma unor memorii fictive, aşezate pe hârtie de un vicar englez din secolul al XVIII-lea, povestea debordează, la prima…