Verde uimitor – Stefano Mancuso, Alessandra Viola
Recenzii , Taifasuri / 22/09/2019

Ne preced existența ca specie cu sute de mii de ani, reprezintă peste 99% din masa biosferei, reprezintă măcar parțial un simbol al posibilității vieții, pentru că sunt esențiale ca sursă de hrană, producătoare de oxigen și energie (elemente care stau la baza dezvoltării organismelor complexe și a metabolismului). Cu toate acestea, plantele, deși sunt acceptate, utilizate, uneori admirate, s-au aflat mereu într-un con de umbră din punct de vedere al importanței și al locului perceput în piramida lumii vii. Sedentare, tăcute, aparent lipsite de sensibilitate, cu mijloace de comunicare mult prea subtile, plantele au fost mai degrabă ignorate, trecute cu vederea, atât de marile religii cât și, mai târziu, de scriitori, filosofi și chiar de oamenii de știință. Așa cum sugerează Stefano Mancuso și Alessandra Viola, într-un memorabil volum publicat în limba română la Editura Art, secolul care va urma, în plină criză ecologică și climatică va fi unul în care plantele vor reintra în atenția noastră și-și vor căpăta demnitatea pe care o merită și care oglindește, de fapt, importanța lor, la nivel planetar, în ceea ce privește lumea vie. Cartea lui Mancuso și Viola are ca subtitlu provocator: inteligența lumii vegetale. Deși ar putea părea o folosire…

Noaptea despărțirii – Jennifer A. Nielsen
Recenzii / 18/06/2019

Cu surpriză și curiozitate am descoperit recent colecția Violet History a Editurii Arthur, o colecție pe care mi-aș fi dorit-o cu siguranță, în copilărie sau adolescență, o colecție menită să îi familiarizeze pe cei mai tineri cu evenimente importante ale istoriei, cum altfel, decât prin intermediul unor povești provocatoare. De la samuraii japonezi, la viața în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, de la  persecuțiile naziste, la Revoluția culturală din China comunistă sau atmosfera RDG-ului din anii 60, cărțile din minunata colecție Violet History capturează într-o narațiune alertă și spiritul unor timpuri care, oricum, ajung să pară generatiei tinere mai degraba desprinse din filmele SF decât din istoria recentă. Așezat însă într-o poveste, lăsând acel spirit al timpurilor din perioada evocată să acționeze prin toate pârghiile sale asupra protagoniștilor, cititorii tineri au ocazia să înțeleagă proporțiile anumitor momente și felul de organizare al vieții în afara democrației și prosperității capitaliste. O asemenea încercare reușită, pe care și adulții o pot savura deopotrivă este și cea întreprinsă de Jennifer A. Nielsen în volumul NOAPTEA DESPĂRȚIRII. În august 1961, după insistențele îndelungate pe lângă Moscova ale conducătorului comunist est-german, Walter Ulbricht, Nikita Hrușciov dă undă verde construcției unei bariere între Berlinul de…

Viața secretă a cadavrelor – Mary Roach
Recenzii / 23/05/2019

Pe cât de complexe au devenit interacțiunile umane în societățile tehnologizate (jargonul minorităților și amănuntele dreptului civil au devenit niște labirinturi complexe, pentru care îți trebuie dicționare și specialiști ca să le poți înțelege), pe atât de egali am rămas (încă), atunci când vine vorba de moarte: devenim cadavre care trec prin aceleași procese fiziologice de degradare. Postmortem, dincolo de memoria celorlalți și de mărturiile concrete ale existenței pe care le-am lăsat în urmă, cadavrul unui geniu sau al unui milionar nu este cu nimic mai presus de cadavrul unui anonim dintr-un cătun de munte. În încercarea de a conserva dimensiunea demnă a persoanei, de a acoperi frica de moarte care plutește, undeva în fundal, ca o angoasă existențială fundamentală, multe din practicile sociale corelează discuțiile despre cadavre drept triviale, sinistre, de prost gust, dacă nu chiar scabroase și revoltătoare. Cu toate acestea, așa cum ne amintește Mary Roach în ineditul volum tradus și publicat în noua colecție Sapiens, a Editurii Art, cadavrele ar putea fi reconsiderate ca un fel de supereroi, mai ales într-un secol infuzat de științificitate în care toate ipotezele care ajung să se transforme în tehnologia ce ne face viața mai ușoară, trebuie probate prin diferite…

Doamna Doubtfire
Recenzii / 29/05/2018

Sunt printre cei care au copilărit în anii 90 și, inevitabil, nu pot să îmi desprind copilăria de filmele lui Chris Columbus, filme care pentru mine au definit genul peliculei de familie în care ai parte de umor accesibil, personaje simpatice, lecții simple de viață și o senzație tonică. Poate tocmai de aceea, în ultimii 10-20 de ani, canalele de televiziune au explotat până la saturații asocierile facile între unele dintre producțiile lui Chris Columbus și sărbătorile centrate în jurul familiei, generând o serie de reacții ironice (nu contează dacă ninge, dacă se transmite la televizor Home Alone, înseamnă că a venit Crăciunul). Printre filmele la care revin mereu cu aceeași placere, în ciuda faptului că le-am văzut de peste douăzeci de ori rămâne comedia superbă  care îl are în rol principal pe regretatul Robin Williams, Mrs Doubtfire. Povestea tatălui despărțit de soție, care e dispus să treacă, cu imaginație și puțină nebunie peste verdictul judecătorului, deghizându-se într-o menajeră britanică trezește aceleași senzații calde, indiferent de numărul de vizionări, glumele nu par să-și piardă din prospețime, în ciuda naivității lor, ele încă funcționează și livrează zâmbete sau chiar hohote de râs și după ce le revezi de mai multe ori….