Aceasta orbitoare absenta a luminii
Recenzii / 10/05/2015

Secolul XX, pe care istoricul Eric Hobsbawm l-a numit un secol al extremelor a rafinat și a multiplicat tehnicile de tortură la o scară de neimaginat. Puse în slujba ideologiilor fanatice, în atâtea părți ale globului, în ani traversați de războaie și conflicte de tot felul, sistemul de represiune a individului în secolul amintit a atins cote cantitative și calitative sinistru de impresionante, fie atunci când a asigurat premisele unor morți aproape sigure, în lagăre, fie atunci când a transformat tortura în mijloc de reeducare, în instrument pedagogic pervertit de o pretinsă reconstrucție. Anularea individualității și deci uniformizarea implicită, dezlipirea amintirilor, dezarticularea identităților, animalizarea, toate  au fost încercate și implementate în diverse forme de arhitecții regimurilor totalitare, pentru a reduce la tăcere memoria colectivă, pentru a se feri de amenințarea alternativelor socio-politice considerate periculoase, pentru a plăti polițe rețetate de ideologie, pentru a ilustra potențialul de teroare, putere și autoritate în fața celor suspectați că s-ar opune, de facto sau simbolic stăpânirii. Ceea ce evocă însă Tahar Ben Jelloun în romanul  tradus și publicat de Editura Art rivalizează lejer sau chiar depășește  chiar si culmile cruzimii premeditate din Fenomenul Pitești: o pedeapsă oarbă, fără finalitate precisă, fără o miză de…

In cafeneaua tineretii pierdute
Recenzii / 27/11/2014

În 2013,  scriitoarea distinsă cu Premiul Nobel pentru literatură, Alice Munro, avea doar un singur volum de povestiri tradus în limba română, care, ca de fiecare dată a căpătat popularitate și notorietate și în rândul publicului autohton, după alchimia etichetării cu presitigiosa recompensă. În 2014, când câștigătorul Academiei Suedeze a fost anunțat în persoana lui  Patrick Modiano, pe piața din România erau traduse și disponibile doar 2 romane: Dora Bruder (Editura Rao), respectiv În cafeneaua tinereții pierdute (Editura Art) -ulterior, au apărut, suprinzător de repede, încă două romane: unul la Editura Polirom și unul la Editura Humanitas. Justificarea juriului pentru alegerea făcută a fost următoarea:  “pentru arta memoriei cu care a evocat cele mai greu de inteles destine si a dezvaluit universul ocupatiei (naziste – n.r.)”. Dora Bruder spune tocmai o asemenea poveste, ilustrativă probabil pentru explicația Academiei, o  poveste despre o fetiță evreică ce se pierde în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, în Franța ocupată. Poate tocmai pentru a nu face cea mai convențională și mai la îndemână alegere, participanții de la Clubul de Lectură din luna octombrie au mizat pe varianta mai provocatoare, a romanului În cafeneaua tinereții pierdute, pentru a descoperi într-o narațiune nu atât de…

O istorie culturala a toaletelor
Recenzii / 03/08/2014

Nu îmi amintesc să fi văzut vreodată, într-o librărie din România vreo carte, fie ea album de artă, un volum de istorie sau de antropologie care să fie dedicată… toaletelor și felului în care oamenii au căutat să vină în întâmpinarea eternelor nevoi fiziologice.  Dacă privim lucrurile mai cu atenție însă, ne dăm seama de faptul ca tocmai apariția canalizării și a facilităților moderne de menținerea igienei (alături de noua paradigmă medicală întemeiată de Louis Pasteur) au reprezentat pașii mari spre evoluția orașelor, începând cu secolul XIX, spre creșterea speranței de viață, a gradului de confort și instalarea atmosferei pe care astăzi o numim cu o satisfacție aproape arogantă: urbană și civilizată. În ciuda faptului că putem constata importanța acestor descoperiri, se pare că am fost prea puțin curioși în a înțelege cum a avut loc progresul care a dus la transformarea decisivă a organizării  urbanității contemporane  – cu alte cuvinte, ne bucurăm că problemele s-au rezolvat în timp, fără să ne intereseze prea mult cum s-a produs această rezolvare. De aceea, apariția pe piață, la o editură nonconformistă, așa cum este Editura Art, a volumului semnat de Roger Henri Guerrand nu poate fi decât un eveniment editorial. Căci pentru…

Bezna vizibila
Recenzii / 05/02/2014

E capabilă să conducă la moarte, e adesea invizibila, e destul de raspandită și  nu întotdeauna  ușor de diagnosticat. Nu e vorba de vreo infecție de generație nouă și nici de vreo epidemie apocaliptică amenințătoare. E vorba de o afecțiune de care a suferit măcar un cunoscut sau un coleg de al nostru, e o afecțiune de care poate chiar unii dintre noi suferim, în forme mai blânde, e adevărat, fără să ne dăm seama, o afecțiune cu un potențial pe care, chiar dacă nu îl anticipăm, poate deveni devastator.  E vorba de o condiție care nu se ia din locuri publice, de pe mâini murdare și nici nu se vindecă în o săptămână-două, cu doza potrivită de antibiotice: depresia. Și dacă se spune că cea mai mare reușită a diavolului a fost să îl convingă pe om de inexistența sa, într-o manieră similară, depresia ajunge să fie una din cele mai problematice și mai frecvente tulburări mentale din ultimele decade, nu doar datorită înmulțirii factorilor care îi favorizează apariția dar și pentru că cel mai adesea… nu e luată în serios nici de catre cei suferinzi și nici de apropiații lor. Depresie – un cuvânt prea bleg (care trimite…