In cafeneaua tineretii pierdute
Recenzii / 27/11/2014

În 2013,  scriitoarea distinsă cu Premiul Nobel pentru literatură, Alice Munro, avea doar un singur volum de povestiri tradus în limba română, care, ca de fiecare dată a căpătat popularitate și notorietate și în rândul publicului autohton, după alchimia etichetării cu presitigiosa recompensă. În 2014, când câștigătorul Academiei Suedeze a fost anunțat în persoana lui  Patrick Modiano, pe piața din România erau traduse și disponibile doar 2 romane: Dora Bruder (Editura Rao), respectiv În cafeneaua tinereții pierdute (Editura Art) -ulterior, au apărut, suprinzător de repede, încă două romane: unul la Editura Polirom și unul la Editura Humanitas. Justificarea juriului pentru alegerea făcută a fost următoarea:  “pentru arta memoriei cu care a evocat cele mai greu de inteles destine si a dezvaluit universul ocupatiei (naziste – n.r.)”. Dora Bruder spune tocmai o asemenea poveste, ilustrativă probabil pentru explicația Academiei, o  poveste despre o fetiță evreică ce se pierde în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, în Franța ocupată. Poate tocmai pentru a nu face cea mai convențională și mai la îndemână alegere, participanții de la Clubul de Lectură din luna octombrie au mizat pe varianta mai provocatoare, a romanului În cafeneaua tinereții pierdute, pentru a descoperi într-o narațiune nu atât de…

O istorie culturala a toaletelor
Recenzii / 03/08/2014

Nu îmi amintesc să fi văzut vreodată, într-o librărie din România vreo carte, fie ea album de artă, un volum de istorie sau de antropologie care să fie dedicată… toaletelor și felului în care oamenii au căutat să vină în întâmpinarea eternelor nevoi fiziologice.  Dacă privim lucrurile mai cu atenție însă, ne dăm seama de faptul ca tocmai apariția canalizării și a facilităților moderne de menținerea igienei (alături de noua paradigmă medicală întemeiată de Louis Pasteur) au reprezentat pașii mari spre evoluția orașelor, începând cu secolul XIX, spre creșterea speranței de viață, a gradului de confort și instalarea atmosferei pe care astăzi o numim cu o satisfacție aproape arogantă: urbană și civilizată. În ciuda faptului că putem constata importanța acestor descoperiri, se pare că am fost prea puțin curioși în a înțelege cum a avut loc progresul care a dus la transformarea decisivă a organizării  urbanității contemporane  – cu alte cuvinte, ne bucurăm că problemele s-au rezolvat în timp, fără să ne intereseze prea mult cum s-a produs această rezolvare. De aceea, apariția pe piață, la o editură nonconformistă, așa cum este Editura Art, a volumului semnat de Roger Henri Guerrand nu poate fi decât un eveniment editorial. Căci pentru…

Bezna vizibila
Recenzii / 05/02/2014

E capabilă să conducă la moarte, e adesea invizibila, e destul de raspandită și  nu întotdeauna  ușor de diagnosticat. Nu e vorba de vreo infecție de generație nouă și nici de vreo epidemie apocaliptică amenințătoare. E vorba de o afecțiune de care a suferit măcar un cunoscut sau un coleg de al nostru, e o afecțiune de care poate chiar unii dintre noi suferim, în forme mai blânde, e adevărat, fără să ne dăm seama, o afecțiune cu un potențial pe care, chiar dacă nu îl anticipăm, poate deveni devastator.  E vorba de o condiție care nu se ia din locuri publice, de pe mâini murdare și nici nu se vindecă în o săptămână-două, cu doza potrivită de antibiotice: depresia. Și dacă se spune că cea mai mare reușită a diavolului a fost să îl convingă pe om de inexistența sa, într-o manieră similară, depresia ajunge să fie una din cele mai problematice și mai frecvente tulburări mentale din ultimele decade, nu doar datorită înmulțirii factorilor care îi favorizează apariția dar și pentru că cel mai adesea… nu e luată în serios nici de catre cei suferinzi și nici de apropiații lor. Depresie – un cuvânt prea bleg (care trimite…

Patul răvășit
Recenzii / 31/03/2013

Dacă vă era dor să citiți o poveste de dragoste cu năbădăi, în cel mai pur stil franțuzesc, cu pasiuni incandescente, inepuizabile și libertinaj fără granițe (în fond, nu e greu de înțeles de ce Henry Miller a dus mult timp dorul Parisului), nu puteți să ocoliți proaspătul titlu apărut la Editura Art, publicat în cadrul seriei de autor dedicată controversatei Francoise Sagan. Scriitoarea franceză îmi era familiară mai  degrabă din auzite și mai puțin pentru contribuțiile literare. Da, auzisem despre asocierea ei cu Truman Capote, de pasiunea pentru mașini luxoase,  de scandalurile sexuale și poate doar de două romane: celebrul Bonjour, tristesse! a cărui reeditare  o aștept cu interes și Vă place Brahms? Despre Patul răvășit nu știam nimic, dar m-am bucurat că am ocazia să citesc în sfârșit un roman semnat Francoise Sagan (traducerile în limba română sunt din păcate rare în ceea ce o privește pe copila teribilă a Franței ultimei jumătăți de secol). Patul răvășit este, ce altceva decât o poveste de dragoste, în extravaganța pariziană a lumii spectacolului, derulată între două personaje cât se poate de contrastante. Edouard este un dramaturg francez, posibil cel mai bun autor de teatru incomunicabil, aflat la începutul unei cariere…