Cei doi prieteni
Recenzii / 31/01/2011

Probabil că pentru cei care nu sunt foarte familiari cu scrierile lui Alberto Moravia (şi eu mă număr printre aceştia), autorul italian e asociat cu două mari teme: fascismul şi viaţa clasei de mijloc în secolul XX, tratate dintr-o perspectivă critică, desigur. Dacă e să ne gândim doar la Indiferenţii, Conformistul sau, mai recent apărutul titlu în limba română, Amorul Conjugal, aceste asocieri par a fi pe deplin justificate. Cu toate acestea, iată că, prin iniţiativa Editurii Art, dăm de o scriere a lui Moravia în care protagonistul este un intelectual sărac care îmbrăţişează ideologia comunistă. E vorba de un manuscris pe care Moravia nu l-a publicat niciodată şi care a supravieţuit (în mod miraculos am putea spune, traducătoarea volumului în limba română, Gabriela Lungu ne aminteşte în prefaţă despre obiceiul autorului italian de a-şi arde sistematic lucrările nepublicate – chiar şi când era imobilizat la pat) într-un geamantan morţii creatorului său. Conţinutul volumului Cei doi prieteni este compus din trei variante ale unui roman pe care Moravia a încercat să-l scrie în anii 50, pe care scriitorul italian îl descria drept un roman „total diferit” dar care, chiar şi după succesive modificări nu părea să îi fie pe plac….

Filosofia vinului
Recenzii / 10/10/2010

FILOSOFIE  LA  PAHAR Sună pretenţios, nu? Să examinezi vinul din punct de vedere filosofic. De unde până unde asemenea idee? E drept că, în ultima sută de ani, filosofia a găsit un sol interogativ fertil în oricare domeniu şi în oricare obiect i-a ieşit în cale. De când cu inaugurarea tradiţiei fenomenologice, dar şi a celei analitice se pare că iese filosofie din orice: poţi să te apuci să faci filosofia paharului cu apă sau, dacă asta ţi se pare prea comun, poţi să discuţi despre lumea posibilă în care trăieşte regele actual al Franţei, chel sau cu părul lung, depinde de preferinţele tale estetice. Şi dacă filosofia poate fi stoarsă din orice, ce bine e când poţi să o storci din struguri şi să obţii şi un delicios pahar de vin cu care să-ţi răsplăteşti curiozităţile. De fapt, filosofia şi vinul sunt corelate  prin cel puţin o trăsătură pe care Massimo Dona o scoate în evidenţă în prezentul volum. În discursul său care caută să delimiteze şi să măsoare ceea ce e bine, ceea ce e drept, ceea ce e adevărat, filosofia are nevoie de polul opus al tuturor acestor valori (în fond, determinatio este negatio). Corelativitatea acestor valori…